23:59
Comentarii Adauga Comentariu

INCREDIBIL. ISTORIA AȘA CUM NU V-O POVESTEȘTE NIMENI. Cum a fost plănuită Unirea Țărilor Române încă înainte ca Mihai Viteazul să ajungă pe tronul Țării Românești.

Nota Redacției: Pentru că materialul e stufos şi unele legături încă nu le-am indicat (ex. legătura şi influența directă asupra Papei pe care o avea Ioan Norocea) , vom face o DIAGRAMĂ CU REȚEAUA DE PUTERE A UNIRII (rețea formată din Români şi din familia Cantacuzino), Rețea a Unirii care a pus la cale UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de la 1600 şi vă vom arăta în rezumat cu izvoare istorice concrete, nu numai că din REȚEAUA UNIRII făceau parte domnii Țării Româneşti şi ai Moldovei şi oameni cheie din Dieta Principatului Transilvaniei şi din zona cea mai înaltă de putere a Imperiului Otoman - dar vă vom arăta că aceşti oameni aveau legături DIRECTE şi PUTEAU SĂ INFLUENȚEZE DIRECT deciziile PAPEI, a Patriarhului Constantinopolului, a Marele Vizir al Imperiul Otoman (cel care avea acces direct la Sultan) şi că aveau o legătură directă şi cu Împăratul Austriei.

Spunem asta pentru acei papagalii maghiari şi pentru acei papagalii progresişti neomarxişti care insistă cu ură şi cu răutate să ne repete mecanic că Mihai Viteazul era "un aventurier" care "a avut o toană şi-o ambiție personală" şi că "de-aia a unit el Ardealul şi Moldova cu Țara Românească" dintr-o ambiție personală

În realitate Românii nu au avut NICIODATĂ în istorie o Rețea de Putere mai puternică ca cea pe care au avut-o la 1600

Prin comparație Rețeaua de Putere a maghiarilor lui Bathory (că restul Ungariei era paşalâc turcesc) era VAX ALBINA.

Doar ghinionul morților accidentale din 1599-1600-1601 a oamenilor cheie din Rețeaua Unirii (Andronic Cantacuzino, Ioan Norocea, Petru Raț) după ce anterior Rețeaua Unirii pierduse controlul în Moldova (prin prinderea şi mai apoi uciderea mişelească a lui Petru Aron de către Bathory la 1595-1597), dar mai ales trădarea repetată a Austriei, care l-a şi ucis mişeleşte (mai rău ca mafioții de cartier) pe Mihai, a făcut ca Unirea să nu dureze până azi, încă de la 1600

Îndrăznim să spunem că articolul de mai jos (deşi oarecum dezlânat şi nu foarte bine structurat datorită grabei cu care am pus laolaltă multe informații disparate despre diverşi oameni, fapte şi întâmplări istorice de atunci) ESTE CEL MAI IMPORTANT ARTICOL care s-a scris despre "UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE DE LA 1600".

Şi spunem asta nu pentru că l-am fi scris noi, ci pentru că Ne-am Mirat şi noi Foarte Tare şi nu Ne-a Venit Să Credem de ceea ce am descoperit adunând fapte istorice disparate dar deja ştiute, care însă puse laolaltă DEZVĂLUIE o rețea de putere extraordinară, o rețea de putere dezvoltată de românii din toate cele 3 Principate şi de Cantacuzinii din Țările Române dar şi de la Istanbul, Rețea de Putere care a făcut Unirea de la 1600, după ce mai încercase o dată s-o facă, în ALT MOD, la 1587.

REZUMAT

Planurile Unirii și Diagrama Rețelei de Putere care a făcut Unirea Principatelor la 1600 și care încercase anterior s-o facă la 1587

I. PLANUL INIȚIAL al Unirii Principatelor Române de la 1587

Planul Inițial al Unirii Principalelor Române a avut trei direcții principale :

I. În Țara Românească: Împăcarea ISTORICĂ a adâncilor disensiuni dinastice din interiorul familiei domnitoare a Basarabilor. Împăcarea descendenților lui Vlad Călugărul numiți "Mirceștii" (al căror principal reprezentant în acest plan era Ioan Norocea cu soția sa Stana, descendentă a lui Vlad Călugărul) cu descendenții lui Vlad Țepeș numiți "Mihneștii" (al căror principal reprezentant în acest plan era Petru Şchiopu, domnul Moldovei, descendent al lui Vlad Țepeş împreună cu frații şi nepoții săi, dintre care Alexandru Mircea şi fiul acestuia Mihnea au fost Domni în Țară Românească).
Vlad Călugărul și Vlad Țepeș au fost frați vitregi. Tatăl lor a fost Vlad Dracul fiul lui Mircea cel Bătrân.

II. Unirea Moldovei cu Țara Românească pe cale dinastică: Prin alegerea ca domn al Moldovei și al Țării Românești al unui domnitor care să se tragă atât din Basarabi cât și din Mușatini.

Planul prevedea ca punctele 1 și 2 să se realizeze prin nunta lui Vlad (un Basarab descendent al lui Vlad Țepeș), care era nepotul de frate al lui Petru Șchiopul pe care acesta îl și înfiase, cu Velica, fiica lui Norocea, o Basarabă descendentă al lui Vlad Călugărul care era și o Mușatină (mama ei Stana era fiica lui Mircea Ciobanul și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș)). Nunta ce unifica dinastiile Basarabilor șia Mușatinilor ar fi fost urmată de urcarea lui Vlad pe tronurile Moldovei și a Țării Românești acolo unde în acel moment domnea în Moldova, unchiul lui Vlad, Petru Șchiopul (care îl și înfiase), iar în Țara Românească, vărul său primar, Mihnea Turcitul. Nu mult timp după nuntă, Vlad a fost otrăvit de turci când se afla la Constantinopol.

III. Unirea Transilvaniei cu deja Unitele Moldova și Țara Românească: Prin atragerea puținilor nobili români transilvăneni în acest plan. Planul urmărea ca unul din nobilii români transilvăneni să se însoare cu o urmașă din noua dinastie unificată a Mușatinilor și a Basarabilor. Iar urmașul său să poată deveni Principe al Ardealulul pe cale armelor, ajutat de armatele unite ale Țării Românești și ale Moldovei. Ulterior acest Principe sau urmaşii săi ar fi unit Ardealul cu deja unitele Moldova şi Țara Românească (printr-o nouă alianță matrimonială) sub sceptrul dinastiei unificate deja a Basarabilor și a Mușatinilor.

II. Rețeaua de putere de la 1587 când s-a declanșat primul plan al Unirii - se actualizează

1. Ioan Norocea - creierul acțiunii din Țările Române

1.1 Avea relații directe cu domnul Moldovei Petre Şchiopul Basarab din ramura descendenților lui Vlad Țepeş (şi el parte din Rețea) cu care devine cumnat punând la cale nunta fiicei sale Velica cu Vlad, nepotul de frate al lui Petru Şchiopu pe care acesta îl şi înfiase.
1.2 Avea relații directe cu domnul Țării Româneşt, Mihnea Turcitul (care era şi el parte din Rețea) pentru că Vlad ginerele său era văr primar cu Mihnea Turcitul, iar Petru Şchiopu îi era unchi bun lui Mihnea Turcitul.
1.3 Avea relații directe cu familia fostului Domn Mircea Ciobanul (care era mort) şi cu descendenții săi Basarabi din ramura lui Vlad Călugărul pentru că soția sa Stana era fiica lui Mircea Ciobanul şi a Doamnei Chiajna. Norocea fusese Mare Logofăt (prim-ministru) şi pe timpul lui Mircea Ciobanul şi pe timpul următor al regenței Doamnei Chiajna (când după moartea lui Michael Ciobanul, doamna Chiajna devenise regent pentru fiul ei Pătru.
1.4 Avea relații directe cu principele Transilvaniei, Bathory, pe care-l ajutase direct în descoperirea unor comploturi împotriva sa.
1.5 Avea relații indirecte cu principele Transilvaniei Bathory prin ginerele său Petru Raț (şi el parte din Rețea şi însurat cu fiica sa Zamfira). Petru Raț era diplomat de încredere al lui Bathory pentru care făcuse misiuni diplomatice la Înalta Poartă.
1.6 Avea relații indirecte cu împăratul Austriei prin ginerele său Petru Raț (şi el parte din Rețea şi însurat cu fiica sa Zamfira), împărat pentru care Raț făcuse misiuni diplomatice în Rusia şi la Înalta Poartă.
1.7 Avea relații indirecte cu Marele Magnat al Imperiului Otoman, Mihail Cantacuzino (şi ulterior morții acestuia) cu fiul acestuia Andronic Cantacuzino, prin cumnatul său Petru Şchiopul care era foarte bun prieten cu Mihail şi Andronic Cantacuzino (corespondau în mod regulat) Unii afirmă că prima soție a magnatului Mihail Cantacuzino era Maria, una dintre surorile lui Petru Şchiopul caz în care Cantacuzinii erau rude prin alianță cu Petru Şchiopul.
1.8 Avea relații indirecte cu Papa de la Roma prin intermediul nobilului transilvănean, italianul Fabio Genga (bun prieten şi viitorul său ginere), al cărui frate era Secretarul Papei. Fabio Genga îi era bun prieten şi îi va deveni ginere (după otrăvirea lui Vlad) căci se va însura cu fiica sa Velica.
1.9 Avea relații indirecte cu Principele Transilvaniei Bathory prin intermediul nobilului transilvănean, italianul Fabio Genga, aflat în foarte bune relații cu Bathory şi despre care se spune că ar fi fost "partenerul" lui Bathory.
1.10 Avea relații indirecte cu Patriarhul Constantinopolului Ieremias II, care era foarte bun prieten cu domnul Moldovei Petru Şchipul, cumnatul său.. Ieremias II fusese numit Patriarh datorită intervențiilir directe ale magnatului Mihai Cantacuzino (alt personaj cheie al rețelei, foarte apropiat de Petru Şchiopul
1.11 Avea relații directe cu mulți nobili din Principatul Transilvaniei şi cu mulți boieri din Țara Românească şi Moldova. Fusese în Țara Românească primul Sfetnic al lui Mircea Ciobanul şi condusese de facto regența doamei Chiajna după moartea acestuia, fiind şi însurat cu una din fiicele acestora. Înainte de a reveni ca prim sfetnic al lui Mihai Viteazul era de 25 de ani în Transilvania unde nu numai că ginerii săi Petru Raț şi Genga ocupau poziții cheie în structura de putere a Principelui Bathory, dar îi făcuse servicii directe lui Bathory cunoscând mulți dintre nobilii transilvăneni. A stat ani buni şi în Moldova unde cumnatul său Domnitorul Petru Şchiopu i-a dat funcții cheie în conducerea statului iar după fuga acestuia a rămas în funcții, fiind bun prieten cu Aron Vodă (pe care-l considerăm parte din plan). După eliminarea lui Petru Aron de către Bathory care s-a întors în Ardeal şi de aici în Țara Românească unde devine prim sfetnic al lui Mihai Viteazul în al doilea Divan a acestuia.

2. Petru Șchiopul (Basarab, descendent al lui Vlad Țepeș) - Domnul Moldovei - celălalt creier al acțiunii din Țările Române

2.1 Avea relații directe cu Domnul Țării Românești Alexandru II Mircea care îi era frate și după moartea acestuia cu fiul său Mihnea Turcitul, noul Domn al Țării Românești (și el parte al Planului) căruia ăi era unchi. Fratele său Alexandru II Mircea îl ajutase cu armata Țării Românești să ajungă Domn al Moldovei, lături de Mihail Cantacuzino care aranjase susținerea turcilor îl ajutase să devină domn al Moldovei. Nepotul său Mihnea Turcitul era parte a planului Unirii de la 1587.
2.2 Avea relații directe cu magnatul Mihail Cantacuzino și ulterior după moartea acestuia cu fiul acestuia Andronic Cantacuzino, ambii aflați la Constantinopole și cu o influență politică și financiară majoră în Imperiul Otoman. Mihail Cantacuzino este magnatul care prin strînsele legături cu Marele Vizir pune și scotea din funcții cea mai mare parte din amdinistrația Imperiului Otoman și din interiorul Bisericii Ortodoxe. El îl pusese în funcție pe Patriarhul Constantinopolului Ieremias II. După unii istorici specializați în geneaologii Maria, una din surorile lui Petru Șchiopul fusese prima soție a magnatului Mihail Cantacuzino, caz în care Petru Șchiopul era chiar rudă prin Alianță cu Mihail Cantacuzino. După moartea lui Mihail Cantacuzino purta o corepondență directă cu fiul acestuia Andronic Cantacuzino care îl anunța că îl puseese Domn al Țării Românești pe Mihai Viteazul.
2.3 Avea relații directe cu Patriarhul Constantinopolului Ieremias II, cu care era foarte bun prieten . Ieremias II fusese numit Patriarh datorită intervențiilir directe ale magnatului Mihail Cantacuzino, alt personaj cheie al rețelei, foarte apropiat de Petru Şchiopul.
2.4 Avea relații indirecte cu Marele Vizir al Imperiului Otoman care era prieten apropiat cu magnatul Mihail Cantacuzino, alt personaj cheie al rețelei, foarte apropiat de Petru Şchiopul.
2.5 Avea relații directe cu Ioan Norocea, cu care pusese la cale acest plan. Fiica lui Norocea Velica se măritase cu nepotul de frate al lui Petru Șchiopul pe care acesta îl înfiase.
2.6 Avea relații indirecte cu toată rețeaua de putere a lui Ioan Norocea, care ducea la nobilimea transilvană, la principele Bathory, la Împăratul Austrie și la Papa de la Roma, cât și la ramura descendenților Basarabi ai lui Vlad Călugărul din Țara Românească, descendenți cu care ramura Basarabă a descendenților lui Vlad Țepeș era în conflict.
2.7 Avea relații directe sau indirecte cu Împăratul Austriei, care îl primește în exil și îi pune la dispoziție un castel atunci când fuge de pe tronul Moldovei de frica turcilor. Nu am putut identifica prin cine și ce tip de relații avea cu împăratul Austriei și dacă se baza doar pe rețeaua de putere a lui Ioan Norocea, Petru Raț și Flavio Genga pentru aceste contacte sau dacă avea și contactele sale directe. Fiind Domnul Moldovei de mulți ani înclinăm să credem că avea relații directe.

III. PLANUL ALTERNATIV AL UNIRII de la 1600

În plus, în PLANUL ALTERNATIV (pe care îl prezentăm mai jos) își face apariția o PUTERNICĂ LINIE DE ACȚIUNE ANTI-OTOMANĂ (linie de acțiune inexistentă în primul plan), ceea ce ne face să deducem că organizatorii erau perfect la curent că cei care au acționat ÎMPOTRIVA PLANULUI INIȚIAL, erau de fapt O FOARTE PUTERNICĂ TABĂRĂ TURCĂ, din interiorul puterii otomane de la Istanbul, tabără care mergea până la vârful puterii otomane.

Iată pe scurt principalele obiective și etape ale planului alternativ:

I. Aducerea pe tronul Țării Românești a unui domn din tabăra organizatorilor. Așa cum vedeți SE RENUNȚĂ pe termen scurt și mediu la consolidarea liniilor dinastice ale Basarabilor și ale Mușatinilor, intenție care a fost punctul cheie al planului inițial. Motivul e simplu: cuplul dinastic pregătit cu minuțiozitate a fost rapid spulberat.
Primul obiectiv va reuși: astfel, pe tronul Țării Românești va fi adus de Cantacuzini, Mihai Viteazul, un Cantacuzino după mamă. Cei care îl aduc la putere sunt: Iane Cantacuzino, unchiul său după mamă) și nepotul său de frate, Andronikos, fiul magnatului Mihail Cantacuzino, cel care cu 15 ani în urmă fusese executat de sultan.

