fluierul.ro

Natural resource nationalization · 6 decembrie 2024, 23:25 · Redacția

Călin Georgescu - Starea Națiunii (fragment din cartea "Cumpăna României" apărută în 2014)

Vă rugăm dați mai departe...

Călin Georgescu -
Starea naţiunii

La 25 de ani (Nota Red.: acum sunt 35 de ani) de la schimbările din 1989, România este
o ţară devastată.

Activele au fost înstrăinate aproape total,
industria a fost pusă pe butuci, datoria externă creşte
periculos.

Cleptocraţia autohtonă şi-a însuşit o bună parte din
avuţia naţională.

La nivelul administraţiei locale, domnesc haosul şi ineficienţa, în timp ce aparatul central
supradimensionat este din ce în ce mai greu de finanţat.

Domenii cu care, altădată, ne mândream, de la cercetare şi învăţământ până la sport şi cultură, înregistrează
regrese catastrofale.

Statul, ros de corupţie, birocraţie, incompetenţă şi
neputinţă, cedează ruşinos în faţa capitalului speculativ şi
a „rechinilor“ deghizaţi în „investitori strategici“.

Prea mulţi dintre cetăţenii României şi-au pierdut
încrederea în ţara în care trăiesc, în aproapele lor şi chiar
în ei înşişi.

Asistăm la o profundă criză de identitate şi la o derivă
existenţială, datorate pierderii speranţelor şi a reperelor
morale.

Pe zi ce trece, creşte numărul celor cărora nu le mai
pasă de trecutul şi tradiţiile ţării lor, care îşi neagă rădă-
cinile, nu-şi găsesc rostul şi temeiul în România actuală şi
se dezinteresează de viitorul ei.
Prea mulţi dintre compatrioţii noştri „se descurcă“,
alegând soluţii facile, satisfacţii personale imediate.

În
felul acesta, rezolvarea problemelor reale este mereu
amânată, ducând la o agravare continuă a situaţiei.

România are aproape jumătate din elevii de liceu
analfabeți funcțional

Jumătate din populația României nu se spală pe mâini
după ce folosește toaleta şi un sfert din populație nu s-a
spălat niciodată pe dinți.

Jumătate din populație trăiește în mediul rural, dar
România importă 80% din alimentele pe care le consumă.

Jumătate din populație nu are canalizare şi apă
curentă.

Două treimi din populație a votat pentru instalarea ca
premier a unui plagiator dovedit și pentru intrarea în
guvern a unor inși cu procese penale pe rol.

Intelectualii români nu par deloc deranjați de faptul că
plagiatori dovediți au avansat în ierarhia universitară şi
au ajuns chiar şi în Academia Română.

România nu are industrie, agricultură, turism, infrastructură.

Deși e o țară în care nu se întîmplă aproape nimic,
România are vreo zece televiziuni de știri, iar românii
sunt cei mai mari consumatori de tv din lume, cu o medie
de aproape 7 ore pe zi.

România e coruptă pînă în măduvă, lucru care nu ar fi
posibil dacă Poliția și Justiția nu ar fi, la rândul lor,
corupte pînă în măduvă.

România și-a înstrăinat aproape toate resursele naturale şi e pe cale să înstrăineze și puținul care a mai rămas.

Toate instituțiile din România, de la orice nivel, sunt
conduse de incompetenți şi de corupți, ajunși șefi doar
pentru că au reușit să se adapteze unui sistem clientelar și
mafiot, sistem în care orice om competent și corect e
penalizat.

România are o elită economică formată aproape
exclusiv din asistați ai statului, pentru că şi-au făcut averile din contracte cu statul.

Elita politică e încă și mai jalnică: oameni fără idei şi
fără ideologie, care se tot mută de la un partid la altul;
partide fără ideologie, care se tot combină unele cu altele,
în imensul pat de bordel care e lumea politică româ-
nească.

Elita intelectuală este şi ea una de doi bani: oameni
fără operă, fără idei şi fără caracter, politruci servili,
imitatori, plagiatori, intriganți, fofilatori, gargaragii,
pomanagii etc.

Formatorii de opinie de la tv nu se deosebesc cu nimic
de lăutarii care cântă orice li se comandă, cu bancnota
lipită pe frunte. Iar națiunea joacă după cum îi cântă
lăutarii: tot pe loc, pe loc, pe loc…

Populaţia României are nostalgia unui regim dictatorial sau măcar „de mână forte“, nefiind câtuşi de puţin
familiarizată cu democraţia. Această stare de spirit nu are
legătură cu comunismul, ci cu mileniul de feudalitate
bizantină din care România nu a ieşit complet nici astăzi.

După aproape două decenii de „democraţie originală“,
conform tuturor sondajelor de opinie privind încrederea
în instituţiile statului, populaţia României plasează pe
primele două locuri, constant, Armata şi Biserica.

Dar
aceste instituţii nu sunt nici reprezentative, nici caracteristice pentru un stat democratic, ele nefiind nici măcar
incluse pe listă ori în sondaje în cele 26 de state dezvoltate ale lumii!

După două decenii de la înlăturarea dictaturii comuniste, în România se pregăteşte o Constituţie care va da
unei singure instituţii, Preşedinţia, puteri aproape discre-
ţionare.

Politicienii nu sunt traşi la răspundere de opinia
publică, independenţa Justiţiei este înţeleasă ca interdicţia
de a cere socoteală judecătorilor pentru deciziile greşite,
care, în plus, sunt definitive şi irevocabile, iar corupţia
este un fenomen ce pare să facă parte din codul genetic al
societăţii româneşti.

Nu există societate civilă, iar intelectualii se conformează părerilor opiniei publice, în loc să le formeze. Lor
le revine o mare responsabilitate deoarece, în faţa şocului
cultural la întâlnirea cu nivelul real al Occidentului, au
preferat refugiul în misticism şi „tradiţii“ unei adaptări
rapide la lumea actuală; de asemenea, mass-media s-a
orientat aproape exclusiv spre senzaţional, lăsând la o
parte problemele grave, care presupun un efort intelectual
ce pare prea dificil.

Este alarmantă exacerbarea misticismului, încurajată
de toate instituţiile statului.

Populaţia apelează la mituri și
prejudecăți în loc de ştiinţă pentru explicarea fenomenelor Universului şi chiar soluţionarea problemelor cotidiene.

Agenţia de Strategii Guvernamentale constata,
încă din anul 2007, fără să se alarmeze, că 60% din elevii
şi profesorii din învăţământul preuniversitar românesc
consideră superstițiile şi nu știinţa principalul lor reper
epistemologic – în aceste condiţii, orice încercare de modernizare a societăţii devine superfluă şi este perfect
explicabil faptul că indicele compozit de inovare al
României a fost, în 2006, de 5 ori mai mic decât media
UE şi avem cea mai şocantă tendinţă de scădere din toate
ţările europene