II. Constituirea și-sau intrarea Țării Românești și a celorlalte principate românești într-o alianță anti-otomană care să oprească sau măcar să limiteze puterea de decizie a Imperiului Otoman în Țările Române. Văzând cât de ușor au fost spulberați oamenii cheie din PLANUL INIȚIAL (cel care prevedea o validare a noii dinastii și de către turci) organizatorii planului inițial erau conștienți că orice nou plan, putea fi spulberat de către turci în orice clipă prin simpla mazilire sau ucidere a noului domn ales.
Anticipând evenimentele, vedem că și acest acest al doilea punct din plan, le-a reușit organizatorilor. Luptele anti-otomane duse de Mihai Viteazul, au asigurat, inițial, o oarecare independență față de turci a Țării Românești, după care Mihai a reușit să încheie un tratat cu Sultanul, prin care a fost recunoscut DOMN PE VIAȚĂ al Țării Românești, lucru de neimaginat pentru toți predecesori săi.

III. Unirea Ardealului cu Țara Românească . Cum organizatorii pierduseră orice rețea de putere în Moldova prin impunerea de către polonezi a lui Ieremia Movilă ca Domn, organizatorii s-au concentrat acum să realizeze ca PRIM-PAS al planului alternativ, "Unirea Transilvaniei cu Țara Românească" și nu "Unirea Moldovei cu Țara Românească" așa cum fusese prevăzut în planul inițial. Inversarea etapelor Unirii, se datorește existenței rețelei de putere românești "Norocea-Raț" din Ardeal, rețea de putere pe care organizatorii o aveau încă activă și intactă, precum și faptulului, că Austria putea fi atrasă în acest plan, plan făcut împotriva lui Sigismund Bathory și a nobililor maghiari din Ardeal, prin acceptarea suzeranității Austriei de către noul domn român.
Așa se explică fuga lui Petru Șchiopul în Austria (unde va muri de o boală grea ), așa se explică desele contacte, desele negocieri, tratatele și desele vizite ale lui Mihai Viteazul la împăratul Habsburgic etc...
Și acest punct din plan s-a realizat.

IV. Unirea Moldovei cu Ardealul și Țara Românească pe cale armelor și încheierea ulterioară a unui tratat de pace cu Polonia. Cum după fuga domnului Moldovei, Petre Șchiopu (nu întâmplător în Austria (a se citi punctul II), urmată și de plecarea precipitată a lui Norocea și a fiicei sale Velica din Moldova în Ardeal), nu mai exista o Rețea de Putere a Organizatorilor în Moldova, singura Modalitate de a Uni Moldova (care era controlată de polonezi în acel moment), cu Ardealul și Țara Românească, rămăsese calea armelor, urmată desigur de încheierea unui tratat de pace cu Polonia care să țină cont și de interesele Poloniei în Moldova .

V. Rezolvarea pe termen lung a unificării dinastice. Problema unificării dinastice între Basarabi și Mușatini fusese împinsă în noul context (așa cum era și normal), pe ultimul plan.
Ea putea prevedea fie căsătoria lui Mihai Viteazul Viteazul cu Velica descendentă și din Basarabi și din Mușatini (lucru pe care îl considerăm puțin probabil) fie o alianță matrimonială prin căsătoria fiicei lui Velica (pe care aceasta o avusese cu Vlad) cu fiul lui Mihai Viteazul.
Căsătoria lui Mihai Viteazul Viteazul cu Velica (prin repudierea doamnei Stanca care s-ar fi retras la o mânăstire) ni se pare PUȚIN PROBABILĂ, în ciuda insistenței multor istorici interesați mai mult de presupusele istorii de alcov și de amantlâcuri decât de o analiză politică serioasă.
În primul rând pentru că puterea lui Mihai Viteazul în Țara Românească se baza pe sprijinul Boierilor Craiovești din rândul cărora provenea și făcea parte doamna Stanca. O repudiere a doamnei Stanca, ar fi distrus, probabil definitiv, relațiile strânse de putere dintre Mihai și puternicii Boieri Craiovești.
În al doilea rând, pentru că repudierea unei soții în viață cu care Mihai avea deja 2 copii ar fi fost foarte prost primită atât de Biserică, cât și de toată Boierimea din Țara Românească.
În al treilea rând pentru că Velica, după anul 1601, se apropia și ea de 40 de ani și ar fi fost în imposibilitatea de a mai avea copii. Prin urmare planul ar fi trebuit să se desfășoare foarte accelerat.
În al patrulea rând pentru că Mihai Viteazul avea deja doi copii cu doamna Stanca, un băiat și o fată. Cel puțin băiatul ar fi devenit ulterior un SERIOS PRETENDENT la Scaunul Țării Românești. Ori am văzut că organizatorii AU AVUT MARE GRIJĂ tocmai să STINGĂ disensiunile dinastice și SĂ UNIFICE diferite ramuri dinastice și nu să le dezbine și mai mult.
Prin urmarea LOGICA de mai sus, de care suntem siguri că NOROCEA și ceilalți organizatori nu erau străini, ne arată că nu putea fi vorba de o căsătorie a lui Mihai Viteazul cu Velica, în ciuda relației lor foarte apropiate.
Prin urmare, PLANUL DINASTIC prevedea o alianță matrimonială prin căsătoria fiicei lui Velica (pe care aceasta o avusese cu Vlad) cu fiul lui Mihai Viteazul. Copiii acestei căsătorii ar fi fost și BASARABI și MUȘATINI și ar fi avut și LEGITIMITATEA DE UNIFICATOR al Țărilor Române a Marelui Domn Muntean.

IV. Rețeaua de putere de la 1593 - 1600 când s-a declanșat al doilea plan al Unirii - se actualizează

Nota Redacției



INTRODUCERE - Cum a fost plănuită Unirea Țărilor Române încă înainte ca Mihai Viteazul să ajungă pe tronul Țării Românești.

Pornind de la o simplă ştire : cea a vizitei prințului Charles la Biserica din Teiuș, biserică ctitorită în Teiuş de Mihail Raț şi de Petru şi Zamfira Raț pe vremea lui Mihai Viteazul, şi încercând să aflăm cine sunt aceste personaje, ce legături au ele cu oameni cheie din timpul lui Mihai Viteazul şi cum au fost implicate toate aceste personaje istorice în evenimentele petrecute pe vremea lui Mihai Viteazul - Fluierul.ro a ajuns la o concluzie extraordinară:

Personajele istorice pe care le veți întâlni în relatările istorice pe care am încercat să le punem cap la cap mai jos, sunt românii și străinii care au pus la cale PRIMA UNIRE A ȚĂRILOR ROMÂNE

Faptele istorice descrise în continuare reprezintă UN PRIM MATERIAL ISTORIC BRUT care ne indică un lucru extraordinar:

Departe de a fi "o simplă toană" a lui Mihai Viteazul (cum o prezintă istoriografia maghiară şi rețeaua progresistă-internaționalistă de tip Boia, Djuvara etc.), PRIMA UNIRE A ȚĂRILOR ROMÂNE A FOST UN PLAN bine pus la punct LA CARE S-A LUCRAT Multă Vreme ÎNCĂ DINAINTE DE URCAREA PE TRON A LUI MIHAI VITEAZUL

Istoria e făcută de oameni și de relațiile dintre oamenii aflați în poziții politice sau în poziție de influență CHEIE.

Nu numai că Istoria nu o fac masele (cum ne prosteau marxiștii internaționaliști), dar nu există nici măcar "interesele Austriei" sau "interesele Țării Românești" sau "interese creștinătății", ci doar INTERESELE uneia din taberele aflate la conducerea Austriei, a unei alte tabere de interese aflate la conducerea Țării Românești, a altor tabere de interese aflate la Constantinopol etc...

Ca metodă istorică care trebuie folosită: aceste TABERE DISTINCTE DE PUTERE trebuie IDENTIFICATE, MEMBRI lor și legăturile dintre acești membri trebuie clar determinate şi ele, ACȚIUNILE și INTERESELE apropiate sau distincte ale acestor membri trebuie clar urmărite.

Doar așa putem înțelege cine a orchestrat și cine a înfăptuit prima unire a Țărilor Române de la 1600, cine a orchestrat și cine a înfăptuit Unirea Moldovei cu Țara Românească de la 1859, cine a orchestrat și cine a înfăptuit Unirea Transilvaniei cu România de la 1918, cine a orchestrat și cine a înfăptuit Lovitura de Stat din decembrie 1989, sau cea de la 23 august 1944 etc...Doar așa putem înțelege cu adevărat ISTORIA.

Iar a înțelege ISTORIA, înseamnă de fapt a înțelege, nu numai ceea ce ni s-a întâmplat, ci înseamnă a putea înțelege și ceea ce ni se întâmplă astăzi

Ca să puteți urmări firul roșu al întâmplărilor istorice prezentate mai jos, vă prezentăm pe scurt cine au fost principalele personaje căre au pus la cale PRIMA UNIRE A ȚĂRILOR ROMÂNE, care au fost LEGĂTURILE dintre ei, de la cele de rudenie, la cele d eîncuscrire până la cele financiare sau politice și care au fost interesele comune sau individuale pe care le-au urmărit.

1. Ioan (Ivan) Norocea - boier român din Argeş este personajul cheie la care duc toate firele şi planurile PRIMEI UNIRI A Țărilor Române

Cariera politică a logofătului este cunoscută: ea se desfăşoară cu precădere în Ţara Românească (aproximativ între anii 1559-1600, cu o întrerupere de 25 ani între 1568-1593 când se află în Transilvania și mai apoi în Moldova de unde revine în Transilvania , înaintea de a se întoarce în Țara Românească ca sfetnic al lui Mihai Viteazul).

Niciun personaj cu rangul de boier, nici înainte, nici după el, nu a mai participat efectiv şi permanent la conducerea tuturor celor trei ţări româneşti, Moldova, Ţara Românească şi Transilvania.

Ioan Norocea a făcut acest lucru nu un an, nu doi, nu zece, ci a făcut acest lucru timp de peste 40 de ani.

Nu întâmplător (așa cum veți vedea în acest articol) la sfârșitul acestor 40 de ani se va înfăptui Prima Unire a Principatelor Române.

A fost mâna dreaptă a lui Mihai Viteazul, diplomat şi conducător de oşti.

Dar primul plan de Unire al Țărilor Române, pus la cale de Ioan Norocea împreună cu Petru Șchiopul, a apărut înainte de urcare lui Mihai Viteazul pe tron.

Ioan Norocea a slujit in calitate de pârcălab, logofăt şi mare hatman (boier de divan, comandant de oşti) în cele trei principate romane sub şapte domnitori
Ascensiunea sa începe în timpul domniei lui Mircea Ciobanu și a lui Pătraşcu cel Bun.
Ioan Norocea ocupă importante dregătorii în timpul lui Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559), Petraşcu cel Bun (1554-1557) şi Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul minor al lui Mircea Ciobanu, pe care îl tutelează împreună cu văduva fostului domn, doamna Chiajna.
Ioan Norocea a devenit apoi om de încredere a lui Mircea Ciobanu şi s-a căsătorit cu fiica acestuia, Stana.
A fost desemnat mare postelnic şi apoi mare logofăt în timpul lui Petru cel Tânăr şi a doamnei Chiajna.
A părăsit Ţara Românească în timpul lui Alexandru al II-lea Mircea, stabilindu-se în Transilvania cu familia.
Aici s-a impus rapid la curtea princiară din Alba Iulia aducând servicii principelui în lupta cu nobilimea.
La curtea principelui Transilvaniei, și-a făcut prieteni influenţi, pe românul Petru Raț şi pe italianul Fabio Genga, ambii devenindu-i gineri prin căsătoria cu cele două fiice ale sale: Zamfira (soția lui Petru Raț) şi Velica (soția lui Fabio Genga la a doua sa căsătorie).
În Transilvania era apreciat de principii Ştefan şi Sigismund Bathory care-i erau îndatoraţi după ce Norocea prin relațiile pe care le avea, descoperise comploturile lui Gaşpar Bekeş şi respectiv Balthazar Bathory.
Rudă prin alianță cu domnul Moldovei, Petru Şchiopul, prin prima căsătorie, de la 1587, a fiicei sale Velica cu nepotul lui Petru Șchiopul, Vlad (CĂSĂTORIA CHEIE A PLANULUI UNIRII așa cum veți vedea în continuare) şi prieten cu Aron Vodă, Ioan Norocea a trecut în Moldova, după căsătoria fiicei sale Velica din 1587, unde a devenit pârcălab de Neamţ şi Roman, vornic al ţării de sus, și portar al Sucevei.
După fuga lui Petru Şchiopul de pe tronul Moldovei din 1591, în anul 1593 se întoarce în Transilvania.
De acolo, revine în Ţara Românească unde Mihai Viteazul ocupase tronul.
Astfel, spre finalul carierei sale, după 25 de ani petrecuţi în străinătate, se întoarce din nou în Ţara Românească, în timpul lui Mihai Viteazul (1593-1601).
Aici, logofătul Norocea a fost mâna dreaptă a marelui domn în conducerea ţării, ca sfetnic ce cunoştea foarte bine stările de lucruri din cele trei ţări româneşti.
Face parte din al doilea divan al lui Mihai Viteazul (divanul din care în mare parte fuseseră înlăturaţi boierii filoturci) şi participă la marile lupte antiotomane din anul 1595 (la lupta de la Şerpăteşti, în ianuarie, şi la luptele de apărare a Dunării,în august 13), lupte în care îl pierde pe unul din fii săi.

Ioan Norocea, acest important boier din Argeș, care a făcut și a desfăcut timp de peste 40 de ani destinele celor trei Țări Românești, a fost așa cum veți vedea în continuare Marele Artizan Al Unirii Țărilor Române.

Ioan Norocea a fost însurat cu Doamna Stana.

Doamna Stana, soția lui Ioan Norocea nu era oricine. Ea era fiica lui Mircea Ciobanul, domn al Țării Românești şi al doamnei Chiajna, fiica domnului Moldovei, Petru Rareş.

Mircea al V-lea poreclit Ciobanul, tatăl doamnei Stana a fost domnitor în Țara Românească de trei ori: ianuarie 1545 (intră în București la 17 martie) - 16 noiembrie 1552;mai 1553 - 28 februarie 1554 (în martie părăsește Bucureștiul); ianuarie 1558 - 25 septembrie 1559. Mircea (Ciobanul) a fost al cincilea fiu al lui Radu cel Mare. Porecla Ciobanul se datorește numărului marele de oi pe care le cumpăra, înainte să devină domn, oi pe care mai apoi le trimitea la Istanbul ca să le vândă.

Tatăl lui Mircea Ciobanul şi bunicul doamnei Stana, a fost Radu cel Mare născut în 1467, care a fost fiul lui Vlad Călugărul. Radu cel Mare a domnit împreună cu tatăl său începând din 1492 și apoi l-a succedat la domnie începând din 15 aprilie 1495 și până la moartea lui, în aprilie 1508. Cinci dintre fiii lui au fost domni ai Țării Românești.
Radu cel Mare avut 5 copii din căsătoria sa cu domnița Cătălina din Sărata:
Vlad Vintilă
Radu Paisie
Mircea Ciobanul
Cărstina, care se căsătorește cu Stanciul din Bratovoești mare spătar 1559, mort în 1577
Ana
şi Boba, care se căsătorește cu Monce, jupân și logofăt, omorât de către Vintilă
Radu Cel Mare a mai avut și doi fii nelegitimi:
Radu de la Afumați
Radu Bădica

Vlad Călugărul, tatăl lui Radu cel Mare, bunicul lui Mircea Ciobanul şi stră-bunicul doamnei Stana, a fost fratele vitreg al lui Vlad Țepeș și fiul lui Vlad Dracul. După moartea lui Vlad Țepeş, Vlad Călugărul a condus Țara Românească în anul 1481 și între anii 1482 și 1495. A refacut mănăstirea Glavacioc, unde a fost înmormântat. Unul din fii săi, Vlăduț, a fost decapitat de turci, la doar 16 ani, în curtea Mănăstirii Mihai Vodă.

Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân şi membru al familiei Basarabilor, a fost tatăl lui Vlad Călugărul şi al lui Vlad Țepeş ( n. cca. 1390 - d. 1447), a fost domnul Țării Românești între 1436 și 1442 și din 1443 până în 1447. El a avut 4 copii.
Vlad Țepeș
Radu al III-lea cel Frumos
Mircea al II-lea
Vlad al IV-lea Călugărul

Între descendenții lui Vlad Călugărul, stră-bunicul doamnei Stana (soția lui Ioan Norocea), şi descendenții lui Vlad Țepeş, va începe o aprigă luptă pentru putere în următorul secol.

Este ceea ce Ioan Norocea va încerca să oprească, ca prim pas al stabilizării Țării Românești şi al Unirii ei cu Moldova.

Istoria se face prin soții şi fiice

Din momentul căsătoriei domniței Stana cu Ioan Norocea, devenea evident că urmașii săi ar fi putut deveni la un moment dat, Domni ai Țărilor Române - fie ai Moldovei, fie ai Țării Româneşti, FIE AI AMBELOR.

Dar nu acesta a fost planul lui Ioan Norocea.

Ioan Norocea a avut patru copii, doi băieți (Vlad și Pătrașcu) și două fete (Zamfira și Velica).

Aparent paradoxal, cele care vor participa activ alături de tatăl lor la planurile acestuia de Unire a Țărilor Române nu sunt băieții lui ci fetele lui: Zamfira şi Velica. Vom explica de ce spunem "aparent paradoxal" atunci când vom vorbi de planul Unirii Principatelor.

2. Petru Şchiopul - primul Basarab ajuns pe tronul Moldovei. Petru Şchiopul împreună cu fratele său Alexandru (II Mircea) şi ulterior cu fiul acestuia Mihnea cât şi cu sora lui Irina (vecină în Argeș, cu moșia soțului ei, Albu Golescu, cu Ioan Norocea), sunt cei care împreună cu Ioan Norocea şi cu soția sa Stana au pus la cale împăcarea istorică a Basarabilor în Țara Românească şi Unirea Moldovei cu Țara Românească.

Înainte de a vă prezenta care a fost primul plan de Unire a celor 3 Principate Române, plan care trebuia să înceapă cu Unirea Tării Românești cu Moldova vă prezentăm pe cel de-al doilea personaj cheie care a făcut parte din acest plan, alături de Ioan Norocea. Este vorba de Petru Şchiopul.

Faptul că Petru Şchiopul s-a gândit să Unească Moldova cu Țara Românească nu e de mirare. Petru Şchiopul a fost Primul Basarab care a ajuns Domn al Moldovei şi a urcat pe Tronul Muşatinilor.

Petru al VI-lea Șchiopul (n. 1537 - d. 1 iulie 1594), a fost un domn al Moldovei. A domnit de patru ori, un "record" ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române.

Cele patru domnii, documentate la zi, lună și an au durat conform datelor de mai jos.

Prima domnie - 11 iunie 1574 - 18 noiembrie 1577;
A doua domnie - 31 decembrie 1577 - 9 februarie 1578;
A treia domnie - 13 martie 1578 - 2 decembrie 1579 și
A patra domnie - 17 octombrie 1582 - 9 august/19 august 1591

Petru Şchiopul s-a născut în 1537, ca fiu al lui Mircea III şi nepot al lui Mihnea cel Rău al Munteniei, fiul lui Vlad Tèpeş

Mihnea cel Rău, tatăl lui Mircea III şi bunicul lui Petru Şchiopul, a fost fiul lui Vlad Țepeş. Mihnea cel Rău a fost domn al Țării Românești între anii 1508 și 1509. S-a aflat în conflict permanent cu boierii și a fost expulzat de pe tron cu ajutorul sultanului. S-a refugiat în Transilvania, unde a fost ucis un an mai târziu pe treptele Bisericii Parohiale din Sibiu. Mihnea a fost botezat „Cel Rău” de către rivalii săi, familia Craioveștilor

Petru Şchiopul, care-l avea bunic pe Mihnea cel Rău şi stră-bunic pe Vlad Țepeş, a fost primul din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia, care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor.

Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoavă, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoavă, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor. Însuși polonezul Laski se gândea la tronul Moldovei în acea perioadă.

Totuși, Petru Şchiopul nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câstigă din nou domnia.

În 1589, Petru Şchiopul primește acceptul otomanilor ca fiul său de patru ani, Stefaniță, să fie asociat la tron, dar în 1591 marele vizir anunță că tributul Moldovei va fi majorat cu 15.000 de ducați (35 000 în loc la 20.000 înainte), în ciuda mitei extraordinară de 200.000 de ducați plătită de Petru pentru ca lucrurile să rămână neschimbate.

După demiterea nepotului său Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești, Petru, descurajat și temându-se pentru viitorul fiului său, părăsește de bunăvoie puterea în septembrie 1591 și se refugiază în Austria. Din Austria, s-a mutat la Tirol, unde a murit la 1 iulie, 1594. El este îngropat cu a doua soție, în capela mănăstirii franciscane din Bolzano în actuala regiune italiană Trentino.


Geneaologia Basarabilor (schiță parțială)

  • Basarab I
    • Copii cu prima soție:
        • Nicolae Alexandru
          • Copii cu prima soție:
              • Radu I
                • Copii cu prima soție:
                  • Mircea cel Bătrân
                    • Copii cu prima soție:
                      • Vlad Dracul
                        • Copii cu prima soție:
                          • Vlad Țepeș
                            • Copii cu prima soție:
                              • Mihnea cel Rău (ramura "Mihnenilor")
                                • Copii cu prima soție:
                                  • Mircea III
                                    • Copii cu prima soție:
                                      • Alexandru (II Mircea)
                                        • Copii cu prima soție:
                                          • Mihnea Turcitul
                                      • Petru Șchiopul
                                      • Miloș
                                        • Copii cu prima soție:
                                          • Vlad (însurat cu Velica, otrăvit de turci)
                                      • Mihnea
                                      • Vlad
                                      • Irina (măritată cu Albu Golescu m.1574)
                                      • ?Maria (măritată cu Mihail Cantacuzino)?
                          • Vlad Călugărul
                            • Copii cu prima soție:
                              • Radu cel Mare
                                • Copii cu prima soție:
                                  • Vlad Vintilă
                                  • Radu Paisie
                                  • Cărstina (măritată cu Stanciul din Bratovoești mare spătar 1559, m. 1577
                                  • Ana
                                  • Boba (măritată cu Monce, jupân și logofăt, omorât de către Vintilă)
                                  • Mircea Ciobanu (ramura "Mirceștilor")
                                    • Copii cu prima soție D-na Chiajna (fiica lui Petru Rareș):
                                      • Stana (măritată cu Norocea, a avut 2 fiice : Velica și Zamfira)
                                      • Pătru cel Tânăr
                                      • Alexandra
                                      • Marina (măritată cu Mihail Cantacuzino și "răpită" de mama ei)
                                      • Dobra
                                      • Mircea
                                      • Radu
                                • Copii nelegitimi:
                                  • Radu de la Afumați
                                  • Radu Bădica




I.A. Care a fost PLANUL INIȚIAL al Unirii Principatelor Române din jurul anilor 1587?

Planul Inițial al Unirii Principalelor Române a avut trei direcții principale :

I. În Țara Românească: Împăcarea ISTORICĂ a adâncilor disensiuni dinastice din interiorul familiei domnitoare a Basarabilor. Împăcarea descendenților lui Vlad Călugărul numiți "Mirceștii" (al căror principal reprezentant în acest plan era Ioan Norocea cu soția sa Stana, descendentă a lui Vlad Călugărul) cu descendenții lui Vlad Țepeș numiți "Mihneștii" (al căror principal reprezentant în acest plan era Petru Şchiopu, domnul Moldovei, descendent al lui Vlad Țepeş împreună cu frații şi nepoții săi, dintre care Alexandru Mircea şi fiul acestuia Mihnea au fost Domni în Țară Românească).
Vlad Călugărul și Vlad Țepeș au fost frați vitregi. Tatăl lor a fost Vlad Dracul fiul lui Mircea cel Bătrân.

II. Unirea Moldovei cu Țara Românească pe cale dinastică: Prin alegerea ca domn al Moldovei și al Țării Românești al unui domnitor care să se tragă atât din Basarabi cât și din Mușatini.

III. Unirea Transilvaniei cu deja Unitele Moldova și Țara Românească: Prin atragerea puținilor nobili români transilvăneni în acest plan. Planul urmărea ca unul din nobilii români transilvăneni să se însoare cu o urmașă din noua dinastie unificată a Mușatinilor și a Basarabilor. Iar urmașul său să poată deveni Principe al Ardealulul pe cale armelor, ajutat de armatele unite ale Țării Românești și ale Moldovei. Ulterior acest Principe sau urmaşii săi ar fi unit Ardealul cu deja unitele Moldova şi Țara Românească (printr-o nouă alianță matrimonială) sub sceptrul dinastiei unificate deja a Basarabilor și a Mușatinilor.



I.B. Cine au fost oamenii care au organizat și care au pus în aplicare acest PLAN AL UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE?

ROMÂNII

În Țara Românească:

1. Ioan (Ivan) Norocea - boier din Argeș și soția sa Stana - fiica doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș) și a lui Mircea "Ciobanul" domn al Țării Românești descendent al lui Vlad Călugărul.

2. Petru Şchiopul (ajuns domn al Moldovei) şi Alexandru (II Mircea) și ulterior după moartea lui Alexandru, fiul lui Alexandru, Mihnea "Turcitul". Stră-bunicul lui Alexandru Mircea şi al lui Petru Şchiopul era Vlad Țepeș. Ei erau copiii lui Mircea III, fiul lui Mihnea cel rău - fiul lui Vlad Țepeș.
Alexandru al II-lea Mircea, a fost Domn al Țării Românești între iunie 1568 - aprilie 1577, cu o scurtă întrerupere în primăvara lui 1574. Este fiul lui Mircea al III-lea și nepot al voievodului Mihnea cel Rău, așa cum apare în tabloul de familie din documentul de danie pentru Mănăstirea Sinai:
"Io Alexandru voevod și pe bunicul domniei mele Io Mihnea voevod și pe părintele domniei mele Io Mircea voevod și maica din inimă a domniei mele, doamna Despina și pe frații din inimă ai domniei mele, Io Mihnea voevod și Io Vladul voevod și Io Miloș voevod și Io Petru voevod și Io Mihnea voevod și pe fiul din inimă al domniei mele Io Mihnea voevod".
Din această danie reiese că Alexandru al II-lea Mircea avea un singur fiu (viitorul domn Mihnea Turcitul) și că vorbim de fapt de 5 frați :
1. Alexandru al II-lea Mircea - domnul Țării Românești,
2. Petru Șchiopul - domnul Țării Moldovei,
și alți 3 frați:
3. Mihnea
4. Vlad și
6. Miloș
7. plus o soră Irina (cea măritată cu Albu Golescu), și neamintită în această danie.
Observația e de maximă importanță (odată pentru că NU tatăl lor Mircea III era "Miloș" cum greșit scriu unii istorici ci unul dintre frații lor) și în al doilea rând pentru că fiul lui Miloș, Vlad (nepotul lui Petru Șchiopul), va juca un ROL ESENȚIAL în Planul de Unire al Moldovei cu Țara Românească.
Tot aici trebuie să-l includem pe Albu Golescu - boier din Argeș (prieten cu Norocea) și pe soția sa Irina - sora lui Petru Șchiopul (ajuns domn al Moldovei) și al lui Alexandru (II Mircea) ajuns domn al Țării Românești. Cu siguranță Albu Golescu şi soția sa Irina, vecini de moşie în Argeş cu Norocea, sunt cel care au înlesnit inițial contactele "Mihnenilor" cu Norocea, omul de încredere al "Mirceştilor". De notat că Norocea plecase în Ardeal la venirea lui Alexandru Mircea pe tron.

3. Mihai Viteazul
Mihai Viteazul nu are nici o legătură cu PRIMUL PLAN al UNIRII, dar urcarea sa pe tron devine ESENȚIALĂ pentru realizarea PLANULUI ALTERNATIV - cel care va fi dus la BUN SFÂRȘIT de Marele Domn și care se va încununa cu succes (chiar dacă pentru puțin timp) după ce PLANUL INIȚIAL EȘUEAZĂ
Mihai Viteazul era considerat fiul nelegitim al lui Pătrașcu cel Bun (fiind copilul acestuia avut cu Teodora Cantacuzino).
Pătrașcu cel Bun era fiul lui Radu Paisie, cel înlăturat de pe tron de fratele său vitreg Mircea Ciobanu. Radu Paisie era fiul lui Vlad Călugărul. Despre Vlad Călugărul am spus că era fiul lui Vlad Dracul care la rândul lui era fiul lui Mircea cel Bătrân. Vlad Țepeș este frate vitreg cu Vlad Călugărul.
În PLANUL ALTERNATIV declanșat odată cu urcarea pe tron al lui Mihai Viteazul, sprijinul boierilor Craiovești, în primul rând al fraților Buzești, se va dovedi esențial.

Transilvania:

5. Petru și Mihail Raț, din marea şi răspândita familie românească din Ardeal a Rațiilor. Petru Raț fusese ambasador la Înalta Poartă trimis al principelui Sigismund Bathory. Se însoară (nu întâmplător) cu Zamfira, fata lui Norocea. Deşi era un diplomat vestit şi personaj important la Curtea Principelui Transilvaniei, în momentul în care Mihai Viteazul hotărăşte alipirea Ardealului intră în armata lui Mihai Viteazul, unde primeşte gradul de căpitan. (armată a lui Mihai Viteazul în care socrul său, Ioan Norocea era vel spătar şi principalul sfetnic al lui Mihai Viteazul).
Petru Raț moare eroic în celebra bătălie de la Şelimbăr din octombrie 1599
Prin fiul său şi al Zamfirei, Adam Raț, Petru şi Zamfira Raț se numără printre strămoșii reginei Elisabetha a Marii Britanii şi a prințului Charles.

Biserica din Teiuș ctitorită de Petru Raț și doamna Zamfira
Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub cod LMI AB-II-m-A-00372.
Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz.
Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș, de la anul 1900 consemnează la pagina 131: La Teiuș, exista o biserică de piatră construită în anul 1500 cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
Exista și o casă parohială din piatră construită în anul 1866.
Parohia avea și o școală confesională, pentru băieți și fete.
Școala din Teiuș cu clădire de piatră, în anul 1800 avea o vechime de 45 de ani, ceea ce dă ca dată a înființării ei, anul 1755.
Școala avea 225 de elevi, 115 băieți și 110 fete.
În anul 1710, episcopul romano-catolic din Alba-Iulia, Ignatiu Winkler relatează că: Paul Zold a donat 2 fonduri nobiliare celor trei biserici din Teiuș, adică bisericii romano-catolice, bisericii românești și oratorului evanghelic.
În anul 1733 în Teiuș erau 8 familii de religie greco-catolică, adică 40 de suflete care aveau biserică și casă parohială.
Până în anul 1700 credincioșii români din Teiuș au aparținut de biserica ortodoxă.
După anul 1700 au aderat la Biserica Romei. Singura biserică românească din Teiuș, construită în secolul al XVI-lea, odată cu aderarea a trecut în patrimoniul bisericii greco-catolice.
După anul 1948 lăcașul a aparținut Bisericii Ortodoxe Române.
După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor înapoi la Biserica Greco-Catolică, ea a rwdevenit biserica parohială unită. Astfel în anul 1990, cea mai veche biserică românească din Teiuș a fost retrocedată Bisericii Greco-Catolice.
Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează:
"Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte".
În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16 Iulie 1585 de către principele Ștefan Bathory, regele Poloniei, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii diplomatice la Sublima Poartă.
Blazonul reprezintă deocamdată cea mai importantă sursă de informații referitoare la vechimea bisericii.
Existența blazonului indică în mod cert faptul că biserica a fost construită după anul 1585 (anul înnobilării lui Petru cu titlul Rácz de Galgó) și finalizată înainte de anul 1599, anul decesului lui Petru în batălia de la Șelimbăr și a înmormântării acestuia în interiorul bisericii.
Despre pisanie se mai menționează că o copie efectuată în decembrie 1870 după originalul din „lada bisericii din Teiuș”, i-a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911.
În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii.
Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt).
Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș.
Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz).
Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important, deși documentele istorice cunoscute până acum nu oferă indicii clare privind gradul de rudenie dintre acesta și Petru Racz.
Faptul că atât Petru Rácz I. (apoi fiul său Adam I și urmașii acestuia) cât și Mihail Rácz II. au folosit împreună după anul 1585 titlul și blazonul Rácz de Galgó, înseamnă că făceau parte din aceeași familie și probabil erau rude foarte apropiate, altfel Petru nu putea fi înmormântat în biserica ctitorită de către Mihail.
Despre Mihail Rácz se știe că în anul 1563 era unul dintre locotenenții regelui Ungariei și principe al Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya și a participat la asediul cetății Suceava care s-a încheiat cu înlăturarea de pe tron a lui Despot Vodă, domnul Moldovei.
Mihail Rácz a fost unul dintre comandanții destoinici aflați în subordinea lui Cristofor Hagymasi, membru al consiliului princiar al lui Ioan Sigismund Zapolya, căpitanul suprem al oastei țării (1566).
Despre Mihail Rácz și alți câțiva comandanți se afirmă că „nu sunt catolici, dar nici cu totul calvini și nici luterani îndărătnici,”
Deci Mihail Racz II. nu putea fi decât român creștin ortodox, dovadă stând şi biserica ortodoxă din Teiuș, ctitorită de el pe vremea lui Mihai Viteazul.
Petru Rácz menționat în catalogul J. Siebmacher’s, cu titlul Rácz I., a fost înnobilat de către Împăratul Rudolf al II-lea la Viena în anul 1578.
În anul 1585 Petru Rácz este înnobilat și cu titlul Rácz de Galgó (Gâlgău, jud. Sălaj), moștenit apoi de către fiul său Adam și urmașii acestuia.
Despre localitatea Gâlgău, istoricul Ștefan Pascu precizează că numele localității este de origine română, așa cum reiese din documentele istorice din anul 1405, „villae olachales: ... Gîlgău ...”.
Mihail Rácz înscris în catalogul J. Siebmacher’s cu titlul Rácz II., a fost înnobilat de către Ștefan Báthory, regele Poloniei pe 16 Octombrie 1581, în tabăra de la Pskov (Rusia). Tot acolo regele îi acordă pe 16 Noiembrie 1581 lui Mihail Rácz și titlul „Rácz de Nemes-Prad”.
Din analiza cronologică a titlurilor nobiliare din catalogul J. Siebmacher’s se observă că după trei ani de la înnobilarea lui Petru Rácz, în anul 1581 a fost înnobilat și Mihail Rácz.
Deoarece Petru Rácz I. și Zamfira au avut doar un singur urmaș pe linie bărbătească, Adam, atunci se poate admite posibilitatea, că Mihail Rácz a fost rudă foarte apropiată a lui Petru Rácz, amândoi au fost contemporani, cunoscuți, respectați și răsplătiți în epocă pentru serviciile și meritele lor diplomatice și militare.
Petru Rácz I. a fost curtean (familiaris), la Curtea de la Viena a Împăratului Rudolf al II-lea, la Curtea lui Ștefan Báthory, principele Transilvaniei și rege al Poloniei și la Curtea lui Sigismund Báthory, principele Transilvaniei. Mihail Rácz II. a fost și el curtean la Curtea lui Ștefan Báthory și Sigismund Báthory.
Prezența mormintelor, marcate cu lespezi de piatră, ale lui Petru Rácz I. și domniței Zamfira, până în anul 2001 în interiorul bisericii din Teiuș, este dovada de netăgăduit a faptului că biserica este ctitoria lor.
Sunt unele păreri care susțin ipoteza că biserica a început să fie construită de către Mihail Rácz II, dar lucrări foarte importante sau datorat în principal lui Petru Rácz I și soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv.
În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe 28 Octombrie 1599.
În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei biserici românești medievale din piatră: Biserica veche a Mănăstirii Râmeț, din sec. al XIII-lea; Biserica Episcopală din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și Biserica Greco-Catolică din Teiuș, ctitorită înainte de anul 1599.

6. Gheorghe Raț - al treilea Raț, om de mare încredere al lui Mihai Viteazul
1599 - Mare Logofăt al lui Mihai Vodă
De remarcat, că în 1599, adică chiar înainte, de invazia din Ardeal, Mihai Viteazul îl numește pe Gheorghe Raț, Mare Logofăt ("prim-ministru"), în triumvirat cu grecul Mihalcea și cu Calotă. Motivul e simplu. Gheorghe Raț, originar din Ardeal, cunoștea foarte bine realitățile politice din Ardeal și era un PERSONAJ CHEIE ALĂTURI DE Norocea și de Petru Raț în etapa următoare a Planului Alternativ al Unirii : Unirea Transilvaniei cu Țara Românească. Din păcate Petru Raț moare la Șelimbăr în 1599 iar Norocea moare și el în aprilie 1600.
vara lui 1600 - Solia către Polonezi
În vara anului 1600, din Alba Iulia, Mi­hai Viteazul a pregătit „o solie solemnă” către regele şi dieta Poloniei, cu scopul de a explica pri­cinile pentru care alipise Moldova şi-l alun­gase pe Ieremia Movilă. După alipirea Transilvaniei şi a Poloniei, Mihai îi trimite în grabă în Polonia, în această dificilă misiune, pe Stroe Buzescu în­soţit de Gheorghe Raţ.
Scopul Soliei era recunoaşterea Unirii Moldovei cu Transilvania şi Țara Românească şi ca să trateze cu polonezii alianţa de pace şi de bună vecinătate al noului regat.
Mihai Viteazul a încredinţat solia asta importantă lui Stroe Buzescu şi lui Gheorghe Raţ.
Cei doi trebuiau să străbată Mara­mureşul şi, prin Hust, să ajungă la Cracovia.
Dar Zamoyski a pornit războiul înainte ca solii să fi intrat în Cracovia şi astfel Mihai Viteazul nu a mai avut ce negocia şi s-a văzut nevoit să se confrunte cu oastea polonă pentru "toată Țara Moldovei".
După nefericita moarte a lui Mihai Viteazul românul transilvănean Gheorghe Raț nu dispare din istorie, ci rămâne comandant de oști în armata viitorului domn al Țării Românești Radu Şerban (fost mare paharnic al lui Mihai Viteazul).
16 august 1601 - Ultima misiune primită de la Mihai Viteazul
"După lupta de la Gorăslău, Mihai înţelegea să se poarte ca stăpân în Ardeal, nu ca subalternul lui Basta. De aceia, tăiase pe Gaspar Corniş căzut în mâinile lui, ridicase pe secui de partea lui şi ei îl socoteau ca domnul lor, la intrarea în Cluj, la 11 august, pusese un steag pe locul unde fusese ars căpitanul său, Baba Novac.
Din Cluj oştirea aliată se îndrepta pe 16 August, spre Turda şi Mihai trimisese înainte pe Gheorghe Raţ la Alba Iulia, unde prădă casele nobililor, dar pregăti şi palatul domnesc pentru stăpânul său" - scrie istoricul PP Panaitescu despre ultima acțiune pe care o face Gheorghe Raț pentru domnul său, înainte de uciderea lui Mihai de către Basta la 19 august 1601.
1603 - Gheorghe Raț e comandant de oaste în armata Țării Românești și în timpul lui Radu Șerban.
Ulterior după uciderea lui Mihai Viteazul, Gheorghe Raț devine rămâne comandant de oşti în armata viitorului domn al Țării Românești, Radu Şerban, conducând avangarda armatei Țării Românești în lupta în care Radu Şerban învinge în 1603 armata lui Moise Secuiul.
Păstrarea lui nu e întămplătoare ci e un senm că Rețeaua Organizatorilor s-a propagat oarecum și după moartea lui Mihai.
Ca un alt exemplu, noul domn Radu Șerban (1601, 1602-1611), își mărită fata, Ilina, cu Constantin Cantacuzino, fiul cel mai mare al lui Andronic Cantacuzino, care se stabilește în Ţara Românească și pe care îl face mare postelnic. (Radu Șerban fiind cel care l-a însoțit pe Mihai la Constantinopol atunci când Mihai și-a obținut tronul ajutat de Iane și de Andronic Cantacuzino),

Moldova :

Petru Șchiopul după ce va ajunge domn al Moldovei.

II. STRĂINII:

7. Cantacuzinii (de origine grecească) :

Arborele geneaologic conform www.gine.com - (luați informațiile cu un semn de întrebare: pe unele dintre ele nu le-am găsit în alte surse)

  • Dimitrie "Șeitan" Cantacuzino (n. ? - mort în 1536 la Pisa, în Toscania, Italia)
    • Copii cu prima soție:
      • Constantin Cantacuzino;
      • o fiică necunoscută măritată Paleologu;
      • Iane Cantacuzino (unchiul Teodorei care îl ajută pe Mihai Viteazul în tinerețe)
    • Copii cu a doua soție:
      • Mihail Cantacuzino (poreclit Șeytanoğlu "Fiul Diavolului")
        • Copii cu prima soție Maria, sora lui Petru Șchiopul Basarab:
          • Andronic Cantacuzino (unchiul lui Mihai care îl ajută pe Mihai Viteazul să ajungă pe tron)
          • Dimitrios Cantacuzino
          • Ioan Cantacuzino
          • Bella Rosetti
          • o fiică necunoscută măritată cu Ralli de Creta
          • o fiică necunoscută ce și-a păstrat numele Cantacuzino
        • Copil nelegitim:
          • Teodora Cantacuzino (mama lui Mihai Viteazul)
            • Copil nelegitim (presupusul tată: Pătrașcu cel Bun Basarab):
              • Mihai Viteazul

7.a. Mikhail Kantakouzenos sau Mihail Cantacuzino - marele magnat al imperiului Otoman
Mikhail Kantakouzenos sau Mihail Cantacuzino (greacă: Μιχαήλ Καντακουζηνός) (n: ? , mort: 03 martie 1578), poreclit Șeytanoğlu (în turcă) „Fiul Satanei“, a fost un magnat grec din Imperiul Otoman, renumit pentru bogăția sa imensă și pentru influența sa politică uriașă.
Pe drept cuvânt îl putem numi un "George Soros" grec al Imperiului Otoman dacă ne referim strict la puterea sa politică și financiară și nu la culoarea sa ideologică care era cu totul diferită de cea de astăzi a magnatului evreo-maghiar.
Până la căderea lui din grațiile sultanului care a condus la execuția sa din 1578, el a dominat afacerile comunității ortodoxe grecești a Imperiului Otoman, fiind responsabil pentru creșterea și căderea a numeroși episcopi și patriarhi.
Originile
Nu se cunoaște nimic despre originile lui Mihail Cantacuzino și nici despre primii ani ai vieții sale, cu toate că el poartă numele uneia dintre cele mai distinse dinastii ale Imperiului Bizantin Târziu.
Era un obicei în rândul grecilor bogați din acele timpuri de a-și lua nume de familie bizantine și numele familiilor unor descendenți din celebrele case nobile ale trecutului bizantin.
Despre originea lui Cantacuzino, capelanul german Stephan Gerlach, care a trăit în Constantinopol, în acele timpuri, a raportat în jurnalul lui, opinia curentă din Istanbulul acelor vremi cum că Mihail Cantacuzino ar fi fost de fapt, fiul ambasadorului Țării Româneşti la Constantinopol, dar acest lucru este în mare parte respins de către oamenii de știință moderni.
Eminentul bizantinologul Steven Runciman, consideră că această familie Cantacuzino ar "putea fi singura familie care să descindă direct din Împărații Bizantini și că pretenția lor că ar descinde în linie directă din Împărații Bizantini ar putea fi autentică“
Pe de altă parte, potrivit lui Donald Nicol, „istoricii români patrioți au lucrat într-adevăr, pentru a arăta că ... dintre toate familiile imperiale bizantine ce purtau numele Cantacuzino, aceasta este singura despre care se poate spune sincer că a supraviețuit până în ziua de azi, dar linia lor de succesiune de după mijlocul secolului al XV-lea este, cel putin, incertă"
Viața
Mihail Cantacuzino și-a făcut averea prin speculații mercantile de succes, ceea ce i-a permis să se angajeze în strângător de taxe pentru Imperiu, în provinciile Imperiului Otoman.
(Mandatarea unui privat pentru strângerea taxelor și impozitelor datorate statului, mai ales a celor din agricultură - este procesul de delegare a colectării impozitelor - deoarece procesul ar necesită cheltuieli considerabile pentru administrare din partea statului, iar randamentul este incert atât în ​​ceea ce privește suma, cât și calendarul, deoarece contribuabilii întârzie sau își îndeplinesc greu obligațiile evaluate, adesea ca rezultat al unor forțe externe neprevăzute, cum ar fi vremea nefavorabilă care afectează recoltele. Prin urmare, guvernele (locatorii) au recurs adesea la serviciile unui finanțator antreprenorial (în agricultură) pe care îl angajează sau căruia îi atribuie dreptul de a colecta și de a-și păstra întregul venit din impozitul datorat statului în schimbul plăților sale la Trezoreria Statului a unor sumelor fixe (uneori numite "chirii", dar cu un înțeles diferit față de termenul modern comun). Uneori (exemplul lui Miguel de Cervantes), fermierul fiscal a fost un angajat al guvernului, căruia statul i-a plătit un salariu și care a dat toți banii colectați către guvern. Nu a fost cazul lui Mihail Cantacuzino care a primit dreptul de a strânge taxele din provinciile otomane, pentru că avea legături foarte bune cu Marele Vizir, căruia îi livra și sume importante de bani cu titlu personal).
În aceasta funcție, el s-a distins atât de mult prin rapacitatea sa, prin lipsa de scrupule și prin severitatea sa față de colegii săi creștini, încât aceștia au ajuns să-l urască atât de mult încât i-au pus porecla de „Fiul diavolului“ sau "Fiul Satanei" (turcă Șeytanoğlu sau Shaytanoglu).
Mihail Cantacuzino și-a asigurat, de asemenea monopolul profitabil asupra exploatărilor de sare de la Anchialos și asupra comerțului de sare de la Constantinopol, precum și asupra pescuitului și a monopolului comerțului cu blănurile leșești. Doar această ocupație îi aducea un venit anual de 60.000 ducați.
Influența Politică
Averea lui Mihail Cantacuzino a ajuns atât de imensă încât după distrugerea flotei otomane în Bătălia de la Lepanto în 1571, el a fost capabil să construiască și să echipeze 60 de noi vase de luptă din resursele lui proprii.
Puterea sa politică a fost susținută și fixată prin relația sa strânsă cu puternicul Mare Vizir, Sokollu Mehmed Pasha, și cu alte figuri importante de la curtea otomană, care au primit și ele o parte din profiturile sale imense.
În jurnalul lui Stephan Gerlach, tradus de Papademetriou scrie:
„Alegerea persoanelor în funcțiile metropolitane se făcea în același mod. Cei care avea bani îi făceau cadouri lui Bassas [Pasha] și lui [Mikhail] Kantakouzenos de câteva sute de ducați, și atunci unul sau altul dintre ei îi scriau Patriarhului: “ Dă-i ăstuia biroul metropolitan de acolo; și atunci Patriarhul trebuia să se supună fără a scoate nici un cuvânt împotriva lor".
Mihail Cantacuzino a devenit astfel unul dintre cei mai distinși și mai puternici magnați greci dintre toți magnați greci (Archoni) din capitala otomană.
Influența lui a fost de așa natură încât contemporanii lui l-au numit „pilonul“ națiuni grecești, iar savantul german contemporan Martin Crusius l-a numit „Dumnezeu“ al grecilor.
Ca semn al puterii Lui, el și-a pecetluit scrisorile lui cu vulturul bicefal al împăraților bizantini.
În consecință, Mihail Cantacuzino a jucat un rol activ în vânzarea de funcții și poziții politice, religioase și adminstrative în cadrul comunității ortodoxe grecești, funcțiile variind de la funcțiile Episcopale Ortodoxe din diversele provincii ale Imperiului otoman până la Înalta funcție de Patriarh al Constantinopolului, ajungând chiar să decidă funcțiile de domnitori în cele două principate ale Moldovei și Țării Românești.
Astfel, în 1565 el l-a dat jos pe popularul Patriarh, Ioasaf al II-lea, și l-a instalat în locul lui Mitrofan III, pe care-l ajutase anterior să dobândească episcopiile Larissa și Chios.
În schimb, Mitrofan s-a angajat să-i plătească lui Mihail Cantacuzino suma de 2.000 de florini pe an, timp de 8 ani; o mare parte din acești bani, au mers desigur să umple buzunarele Marelui Vizir Sokollu Mehmed.
Desi Mitrofan s-a darătat dispus inițial să-l ajute pe Mihail Cantacuzino cu diverse numiri și diferite scheme financiare, în cele din urmă, Mitrofan a căzut în disgrația lui Kantakouzenos și a fost înlăturat în 1572, în mijlocul acuzațiilor de contacte trădătoare cu puterile occidentale.
De asemenea, Mihail Cantacuzino a cauzat căderea principelui minor al Țării Românești, Pătru și al mamei sale Doamna Chiajna (ce îndeplinea în acel moment rolul de regent)
Tot Mihail Cantacuzino pare să fi avut un control aproape complet al veniturilor Țării Românești și ale Moldovei, prin impozitarea masivă a populațiilor acestor țări.
Mihail Cantacuzino a preferat să trăiască nu la Istanbul, ci la Anchialos, un oraș locuit aproape în exclusivitate de greci.
La Anchialos acesta și-a construit un palat magnific, care costa 20.000 de ducați, un palat imens și magnific despre care se spunea că ajunsese să rivalizeze cu propriul palat al sultanului.
Moartea
Extravaganța sa a stârnit invidia și dușmănia nu numai a colegilor lui greci, dar și a turcilor.
De aceea zvonurile rele despre bogăția și influența sa imensă au ajuns până la cele mai înalte vârfuri din Imperiul Otoman, iar când influența politică a patronului său, Sokollu Mehmed, a început să scadă, dușmanii Lui l-au lovit și pe el .
În iulie 1576 a fost arestat și toate bunurilor sale i-au fost confiscate.
Cu toate acestea Mihail Cantacuzino a reușit să-și salveze viața și să-și obțină propria eliberare prin intervențiile făcute la Sultan de Sokollu Mehmed.
Mihail Cantacuzino a fost capabil chiar să-ți redobândească averile.
Dar bucuria lui a fost de scurtă durată.
Pe 03 martie 1578, el a fost din nou acuzat de complot împotriva sultanului și a fost spânzurat de poarta grandiosului său palat din Anchialos.
Posesiunile sale formate din numeroase pământuri, clădiri și bunuri, inclusiv „un număr aproape infinit“ de mătase, brocart, sau haine de catifea, decorate cu aur și rubine și alte pietre prețioase, precum și hergheliile de cai și alte obiecte prețioase, au fost scoase la licitație
La aceste vânzări imense s-a văzut amploarea afacerilor lui Mihail Cantacuzino.
"Ăștia au cumpărat ceva la licitație Fiului Satanei (la licitația lui Șeytanoğlu)“ a devenit o vorbă proverbială pentru generațiile viitoare din Imperiul Otoman.
Printre obiectele vândute s-a numărat și biblioteca considerabilă a lui Mihail Cantacuzino ce cuprindea multe manuscrise foarte valoroase.
Cea mai mare parte din biblioteca sa a fost cumpărată de mânăstirile de pe Muntele Athos, care au făcut echipă comună, în acest scop.

Familia
Mihail Cantacuzino a fost căsătorit de două ori.
Prima sa soție este necunoscută (după unii genealogici ea ar fi fost Maria, o soră a lui Petre Şchiopul şi a lui Alexandru II Mircea), cu care el a avut cel puțin o fiică. Fata care s-a căsătorit cu un membru al familiei Rallis.
A doua sa soție, cu care s-a căsătorit la o vârstă înaintată, a fost Marina (sau Maria?), fiica Domnului Țării Românești Mircea Ciobanul (domn care nu mai trăia) și a Doamnei Chiajna (care era regentă conducând Țara Românească în numele fiului ei minor, Pătru).
Maria a refuzat să-l urmeze la Constantinopol îngrozită de bătrânețea și de urâțenia sa. După căsătoria ei cu Mihail Cantacuzino ce avut loc în Țara Românească, pe drumul spre Istanbul, Maria, "a fost răpită" și adusă înapoi acasă printr-o înscenare pusă la cale de mama sa, doamna Chiajna.
A fost cântecul de lebădă, pentru doamna Chiajna care câțiva ani mai târziu avea să fie mazilită de Sultan împreună cu fiul ei minor și dusă în exil împreună cu fii ei minori la Alep în Siria. Mazilirea a avut loc în urma intervențiilor politice energice ale lui Mihail Cantacuzino.
În locul ei, Mihail Cantacuzino reușește să-l pună domn în Țara Românescă, pe Alexandru (II Mircea) despre care am vorbim pe larg chiar aici.
Mihail Cantacuzino a avut 3 fii: pe Andronikos (născut în 1553), pe Demetrios (născut în 1566) și pe Ioan (născut în 1570).
Din această prezentare succintă a vieții sale ne dăm seama că Mihail Cantacuzino a fost un "GEORGE SOROS" GREC al Imperiului Otoman.
Proveniența sa din străvechii prinți Cantacuzini ai Imperiului Bizantin ni se pare dubioasă și nedemonstrată prin nimic
Legăturile sale, a rudelor sale (Iane , Teodora, etc...) și ulterior a fiilor săi cu Țara Românească ne arată că el provenea dintr-o familie de greci din Țările Române ce făceau inițial negoț pe Dunăre cu produse agricole. Ajuns foarte bogat, încă din tinerețe, el a putut să-și continue cariera de magnat financiar chiar în capitala Imperiului Otoman, luându-și un nume nobiliar ilustru.

7.b. Andronikos Kantakouzenos sau Andronic Cantacuzino (n. 1553 - m. 1601) - fiul lui Mihail Cantacuzino.
Andronikos a fost fiul cel mai mare al magnatului Mihail Cantacuzino. El a reușit să recâștige o bună parte din averea tatălui său și a crescut în putere ajungând din nou în poziția de "făcător-de-regi" pentru domnitorii munteni.
El a fost cel care l-a nominalizat la domnie pe Mihai Viteazul ca domn al Tarii Romanesti in 1593, ajutat de unchiul său Iane Cantacuzino, fratele vitreg al lui Mihail Cantacuzino.
Două dintre surorile sale au fost căsătorite cu domni din Țările Române : una cu Ștefan Surdul iar alta cu Petru Aron domnul Moldovei (dar aceste informații le-am găsit într-o singură sursă).
Andronic Cantacuzino a murit în anul 1601 lipsindu-l pe Mihai Viteazul de un sprijin politic, financiar și logistic imens.
Anterior Mihai Viteazul, a pierdut și rețeaua de putere care lucra pentru el în Ardeal. Astfel Petru Raț moare în bătălia de la Șelimbăr din 1599, iar Ioan Norocea moare la anul 1600 în Țara Românească.
Zamfira fiind retrasă la Teiuș pe moșia de acolo a familiei Raț, singurul om de încredere care mai conducea rețeaua de putere a lui Mihai Viteazul din Ardeal, era Velica fiica lui Norocea.
Andronikos Cantacuzino a avut mai mulți fii dintre care doi care au devenit "boieri" în ceea ce este astăzi, România
Ei au fondat noile ramuri ale familiei Cantacuzino în România , ramuri care încă mai supraviețuiesc.
Cei doi sunt:
"Boierul" Iordache Cantacuzino (Georgios "Iordaki" Kantakouzenos) care a devenit strămoșul ramurii moldovenești a Cantacuzinilor, ramură care se ramifică în scurt timp în Cantacuzino-Deleanu și Cantacuzino-Pasceanu și
"Boierul" Constantin Cantacuzino (Konstantinos Kostaki Kantakouzenos) cel care s-a căsătorit cu o moștenitoare (o fiică) a domnitorului Radu Șerban, domnul Țării Românești ce i-a urmat lui Mihai Viteazul.
Ei au întemeiat ramurile familiei Cantacuzino din Țara Românească, cea care se va ciocni în curând în noua luptă pentru putere cu familia Ghica.

7.c. Iane Cantacuzino, unchiul lui Mihai Viteazul, frate cu magnatul Mihail Cantacuzino și cu Teodora Cantacuzino. mama lui Mihai Viteazul

Iane Cantacuzino, fratele vitreg lui Mihail Cantacuzino, a fost un înalt dregător al Țării Românești la Constantinopol - având titlul de Capuchehaia - adică de trimis al domnului muntean la Constantinopol.
Iane Cantacuzino a fost și mare ban al Craiovei, post în care, nepotul său Mihai Viteazul, i-a succedat prima dată ca înlocuitor, apoi ca titualr plin.
Implicarea lui Mihail Cantacuzino, în aducerea la putere a lui Alexandru II Mircea este dovedită prin relatări și fapte istorice.
Sprijinul lui Andronic Cantacuzino pentru Petru Șchiopul e dovedit de corepondența pe care Andronic Cantacuzino o purta cu Petru Șchiopul.
In fine, familia Cantacuzino, prin Andronic Cantacuzino, fiul lui Mhail Cantacuzino și prin Iane Cantacuzino, au jucat un rol esențial în venirea la domnie a lui Mihai Viteazul.
7.d. Teodora Cantacuzino, din orașul Floci, mama lui Mihai Viteazul) Teodora Cantacuzino (sau Tudora), mama lui Mihai Viteazul
Teodora Cantacuzino (sau Tudora), mama lui Mihai Viteazul, a fost membră a familiei Cantacuzino.
Ea era după unii sora vitregă a lui Iane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol și apoi ban al Craiovei. După alții Iane Cantacuzino îi era doar unchi de frate vitreg căci Iane era frate vitreg cu Mihail Cantacuzino şi ea ar fi fost fiica nelegitimă a magnatului Mihai Cantacuzino..
Stabilirea familiei căreia i-a aparținut Teodora, mama lui Mihai Viteazul, a pornit de la povestirea unui sfetnic al acestuia, Teodosie vel logofătul, Rudeanu, a cărui povestire nu s-a păstrat în forma ei originală. A fost tradusă în limba poloneză și din aceasta în latină și parafrazată de alt contemporan care fusese la curtea lui Mihai, Baltasar Walter, originar din Silezia, a cărui carte a apărut în 1599, pe când Mihai mai trăia. Walter spune că urcarea în scaun a lui Mihai Viteazul a fost sprijinită de Iane (Cantacuzino), fost ban al Craiovei, care era capuchehaia la Țarigrad și era lui Mihai „avunculus, vel matris frater, graecus” ("unchi, fratele mamei, grec"). Așadar, în jurul lui Mihai se admitea că mama lui, Tudora, era sora (vitregă?) a grecului Iane Cantacuzino, fost ban al Craiovei.

7.e Maria Armali, o grecoaică din Rodos - soția domnitorului Moldovei Petre Șchiopul
Soția lui Petru Șchiopul, Maria Armali, o grecoaică din Rodos.
După unii, familia ei era înrudită prin alianță cu Cantacuzinii, după alții, familia ea avea doar strânse legături de interese cu familia Cantacuzino.

8. Ieremias II Tranos - Patriarhul Constantinopolului - omul supermagnatului Mihail Cantacuzino, s-a născut în Anchialos, dintr-o familie influentă greacă.
Data exactă a nașterii nu este cunoscută, cel mai probabil în 1530, după alți cercetători în 1536.
El a studiat cu cei mai buni profesori greci de la o vârsta fragedă, iar în tinerețe a devenit călugăr.
Sprijinit de bogatul și influentul, supermagnatul Mihail Cantacuzino, el a fost numit episcop de Larissa în jurul anului 1568.
După ce influentul și bogatul Mihai Cantacuzino a obținut înlăturarea din funcție a Patriarhului Mitrofan III, Ieremias, susținut de Cantacuzino, a fost ales pentru prima dată Patriarh la 5 mai 1572.
Prima preocupare a lui Ieremias a fost reforma Bisericii Sale El a chemat imediat un sinod, cu scopul de a elimina simonia (simonia = trafic/comerț cu lucruri considerate de Biserică drept bunuri spirituale, sfinte și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea ).
El a făcut, de asemenea ca Catedrala Sa să fie restaurată. Catedrala Patriarhiei Constantinopolului era la acel moment Biserica Pammakaristos.
În timpul acestei prime domnii, Ieremias a avut, de asemenea primele contacte cu luteranii cu care negocierile s-au încheiat într-un dezacord și mai apoi s-au blocat definitiv.
Pe data de 03 martie 1578, patronul și protectorul său, Mihai Cantacuzino a fost executat, și așa, poziția lui Ieremias a devenit slabă.
La 23 (sau 29) noiembrie 1579, Ieremias a fost înlăturat și excomunicat, iar rivalul său Mitrofan III a revenit pe tronul patriarhal.
Mitrofan III a murit însă în august 1580, și Ieremias a revenit pentru a doua oară pe tronul patriarhal, probabil, la 13 august 1580.
Între 1580-1583 au existat contacte între Ieremias și trimișii papei în ceea ce privește introducerea în Grecia a calendarului gregorian. Deși Roma era aproape sigură de o soluție pozitivă, poziția finală a Ieremias a fost una negativă.
În 1584, Ieremias a oferit (ca un cadou), pentru Papa Grigore al XIII, două bucăți de relicve din corpurile Sfântului Ioan Gură de Aur și a Sfântul Andrei Criteanul.
În timpul iernii dintre anii 1583 și 1584, Ieremias a făcut obiectul unei conspirații a unor episcopi greci împotriva lui.
Conspirația a fost condusă de Pahomie de Kaisaria și de Theoleptus de Philippoupolis, care l-au acuzat că sprijină un complot grec împotriva Imperiului Otoman, că a botezat o Musulmană și că era în corespondență cu papalitatea.
Ieremias a fost arestat și bătut și a fost acuzat în trei procese: în primul proces, acuzațiile au fost declarate ca fiind false, dar ultimul proces a decis arestarea pe 22 februarie 1584 și exilul său în Rhodos.
Datorită mijlocirii ambasadorului francez, în 1586, Ieremias a obținut eliberarea sa din Rodos, de unde el și-a a început călătoria sa prin Regatul-polono-lituanian (care, includea la acea vreme Ucraina) și prin Țaratul Rusiei pe unde a mers pentru a strânge fonduri.
În timpul călătoriei sale, el a sosit la Moscova, pe 11 iulie 1588, iar după negocieri cu Boris Godunov (care era Regent pentru țarul minor Feodor I al Rusiei) au stabilit împreună cine să fie viitorul Patriarh al Moscovei.
În urma negocierilor cu Godunov, pe 26 ianuarie 1589, Iov de la Moscova a fost înscăunat ca primul Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii.
Pe drumul înapoi spre Constantinopol, Ieremias l-a detronat pe mitropolitul de la Kiev Onisifor Devochka, iar în locul său l-a numit și l-a consacrat pe Michael Rohoza.
Între timp, după arestarea şi exilul lui Ieremias, au urmat alți doi patriarhi, Pahomie II înlăturat în 1984 și Theoleptus al II-lea, care a fost înlăturat în mai 1586.
Din 1586, Biserica a fost guvernată de un susținător al lui Ieremias, diaconul Nicephorus (decedat în 1596), și după el timp de zece zile de către Dionisie diaconul filozof (ulterior Mitropolit de Larissa).
În aprilie 1587, Ieremias a fost reales în mod oficial ca patriarh, dar a absentat doi ani datorită călătoriilor sale descrise mai sus. În timpul călătoriilor sale, Biserica a continuat să fie guvernată de înlocuitorul său, diaconul Nicephorus.
Pe 04 iulie 1589, sultanul l-a numit pe Ieremias în mod oficial ca patriarh al Constantinopolului pentru a treia oară.
Ieremias a fost informat ca a fost reales să fie din nou patriarh, în 1589 când se afla în Moldova, la domnitorul Petru Șchiopul, pe drumul înapoi spre Constantinopol (acum Istanbul), unde a ajuns în 1590.
La 12 februarie 1593 sinodul din Constantinopol a sancționat autocefalia Patriarhiei Moscovei.
Data exactă a morții lui Ieremias nu este cunoscută, dar ea a avut loc între septembrie și decembrie 1595, la Constantinopol.

Care a fost contribuția lui Ieremias II la PLANUL UNIRII urzit în Țara Românească? Contribuția sa a fost una esențială. Ieremias II a fost bun prieten cu Petru Șchiopul, căruia i-a propus să rezolve disputele dinastice din interiorul familiei domnitoare a Basarabilor și să facă o Împăcare ISTORICĂ a adâncilor disensiuni dinastice dintre urmașii lui Vlad Călugărul și cei a lui Vlad Țepeș. Mai mult Ieremias oficiază el însuși la Iaşi, logodna dintre Vlad (nepotul de frate al lui Petru Șchiopul) cu Velica (fata lui Norocea și a doamnei Stana), fapt care ne arată că Patriarhul Constantinopolului nu era străin de planul Unirii Moldovei cu Țara Românească, sub o singură dinastie Mușatino-Basarabă. Faptul că Ieremias II era omul puternicilor Cantacuzini, cei care l-au pus pe tronul Patriarhiei Constantinopolului și aceeași care l-au adus pe tronul Țării Românești pe Mihai Viteazul, spune totul legat de sprijinul său pentru interesele Cantacuzinilor.






I.C Declanșarea PLANULUI INIȚIAL AL UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE.

I.C.1 PREAMBUL - Preluarea Puterii în Țara Românească și Moldova

1568 - 1577 - PREAMBUL : Domnia lui Alexandru II Mircea

Alexandru al II-lea Mircea, a fost Domn al Țării Românești între iunie 1568 - aprilie 1577, cu o scurtă întrerupere în primăvara lui 1574). Este fiul lui Mircea al III-lea și nepot al voievodului Mihnea cel Rău, așa cum apare în tabloul de familie din documentul de danie pentru Mănăstirea Sinai: "Io Alexandru voevod și pe bunicul domniei mele Io Mihnea voevod și pe părintele domniei mele Io Mircea voevod și maica din inimă a domniei mele, doamna Despina și pe frații din inimă ai domniei mele, Io Mihnea voevod și Io Vladul voevod și Io Miloș voevod și Io Petru voevod și Io Mihnea voevod și pe fiul din inimă al domniei mele Io Mihnea voevod". S-a născut probabil în Transilvania, unde tatăl său era în pribegie cu familia, în așteptarea momentului prielnic să ia tronul.

Viața de dinainte de domnie
În prima pisanie, păstrată în cronica pictată de la Mănăstirea Bucovăț, mărturisește că a luat domnia la 40 de ani (deci anul probabil al nașterii este 1529) și că a stat în temniță [...] de când a murit Pătrașco voievod (Pătrașcu cel Bun, 1557 n.a.) ... până ce a ieșit răposatul Petru voievod (Petru cel Tânăr, 1568 n.a.) din Țara Românească și când am stat domnia mea domn a toată Țara Românească.
În textul unei pisanii puse pe o fântână din Ocnele Mari este consemnat că "...am fost în pribegie în Țara Arăpească 20 de ani și în Alep 14 ani, ca într-o închisoare ".
Mai probabilă, în opinia istoricilor, este însă cea de a doua versiune căci, la Constantinopol o cunoaște pe doamna Ecaterina Salvaresso, de origine italiană, cu care se căsătorește în 1558, la Pera. În 1564 se naște unicul lor fiu, Mihnea al II-lea "Turcitul".

Domnia
Oportunitatea de a accede la tronul strămoșilor săi se ivește în primăvara anului 1568, când sultanul Selim al II-lea, mai mult ca sigur la intervențiile insistente ale lui Mihail Cantacuzino (Șeytan-Oğlu), fratele lui Iane Cantacuzino cel înșelat de Doamna Chiajna și de fiul ei, voievodul Petru cel Tânăr (Chiajna nu i-au mai dat-o de soție pe fiica ei Maria, simulând o răpire după nuntă), hotărăște schimbarea domniei în Țara Românească.
Observăm prin urmare că aceeași Cantacuzini (prin Mihai Cantacuzino), îl aduc pe tronul Țării Românești la 1568, pe Alexandru Mircea, așa cum îl vor aduce pe tron în 1593 și pe Mihai Viteazul (prin Andronic Cantacuzino).
Primul act notabil al acestei domnii îl reprezintă o baie de sânge făcută de Alexandru Mircea printre boierii care i-au fost adversari.
Astfel, în Letopisețul Cantacuzinesc, se menționează că: „deci atuncea boiarii câți erau pribegi încă au venit de s-au închinat toți la Alexandru vodă. După aceia trecând 2 luni, iar Alexandru vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul ot Drăgoiești i Mihnea ot Bădeni i sin Udriște vistierul i Tudor ot Bucov i Vladul Caplii i Pătrașcu i Calotă i Stan sin Drăgulețului i Radul stolnicul ot Boldești i Radul sin Socol dvornicul, și alții, mesița septemvrie 1 deni” .
În toamna anului 1570 este consemnată o luptă cu un pretendent necunoscut (A.D. Xenopol presupune cu îndreptățire că ar fi fost vorba de o încercare de revenire pe tron a lui Petru cel Tânăr) care are drept urmări un nou val de execuții și exproprieri, 17 dintre capetele celor uciși sunt trimise Înaltei Porți ca trofeu.
În 1573, împreună cu soția sa, Ecaterina Salvaresso, fondează prima tiparniță din București, la mănăstirea Plumbuita.

1574 - PREAMBUL. Urcarea pe tronul Moldovei al lui Petru Șchiopul - primul Basarab care urcă pe tronul Mușatinilor.

Obținerea tronului Moldovei de către fratele voievodului Petru Șchiopul în 1574
Momentul cel mai important al domniei lui Alexandru Mircea este obținerea tronului Moldovei de către fratele său, voievodului Petru Șchiopul în 1574.
Pentru a marca momentul, la Săpățeni (localitate în apropiere de Focșani) se organizează o impresionantă petrecere la care au luat parte cei doi voievozi cu boierii lor.
Profitând de moment, vornicul Dumbravă, în fruntea unei armate de boieri moldoveni însărcinați să își prezinte omagiile, se alătură domnitorului Moldovei proaspăt mazilit, Ioan Vodă cel Viteaz și ia cu asalt zona.
În lipsa unei armate consistente, Alexandru al II-lea și fratele său Petru sunt zdrobiți în lupta care s-a dat la Jiliște, lângă Râmnicu Sărat.
În această luptă de supraviețuire își află moartea eroică Albu din Golești, soțul Irinei sora lui Alexandru şi a lui Petru), a cărui piatră tombală de la Mănăstirea Vieroș relatează pe larg evenimentul.
Voievodul muntean este obligat să se retragă la Târgul de Floci unde organizează contra-ofensiva; o armată condusă de Dragomir vornicul, Mitrea comisul, Bratu paharnicul și Ioan pârcălabul, înfrânge cetele moldovene ale lui Ioan Vodă cel Cumplit și cuceresc Bucureștiul.
Pretendentul adus pe tron este prins și executat, capul lui fiind țintuit pe poarta palatului domnesc.
Scena, nu tocmai plăcută, este relatată de Maciej Stryjkowsky care, în călătoria sa, care a văzut capul nefericitului Vintilă, domnitorul care a domnit doar 4 zile.

Ioan Vodă Armeanul (cel înlăturat de cei foi frați de pe tronul Moldovei) a ajuns domn al Moldovei în 1572. După moartea lui Ştefan cel Mare, tronul fusese ocupat de Bogdan cel Chior, urmat de Ştefăniţă Vodă. Succesiunea a revenit apoi lui Petru Rareş, copilul din flori al lui Ştefan cel Mare.
După domnia lui Alexandru Lăpuşneanu pe tronul Moldovei se întorcea tot un descendent din sângele marelui Ştefan cel Mare: Ioan Vodă Armeanul, fiul ilegitim al lui Ştefăniţă Vodă.
”Era de minte ascuţit, de cuvânt gata şi se vedea că-i harnic nu numai de domnie, ci şi altor ţări să fie cap mai mare”, îl descrie Grigore Ureche pe domnul Moldovei.
A urcat pe tronul Moldovei la vârsta de 40 de ani. Poporul i-a spus Ioan Armeanul, după numele mamei care aparţinea unei familii armeneşti. Până să urce pe tronul Moldovei, Ioan Armeanul şi-a petrecut viaţa în străinătate, în regatul polon şi la curtea tătară. Cronicarii vremii îl drescriu drept un bărbat cu o forţă fizică ieşită din comun, viteaz şi un foarte bun strateg. În perindările sale prin lume, până la urcarea pe tronul Moldovei, Ioan Armeanul a schimbat mai multe religii, în funcţie de ţara în care a trăit şi de interesele avute. A fost botezat la naştere în rit armenesc. Ajuns în Polonia a trecut la lutheranism şi mai apoi, refugiat la curtea otomană, s-a făcut musulman. A trecut la ortodoxism înainte de a urca pe tronul moldovenesc.
Ioan Vodă nu era doar un viteaz cu forţă fizică ieşită din comun, ci şi un poliglot. Cunoştea limbile armeană, turcă, greacă, şi polonă. Ultimii ani, înainte de preluarea domniei, a trăit în Imperiul Otoman.
”A locuit mai mult timp în insula Rhodos unde s-a ocupat cu negoţul cu pietre scumpe, agonisind în felul acesta o avere apreciabilă care i-a fost de folos în ocuparea domniei”, scrie despre C. Giurescu în cartea ”Ion Vodă cel Viteaz”.

Alexandru al II-lea Mircea și fratele său Petru Șchiopul pătrund în primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe Petru pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă.
Aliat cu cazacii din Zaporoje, Ioan vodă se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod.
Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat).
Pune la Târgoviște ca domn, pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreaptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul.
Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci.
Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă.
Însă în vara lui 1574, are loc o nouă expediție, împotriva sa, cu o armată alcătuită din turci, tătari și munteni.
În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre.
Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă.

Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul Cahulului, întrebându-și Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul: „îi vom socoti în luptă”
Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman.
Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere.
După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca pe 10-11 iunie 1574.
Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
Turcii înving şi-l pun domnitor al Moldovei pe Petru Şchiopul.

1574 - Moartea lui Albu Golescu, soțul Irinei și cumnatul lui Petru Șchiopul şi al lui Alexandru II Mircea
Pe teritoriul orașului Mioveni putem încă vizita Biserica fostei Sfinte Mânăstiri Vieroși având hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
A fost o mânăstire mare, bogată, puternic fortificată, cu ziduri groase de peste doi metri și înaltă de aproape zece.
În biserică se găsește un mormânt gravat cu un cavaler ce aleargă cu mantia fluturând și buzdugan în mână.
Este mormântul vel clucerului Albu Golescu, ctitorul acestei Sfinte Mânăstiri alături de fratele său vel vornicul Ivașcu Golescu.
Tot în biserică e înmormântată şi soția sa Irina, fiica lui Mircea III, nepoata lui Mihnea cel Rău și deci strănepoata lui Vlad Țepeș. Irina era sora lui Alexandru (II Mircea) domn al Țării Româneşti şi al lui Petru Şchiopul - domn al Moldovei.
Irina nu era doar sora lui Petru Șchiopul și al lui Alexandru II Mircea. Ei au avut un alt frate pe Miloş, al cărui fiu Vlad, se va însura ulterior cu Velica, (fiica puternicului boier Norocea şi a doamnei Stana - fiica domnitorului Mircea Ciobanul şi a doamnei Chiajna fiica domnitorului Moldovei, Petru Rareş) şi soră cu Zamfira, soția lui Petru Raț.
Această încuscrire avea ca scop ascuns nu numai împăcarea celor două ramuri din familia Drăculeştilor dar şi Unirea Moldovei cu Țara Românească prin alegerea simultană a lui Vlad şi Velica ca familie domnitoare în Moldova şi Țară Românească. Din păcate la scurt timp după nuntă, Vlad soțul Velicăi moare otrăvit la Constantinopol.
Acest Albu Golescu s-a sacrificat în Bătălia de lângă Jiliște din 1574 dusă de turci împotriva lui Ion Vodă cel Viteaz (cel Cumplit), pentru a salva viața domnului său, Petru Şchiopul (care lupta alături de turci ca să ocupe tronul Moldovei) atunci când ceilalți boieri l-au părăsit pe câmpul de luptă.
Diferența de atitudine a Goleștilor comparativ cu ceilalți boieri se datorează legăturilor de rudenie între familia domnitoare și Golești.
Vel clucerul Albu Golescu era căsătorit cu Irina (înmormântată alături de soțul ei), fiica lui Mircea III, soră cu Domnului Țării Românești, Alexandru al II-lea Mircea şi cu Petru Şchiopul.
Irina și cei 5 frați ai ei: Alexandru (II Mircea), Petru(Şchiopul), Vlad, Mihnea și Miloș erau fiii lui Mircea III şi nepoții lui Mihnea cel Rău (și deci strănepoții lui Vlad Țepeș, Mihnea cel Rău fiind fiul lui Vlad Țepeș). Ei au fost cunoscuți în istorie ca ramura ,,Mihneștilor” a familiei Drăculeștilor.

Până la momentul de aici, când cei doi frați Basarabi, Alexandru Mircea şi Petru Şchiopul, descendenți ai lui Vlad Țepeş ajung să fie simultan domni, începând din 1574 pe tronurile Țării Româneşti respectiv a Moldovei, nimic nu prevedea planurile ce vor urma mai târziu.
Instalarea lui Petru Șchiopul pe tronul Moldovei poate apărea ca o simplă impunere a unui alt domn pe tronul Moldovei.
Trebuie observat însă, că în acel moment doi frați BASARABI, Alexandru și Petru erau unul domn al Țării Românești iar celălalt domn al Moldovei.
Evenimentele ce vor urma vor arunca o cu totul altă lumină asupra acestui CONTEXT FAVORABIL care a permis punerea în aplicare a Planului Unirii.

1577 - Moartea lui Alexandru II Mircea și prima domnie a fiului său de 13 ani Mihnea (1577 - 1583 )

Nu mai este timp pentru alte planuri
Revenit pe tron după episodul cu Ioan Vodă cel Cumpli, Alexandru Mircea impune noi biruri, printre care și birul pe oile sterpe, de la care i se trage și porecla de Oaie Seacă cu care a rămas în memoria urmașilor.
În 1576 un grup de 70-80 de boieri (40 după opinia lui A.D. Xenopol), nemulțumiți, se duc la Murad al III-lea să ceară o anchetă în țară privind abuzurile domnitorului. Sultanul, în primă fază, cedează jelbuitorilor, apoi, la intervențiile lui Sinan Pașa, protectorul plătit al lui Alexandru, boierii sunt arestați: 10 dintre ei sunt trimiși în țară, plocon domnitorului, restul fiind condamnați la galere. Probabil legat de aceste evenimente se înscrie ridicarea în domnie la Țarigrad (Istambul) a lui Oprea Găină voievod, identificat cu Oprea din Răteasa (probabil Rătești), episod relatat de un act din 10 iunie 1625 al domnitorului Alexandru Coconul, strănepotul lui Alexandru Mircea.
La începutul anului următor, în 1577 se consemnează un alt pretendent, doctorul Rosso. Ineditul personaj, sprijinit de șapte boieri, jură sultanului că este din neamul Basarabilor, dar și aceștia ajung la galere. Cu această ocazie voievodul muntean primește de la Sinan Pașa o listă de boieri hicleni (reali sau închipuiți) pe care îi execută, fără să mire pe nimeni.

Moartea Alexandru Mircea moare pe neașteptate la 15 aprilie 1577 (25 iulie după opinia lui N. Iorga), lăsând pe tron un fiu de numai 11 ani. La 12 august, sultanul Murad al III-lea, îl anunța pe voievodul Moldovei Petru Șchiopul, unchiul domnitorului copil, că încredințase domnia lui Mihnea, cerându-i să-l sprijine la nevoie. Este înhumat la mănăstirea Sfânta Troiță, din București (pe locul actualei mănăstiri Radu Vodă), ctitorie a voievodului. Piatra tombală, fragmentată, a fost găsită ca suport pentru fântâna din curtea bisericii în urma unor investigații făcute în anii '20.
Fiul, său Mihnea al II-lea Turcitul (1564-1601) a fost domnul al Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam.
Singurul fiu al lui Alexandru al II-lea Mircea, a urcat pe tron în urma unor evenimente caracteristice decăderii puterii domnului și obiceiurilor locale, sub presiunea Imperiului Otoman (suzeranul Țării Românești): Mihnea a concurat cu un pretendent străin, doctorul lombard Rosso, care susținea că este descendentul unui domn valah.
Prima domnie, ca voievod-copil, s-a desfășurat sub tutela mamei sale, doamna Ecaterina Salvaresso și sub atenta oblăduire a unchiul său, Petru Șchiopul, domn în Moldova, și s-a încheiat cu mazilirea lui de către sultanul Murad al III-lea (în iunie 1583), în favoarea domnului Petru Cercel.
Ca urmare, a fost nevoit să plece în exil la Tripoli, sub custodia autorităților otomane.

1585 - A doua domnie a fiului său Mihnea (1585 - 1591)

Revenirea pe tron, a lui Mihnea, fiul lui Alexandru Mircea, în condițiile în care unchiul său Petru Șchiopul era domnul Moldovei, permite reluarea planului inițial

Dar până la declanșarea planului pus la cale în Țara Românească, are loc, în cadrul aceluiași plan, o importantă alianță matrimonială în Ardeal.


I.C.2 DECLANȘAREA PLANULUI INIȚIAL

158x? - DECLANȘAREA PLANULUI INIȚIAL. CĂSĂTORIA DIN ARDEAL a lui PETRU RAȚ CU ZAMFIRA

Petru Rácz I. (n. ? – d. 28 octombrie 1599, Șelimbăr, jud. Sibiu) a fost un nobil român ortodox, o personalitate aproape legendară a familiei Rațiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea.

Originea
Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu.
Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj.
Nunta
Undeva în jurul anilor 158x, Petru Raț se însoară cu domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba).
Nunta ar putea trece ca o nuntă ca oricare alta şi doar ca o mișcare strategică a lui Ioan Norocea de a-şi întări poziția la curtea principelui Transilvaniei, prin atragerea de partea sa a unui alt român important de la Curtea de la Alba Iulia ...
Doar că lucrurile trebuie văzute şi analizate contextual.
La 1587, are loc la Focșani nunta celeilale fiice a lui Ioan Norocea, Velica, o descendentă Basarabo-Muşatină descendentă directă din Vlad Călugărul şi din Petru Rareş, cu Vlad (nepotul de frate al lui Petru Şchiopu, un Basarab descendent direct din Vlad Țepeş).
Această nuntă uriaşă de la Focşani, cea mai mare din întreg Ev Mediu Românesc, cu 3.000 de invitați inclusiv cu înalții reprezentanți ai Sultanului, ai Împăratului Austriei, ai Principatului Transilvaniei şi cu prezența domnilor Moldovei şi ai Țării Româneşti (care erau unchi de frate şi văr de frate cu mirele), era de data asta o nuntă ale cărei planuri politice erau cât se poate de străvezii:
Copiii lui Vlad şi Velica nu numai că ar fi stins disensiunile dinastice din interiorul familiei Basarabilor dar ar fi unificat şi Dinastia Basarabilor cu dinastia Muşatinilor iar această unificare dinastică ar fi însemnat şi Unirea Moldovei cu Țara Românească familia "Mirceştilor" plănuind să-i suie pe Vlad şi pe Velica pe tronul Moldovei respectiv al Țării Românești.
De aceea e normal să ne gândim, că Norocea care trăia de 25 de ani în Ardeal şi ajunsese să aibă o influență importantă şi la Curtea de la Alba Iulia, să fi gândit o strategie similară şi pentru Transilvania.
Un fiu Basarabo-Muşatin al fiicei sale născut cu un nobil român transilvănean (Raț) i-ar fi deschis calea acestui nepot al său la conducerea Principatului Transilvaniei.
Alipirea Transilvaniei la Țara Românească făcută de Mihai Viteazul, doar câțiva ani mai târziu, la sfaturile şi prin strategia lui Norocea şi a lui Raț, foarte buni cunoscători ai structurilor de putere din Principat, confirmă această supoziție.
Astfel, Petru Raț, se-nsoară cu domnița Zamfira, fiica lui Norocea, descedentă prin doamna Stana, mama ei, atât din Barasabi, cât şi din Muşatini.
Mama Zamfirei, domnița Stana, a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul (descendent direct din Mircea cel Bătrân), și a doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoată a lui Ștefan cel Mare.
Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru Raț și-a pierdut viața în bătălia de la Șelimbăr, jud. Sibiu.
A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită împreună cu soția sa.
Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară.
Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii.
Zamfira, fiica lui Norocea și a doamnei Stana, și sora Velicăi, era descendentă prin mama ei, doamna Stana, atât din ramura lui Vlad Călugărul a Basarabilor cât și descendentă a Mușatinilor

1587 - DECLANȘAREA PLANULUI INIȚIAL. CĂSĂTORIA lui VLAD CU VELICA la Focșani. VLAD PRIMEȘTE FIRMAN de la turci pentru a deveni Domnul Țării Românești. El era deja considerat în Moldova, un membru al familiei domnești a lui Petru Șchiopul.

Vlad, fiul lui Miloş şi prin urmare nepot de frate al Irinei, al lui Petru Șchiopul şi al lui Alexandru II Mircea, era descendent al ramurii lui Vlad Țepeș al Basarabilor și văr primar cu Mihnea Turcitul, fiul lui Alexandru II Mircea.
Mihnea Turcitul era domn al Țării Românești la momentul nunții lui Vlad cu Velica (1587), în timp ce Petru Şchiopul era domnul Moldovei.
Vlad era ca un fiu pentru Petru Şchiopu care nu avea copii (a avut un copil Ştefăniță doar cu câțiva ani înainte să moară).
Nicolae Iorga spune că Petru Şchiopul îl înfiase deja pe Vlad, Vlad apărând în mai multe tablouri de familie cu "Petru şi Maria", tablouri pictate la mânăstirea Galata din Iași, mânăstire ctitorită de Petru Şchiopul şi de soția lui Maria

Velica, fiica lui Norocea și a doamnei Stana, era descendentă prin mama ei, doamna Stana, atât din ramura lui Vlad Călugărul a Basarabilor cât și descendentă a Mușatinilor

Puțină Istorie: Ramura "Mirceştilor” din marea familie a Drăculeștilor.
Familia Boierului Norocea din Argeș şi cele două fiice ale sale: Zamfira şi Velica din ramura "Mirceştilor" a familiei Drăculeştilor
Această ramură a familiei Drăculeștilor, provenea din Vlad Călugărul, şi a fost reprezentată în principal de urmașii lui Mircea Ciobanul și a celebrei Doamne Chiajna (fiica lui Petru Rareș).
Doamna Stana, una dintre fiicele domnitorului Mircea Ciobanul și a celebrei Doamne Chiajna, fiica domnitorului Moldovei Petru Rareș, se căsătoreşte cu bogatul și influentul boier Ioan Norocea, personalitate excepțională ce va sluji celor trei Curți ale Principatelor Române.
Baza domeniului acestui boier era în zona Piteștiului, fiind renumite viile sale și mai ales produsul lor.
Ioan Norocea a avut patru copii, doi băieți (Vlad și Pătrașcu) și două fete (Zamfira soția lui Petru Vlad și Velica căsătorită inițial cu Vlad cea care va deveni mai târziu principalul sfetnic al lui Mihai Viteazul în Ardeal).

Nunta lui Vlad cu Velica
Revenind la nunta lui Vlad cu Velica, aflăm că, la sugestia Patriarhului Constantinopolului - Ieremia II Tranos, Norocea acceptă să o logodească pe cea de-a doua fiică, Velica, cu Vlad cel înfiat de Petru Şchiopul, urmărindu-se prin această nuntă împăcarea celor două ramuri ale Drăculeștilor dar şi unificarea dinastiei Basarabilor cu cea a Muşatinilor.
Nunta care a avut loc în 10/20 iunie 1587 a rămas consemnată ca fiind cea mai mare nuntă din istoria noastră medievală, la ea participând doi domni, Petru Șchiopul al Moldovei și Mihnea al II-lea "Turcitul" al Țării Românești, reprezentantul sultanului - Mustafa Lungul, delegații ale Republicii Polone și ale Principelui Transilvaniei și peste 3000 de boieri.
Însuși Patriarhul Ieremia îi logodise în iarnă pe cei doi tineri când a străbătut Moldova în drumul său spre Moscova.
Această nuntă pusă la cale de Petru Șchiopul şi de Norocea sub îndrumarea Patriarhului Constantinopolului şi a Cantacuzinilor, ascundea un plan tainic și anume Unirea pe cale pașnică a Țării Românești şi Moldovei prin dubla numire a acestui Vlad în scaunele ambelor țări.
Petru care îl înfiase pe Vlad (din cele scrise de Iorga), urma să-l declare urmașul lui la tron iar înțelegerea cu Mihnea era să-i cedeze inițial tronul Țării Românești.

Prima etapă a acestui plan se realizează în 20 iulie 1589 când Vlad primeşte firman de la turci ca să fie numit Domn al Țării Românești.
Aşadar ideea UNIRII Țărilor Române precede ajungerii pe tron a lui Mihai Viteazul.
Ideea unirii Țărilor Române plănuită anterior venirii pe tron a lui Mihai, unire pusă la cale de Norocea, Petru (Şchiopul), Ieremias II şi Cantacuzini, va eşua prin otrăvirea la Constantinpol al lui Vlad, fiul lui Milos şi primul soț al Velicăi Norocea, dar se va relua odată cu venirea pe tronul Țării Românești a lui Mihai Viteazul.

Prin nunta de la Tecuci, 10 iunie 1587, dintre nepotul său Vlad și Velica, nepoata lui Mircea Ciobanul al Munteniei, la care a participat și nepotul său Mihnea al II-lea Turcitul care era atunci pe tronul Munteniei, Petru a reușit să facă pace între "Mihneștii" și "Mirceștii" din dinastia Basarabilor a Munteniei.
Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre Petru Șchiopul:
„Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, știa limba turcească, cea grecească și cea românească ... și nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meșteșug și la litere și-i plăcea de oamenii învățați, și-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii și alte lucruri subțiri. Îi plăcea mult de cântăreți și avea un preot cu meșteșug, îndemânatec”
Nu poate fi nimic mai relevant decât faptul că între cei Petru Șchiopul și Patriarhul Constantinopolului, domnea o înțelegere perfectă.


I.C.3. 1589 - 1591 - EȘUAREA PLANULUI INIȚIAL

1587? sau 1589? VLAD este OTRĂVIT LA CONSTANTINOPOL.

Din nefericire, nu peste mult timp de la nuntă, Vlad moare în Constantinopol, se pare otrăvit, astfel că în loc ca Unirea Principatelor să se întămple la 1589, vom fi nevoiți să așteptăm până în 1859 (odată cu destrămarea Unirii înfăptuite la 1600 de către Mihai Viteazul, care este ucis şi el mișelește).
Astfel ideea unirii Țărilor Române plănuită anterior venirii pe tron a lui Mihai Viteazul, de Norocea, Petru (Şchiopul), Ieremias II şi Cantacuzini - care eşuase prin otrăvirea la Constantinpol al lui Vlad, fiul lui Mircea III şi primul soț al Velicăi Norocea, se va relua ulterior odată cu venirea pe tronul Țării Românești a lui Mihai Viteazul.
Retrasă la curtea Moldovei cu tatăl său, acolo unde domnea Petru Șchiopul, Velica își va crește acolo fetița rezultată din căsătoria cu Vlad, până la trecerea ei în Transilvania, undeva în jurul anului 1594, unde se va alătura surorii sale Zamfira , cea care era căsătorită cu Petru Raț.
PLANUL INIȚIAL EȘUASE, "Mihneștii" descendenții lui Vlad Țepeș erau definitiv scoși din ecuație de forțele ostile, dar familia Norocea cu Ioan Norocea, doamna Stana, Velica, Zamfira și cu cei trei Rațiu din Ardeal, Petru, Mihail și Gheorghe, vor declanșa PLANUL ALTERNATIV în strânsă înțelegere cu MIHAI VITEAZUL, noul domn al Țării Românești.





II.A. CARE A FOST PLANUL ALTERNATIV AL UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE de la 1600

După eșuarea planului inițial prin otrăvirea noului "unificator dinastic", Vlad la 1587 (sau 1589?) la Constantinopol, prin mazilirea de către Sultan a domnului Țării Românești, Mihnea, în 1891, (care de frică să nu fie ucis se convertește la islamism) şi prin fuga domnului Moldovei, Petru Şchiopul care de frică să nu aibă soarta nepoților săi de frate Vlad și Mihnea, fuge în Austria, organizatorii NU RENUNȚĂ și trec la un NOU PLAN de UNIRE AL ȚĂRILOR ROMÂNE, plan pe care îl vom numi aici PLANUL ALTERNATIV.

După ce organizatorii au pierdut puterea și în Moldova, Norocea cu fiica lui, Velica (proaspăta soție a lui Vlad, între timp ucis prin otrăvire) se vor reîntoarce în Transilvania, la Zamfira cea căsătorită cu Petru Raț. Ei plecaseră din Ardeal, la 1587, ca să ocupe poziții cheie în Moldova, prin căsătoria dinastică a Velicăi cu Vlad.

Dar cine ar fi putut fi, cei care au DISTRUS rapid PLANUL INIȚIAL?

Toate indiciile celor care au executat aceste lovituri de forță, eliminându-i din joc, pe organizatorii unirii, în doar câțiva ani, duc la Constantinopol. Nu am putut identifica care este tabăra de putere din Constantinopol care a pus la cale toate aceste maziliri dar logica ne spună că e vorba de o tabără de putere turcă.

Spunem asta, pentru că oamenii care au acționat pentru zdrobirea acestui plan formau o tabără opusă puternicilor Cantacuzini de la Istanbul, iar oamenii cheie ai Cantacuzinilor din Țara Românească şi din Moldova: tânărul Vlad, Mihnea "Turcitul" domnul Țării Românești, unchiul lor Petre Șchiopul domnul Moldovei - au fost toți uciși, îndepărtați sau au fugit de turci

Practic toți au fost îndepărtați de la putere în doar câțiva ani.

Astfel Vlad a fost otrăvit la Constantinopol aproape imediat ce s-a însurat, vărul său de frate Mihnea Turcitul a fost mazilit după care a trecut la islamism de frică să nu fie ucis, iar unchiul lor Petru Șchiopul, domnul Moldovei, vâzând toate aceste lucruri întâmplate nepoților lui de frate, a fugit de frica turcilor.

În plus, în PLANUL ALTERNATIV (pe care îl prezentăm mai jos) își face apariția o PUTERNICĂ LINIE DE ACȚIUNE ANTI-OTOMANĂ (linie de acțiune inexistentă în primul plan), ceea ce ne face să deducem că organizatorii erau perfect la curent că cei care au acționat ÎMPOTRIVA PLANULUI INIȚIAL, erau de fapt O FOARTE PUTERNICĂ TABĂRĂ TURCĂ, din interiorul puterii otomane de la Istanbul, tabără care mergea până la vârful puterii otomane.

Iată pe scurt principalele obiective și etape ale planului alternativ:

I. Aducerea pe tronul Țării Românești a unui domn din tabăra organizatorilor. Așa cum vedeți SE RENUNȚĂ pe termen scurt și mediu la consolidarea liniilor dinastice ale Basarabilor și ale Mușatinilor, intenție care a fost punctul cheie al planului inițial. Motivul e simplu: cuplul dinastic pregătit cu minuțiozitate a fost rapid spulberat.
Primul obiectiv va reuși: astfel, pe tronul Țării Românești va fi adus de Cantacuzini, Mihai Viteazul, un Cantacuzino după mamă. Cei care îl aduc la putere sunt: Iane Cantacuzino, unchiul său după mamă) și nepotul său de frate, Andronikos, fiul magnatului Mihail Cantacuzino, cel care cu 15 ani în urmă fusese executat de sultan.

II. Constituirea și-sau intrarea Țării Românești și a celorlalte principate românești într-o alianță anti-otomană care să oprească sau măcar să limiteze puterea de decizie a Imperiului Otoman în Țările Române. Văzând cât de ușor au fost spulberați oamenii cheie din PLANUL INIȚIAL (cel care prevedea o validare a noii dinastii și de către turci) organizatorii planului inițial erau conștienți că orice nou plan, putea fi spulberat de către turci în orice clipă prin simpla mazilire sau ucidere a noului domn ales.
Anticipând evenimentele, vedem că și acest acest al doilea punct din plan, le-a reușit organizatorilor. Luptele anti-otomane duse de Mihai Viteazul, au asigurat, inițial, o oarecare independență față de turci a Țării Românești, după care Mihai a reușit să încheie un tratat cu Sultanul, prin care a fost recunoscut DOMN PE VIAȚĂ al Țării Românești, lucru de neimaginat pentru toți predecesori săi.

III. Unirea Ardealului cu Țara Românească . Cum organizatorii pierduseră orice rețea de putere în Moldova prin impunerea de către polonezi a lui Ieremia Movilă ca Domn, organizatorii s-au concentrat acum să realizeze ca PRIM-PAS al planului alternativ, "Unirea Transilvaniei cu Țara Românească" și nu "Unirea Moldovei cu Țara Românească" așa cum fusese prevăzut în planul inițial. Inversarea etapelor Unirii, se datorește existenței rețelei de putere românești "Norocea-Raț" din Ardeal, rețea de putere pe care organizatorii o aveau încă activă și intactă, precum și faptulului, că Austria putea fi atrasă în acest plan, plan făcut împotriva lui Sigismund Bathory și a nobililor maghiari din Ardeal, prin acceptarea suzeranității Austriei de către noul domn român.
Așa se explică fuga lui Petru Șchiopul în Austria (unde va muri de o boală grea ), așa se explică desele contacte, desele negocieri, tratatele și desele vizite ale lui Mihai Viteazul la împăratul Habsburgic etc...
Și acest punct din plan s-a realizat.

IV. Unirea Moldovei cu Ardealul și Țara Românească pe cale armelor și încheierea ulterioară a unui tratat de pace cu Polonia. Cum după fuga domnului Moldovei, Petre Șchiopu (nu întâmplător în Austria (a se citi punctul II), urmată și de plecarea precipitată a lui Norocea și a fiicei sale Velica din Moldova în Ardeal), nu mai exista o Rețea de Putere a Organizatorilor în Moldova, singura Modalitate de a Uni Moldova (care era controlată de polonezi în acel moment), cu Ardealul și Țara Românească, rămăsese calea armelor, urmată desigur de încheierea unui tratat de pace cu Polonia care să țină cont și de interesele Poloniei în Moldova .

V. Rezolvarea pe termen lung a unificării dinastice. Problema unificării dinastice între Basarabi și Mușatini fusese împinsă în noul context (așa cum era și normal), pe ultimul plan.
Ea putea prevedea fie căsătoria lui Mihai Viteazul Viteazul cu Velica descendentă și din Basarabi și din Mușatini (lucru pe care îl considerăm puțin probabil) fie o alianță matrimonială prin căsătoria fiicei lui Velica (pe care aceasta o avusese cu Vlad) cu fiul lui Mihai Viteazul.
Căsătoria lui Mihai Viteazul Viteazul cu Velica (prin repudierea doamnei Stanca care s-ar fi retras la o mânăstire) ni se pare PUȚIN PROBABILĂ, în ciuda insistenței multor istorici interesați mai mult de presupusele istorii de alcov și de amantlâcuri decât de o analiză politică serioasă.
În primul rând pentru că puterea lui Mihai Viteazul în Țara Românească se baza pe sprijinul Boierilor Craiovești din rândul cărora provenea și făcea parte doamna Stanca. O repudiere a doamnei Stanca, ar fi distrus, probabil definitiv, relațiile strânse de putere dintre Mihai și puternicii Boieri Craiovești.
În al doilea rând, pentru că repudierea unei soții în viață cu care Mihai avea deja 2 copii ar fi fost foarte prost primită atât de Biserică, cât și de toată Boierimea din Țara Românească.
În al treilea rând pentru că Velica, după anul 1601, se apropia și ea de 40 de ani și ar fi fost în imposibilitatea de a mai avea copii. Prin urmare planul ar fi trebuit să se desfășoare foarte accelerat.
În al patrulea rând pentru că Mihai Viteazul avea deja doi copii cu doamna Stanca, un băiat și o fată. Cel puțin băiatul ar fi devenit ulterior un SERIOS PRETENDENT la Scaunul Țării Românești. Ori am văzut că organizatorii AU AVUT MARE GRIJĂ tocmai să STINGĂ disensiunile dinastice și SĂ UNIFICE diferite ramuri dinastice și nu să le dezbine și mai mult.
Prin urmarea LOGICA de mai sus, de care suntem siguri că NOROCEA și ceilalți organizatori nu erau străini, ne arată că nu putea fi vorba de o căsătorie a lui Mihai Viteazul cu Velica, în ciuda relației lor foarte apropiate.
Prin urmare, PLANUL DINASTIC prevedea o alianță matrimonială prin căsătoria fiicei lui Velica (pe care aceasta o avusese cu Vlad) cu fiul lui Mihai Viteazul. Copiii acestei căsătorii ar fi fost și BASARABI și MUȘATINI și ar fi avut și LEGITIMITATEA DE UNIFICATOR al Țărilor Române a Marelui Domn Muntean.

Pentru cei din rețeaua progresistă de tip Boia, Djuvara sau pentru istoriografii maghiari, care vor afirma că nu exista nici un plan (nici inițial, nici alternativ), iată cum îl informa Andronikos Cantacuzino aflat la Istanbul, pe fostul domn al Moldovei, Petru Șchiopul aflat deja în exil în Austria , despre inițierea și mersul înainte al noului PLAN ALTERNATIV.
Andronic Cantacuzino, fiul vestitului magnat Mihail Cantacuzino Şeitan Oglu, și nepotul de frate al lui Iane Cantacuzino era în fruntea acestei mişcări. El scria fostului domn moldovean, Petre Şchiopul, ce trăia retras în Austria:

Andronic Cantacuzino către Petre Șchiopul :
„Am făcut pe banul Mihai domn al Ţării Româneşti, am judecat că e mai bun decât ceilalţi păcătoşi bei, care nu arată nici un semn, nici de la tata, nici de la mama, numai păcătoşi, neciopliţi şi mincinoşi şi argaţi şi nevrednici din toate punctele de vedere, însă prin banul Mihai s-a mulţumit nenorocita ţară şi au mulţumit lui Dumnezeu, care i-a învrednicit şi le-a dat un asftel de păstor bun şi creştin şi iubitor de săraci şi cu frica lui Dumnezeu [...] şi l-am făcut domn, care ţara îmi mulţumeşte mult pentru dânsul.”

De ce credeți că ținea morțiș, Andronic Cantacuzino, să-l informeze pe Petru Șchiopul, un exilat aflat în Austria, care era foarte bolnav și care nu mai reprezenta nimic din punct de vedere politic, dacă nu ar fi făcut amândoi parte din același Plan de lungă durată?

În plus, UNIREA S-A ÎNFĂPTUIT, nu?
Cum de apar din nou, în prim planul Unirii lui Mihai: Cantacuzinii, Norocea, Velica şi Petru Raț (la un loc cu ceilalți Rați) adică aceleasi personaje cheie din primul plan, dacă n-ar fi fost nimic pus la cale din timp?
Cum de era Petru Şchiopul (celălalt personaj cheie al primului plan, care era exilat şi bolnav în Austria) informat şi ținut la curent în continuare de Andronic Cantacuzino, aflat la Istanbul?
A crede că cineva poate face Unirea Principatelor (neimaginată de nimeni anterior) pentru că așa are el o toană de unul sigur e o naivitate , nu o analiză istorică.






II.B. Declanșarea PLANULUI ALTERNATIV AL UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE.

1558 - 1593 - Tinerețea şi Ascensiunea lui Mihai Viteazul.

Tinerețea:
Tinerețea lui Mihai Viteazul este una marcată de treburile negustoreşti, acolo unde viitorul voievod da dovada de o abilitate înnăscută. O cronica polonă îl prezinta ca fiind negustor de vite, in timp ce o alta spaniola îl arata ca pe un comerciant de bijuterii. Alaturi de influentul său unchi Iane Cantacuzino, zis si Epirotul, fratele magnatului Mihail Cantacuzino, Mihai învață turcește si grecește, și dovedeste un real talent pentru științele vremii.

Tot prin unchiul său, Iane Cantacuzino, capuchehaia (reprezentant al domnului la Stanbul), Mihai incepe o fulminanta ascensiune pe scară socială.

Ascensiunea politică a lui Mihai sub domnia lui Mihnea Turcitul (1585 - 1591)
Bazându-se pe averea strânsă in anii tineretii și pe relațiile lui Iane, tânărul este numit bănişor de Mehedinți în anul 1588, moment in care incepe achiziționarea primelor sate.
Doi ani mai târziu, în 1590, el este numit mare stolnic.
În tot acest timp, Mihai îndeplinește și funcția de ispravnic in locul unchiului său care locuia la Istanbul.

Ascensiunea şi decăderea politică a lui Mihai Viteazu sub domnia lui Alexandru cel Rău (1592-1593)
Sub domnia lui Alexandru cel Rău (1592-1593), acelasi Mihai devine în 1592, mare postelnic.
Mai trec doar câteva luni și ambițiosul tânăr este numit mare aga.
Apoi tot în 1992, devine ban al Olteniei în locul lui Iane.
Averea sa era deja una considerabilă, după propriile declarații, viitorul domn deținând 23 de sate numai in județul Romanați, altele fiind aduse ca zestre de soția sa, Stanca, fiica lui Dobromir, fost ban al Olteniei, in timp ce alte sate de moşneni le dăruise mamei sale.
Este evident că Mihai rivaliza ca avere cu însuși domnitorul și, chiar in aceste momente, sunt lansate zvonurile ca ar fi nimeni altul decât fiul natural al lui Patrascu cel Bun.
Poate că acesta este motivul pentru care Mihai este arestat si obligat să jure în prezenta a 12 boieri si a domnitorului Alexandru cel Rau (un urmaş de-al lui Alexandru Lăpuşneanu) ca nu are legături cu defunctul voievod. Credibilitatea, insa, a unei asemenea întâmplări este pusă sub semnul intrebarii.
O altă relatare la fel de îndoielnică e aceea care spun că, Mihai ar fi fost condamnat la moarte în lipsa datorită implicării sale intr-un complot prin care urmărea să ia tronul Valahiei.

1591 - După fuga lui Petre Șchiopul, Cantacuzinii prin intermediul patriarhului Ieremias II îl aduc pr tronul Moldovei pe Aron Vodă, Soția lui Aron Vodă era sora lui Andronic Cantacuzino.

Aron Vodă (d. 1597, Vințu de Jos) a fost domn al Moldovei de două ori, septembrie 1591 - iunie 1592 și 18 septembrie 1592 - 24 aprilie 1595. A fost fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Boierii l-au numit "cel Cumplit".
Ca să ajungă domn, în 1592, Aron a plecta din Transilvania spre Istanbul, unde, oferind marilor dregători ai Înaltei Porţi daruri mai bogate decât contracandidaţii săi la domnie, va fi primit, la 22 septembrie 1591, în audienţă pentru tradiţionalul ceremonial al sărutării mâinii, de către sultanul Murad al III-lea, gest ce a însemnat, practic, confirmarea sa ca domn al Moldovei.
Aron Vodă va pleca din capitala Imperiului Otoman, abia la 13 noiembrie 1591, datorită faptului că padişahul şi sfetnicii săi, îndeosebi marele vizir Ferhad paşa, i-au pretins să-şi onoreze angajamentele financiare luate faţă de ei atunci când „cerşise” domnia „Kara Bogdaniei”.
Pentru că, în conformitate cu practicile vremii de la Înalta Poartă, el era obligat să achite şi datoriile fostului domn, suma datorată de Aron ajunsese să fie impresionant de mare, ea fiind estimată la cca. 110-120 milioane de aspri18 sau „un milion de galbeni”.
Doar după ce, la 2 noiembrie 1591, Aron Vodă avansază înalţilor demnitari turci jumătate din ce le promisese, i se va permite să părăsească Istanbulul, cu destinaţia Moldova20, pentru aceasta fiind, însă, nevoie şi de intervenţia soţiei favorite a sultanului, ce era o susţinătoare înverşunată a lui Aron.
Alături de soția favorită a sultanului, printre partizanii săi se mai numărau ambasadorul Angliei la Poartă, Edward Barton şi consilierul acestuia Paolo Marini, francezul Franqois Ponthus de la Planche dar mai ales patriarhul Constantinopolului, Ieremia al II-lea şi bancherii evrei Moses Benkenisti şi David Rossi.
De asemenea, Aron mai fusese sprijinit şi de către agentul diplomatic al Franţei, din capitala otomană, aspect, de altfel, mai puţin cunoscut.
Odată ajuns domn al Moldovei, ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi.
Cronicile spun că Aron Vodă "prăda" țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau, se lua de la alții.
De aceea, țara se răscoală, iar Aron o potolește cu cruzime.
În acel moment Poarta îl mazilește (1592).
Dar, datorită rugăminților creditorilor săi, și intervenției Cantacuzinilor, este numit din nou domn.
Săturat de jafurile turcilor, îndemnat și de papă ca să rupă relațiile cu aceștia, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594.
La această ligă sfântă, în centrul căruia se afla împăratul Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Báthory.
În august 1594 Aron a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a deschis drumul uniunii personale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească.
Pe 13 noiembrie 1594 mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București, dovadă că Aron Vodă și Mihai Viteazul erau parte din PLANUL ALTERNATIV
Creditorii evrei levantini au fost chemați de cei doi domni sub pretextul de a fi plătiți, după care au fost uciși.
Aron Vodă a participat la atacul asupra cetăților de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595.

1593 - Cantacuzinii (de etnie: greci) îl aduc pe Mihai Viteazul pe Tronul Țării Românești. Iane Cantacuzino plătește o sumă uriașă Sultanului pentru numirea lui Mihai Viteazul ca Domn al Țării Românești.

Cert este că Mihai Viteazul prin poziția sa de ban al Craiovei, prin averea sa şi mai ales prin legăturile sale de rudenie cu ultra-bogații Cantacuzini de la Istanbul, devenise un rival de temut pentru domnul Țării Românești. Apariția zvonurilor că în realitate Mihai Viteazul e copilul din flori al lui Pătraşcu cel Bun l-au făcut complet indizerabil pentru cei care-l susțineau pe actualul domnitor Alexandru cel Rău.
În aceste condiții, Mihai Viteazul decide să plece din Țară Româneasca şi, inițial, se ascunde in Ardeal la principele Bathory.
Ia apoi drumul Constantinopolului acolo unde, cu ajutorul unchiului sau Iane, al lui Andronic Cantacuzino, fiul lui magnatului Michail Cantacuzino (ce fusese ucis de sultan), al lui Sigismund Bathory si al agentului englez Barton, reușește să il induplece pe sultan și să obțină tronul Tarii Romanesti.
Sumele pe care Mihai şi unchiul său Iane Cantacuzino le oferă atât sultanului cât si nobililor turci care să îi faciliteze intrarea la suveran sunt fabuloase, el fiind nevoit sa cheltuie aproape tot ce agonisise de-a lungul anilor si chiar să imprumute sume exorbitante.
Astfel, în octombrie 1593, noul domnitor al Valahiei intră în Bucuresti (însoțit şi de un alai de creditori dornici sa își recupereze cât mai repede investiția și dobânzile aferente.

1593 - El însuşi pus de Cantacuzinii greci, primul "guvern" al lui Mihai Viteazul e plin de greci. Doar că acești greci erau în număr covârșitor grecii pro-turci și nu grecii controlați de Cantacuzini cum crede PP Panaitescu

"Astfel divanul cu care-şi începe viteazul domn stăpânirea era compus din Mitrea vel vornic, care fusese mare vornic şi mare logofăt sub Mihnea şi sub Alexandru cel Rău,
Andrei mare logofăt, fostul vistiernic al lui Mihnea, Manta marele paharnic, fost postelnic sub Alexandru;
Pană comisul, care slujise ca vistiernic sub Alexandru;
Tudorache marele postelnic, fostul comis al lui Alexandru cel Rău; Dimitrache marele spătar, fost cu aceeaşi funcţie sub Mihnea.
Dintre boierii noi avem pe Pangratie vistierul, pe Sârbu stolnic, Coci postelnicul şi Statache vistiernicul, Dragomir stolnic, apoi Negri spătar.
Observăm, aşadar, că venirea lui Mihai în scaun a însemnat păstrarea datinei şi a vechiului regim boieresc.
Boierii olteni care l-au sprijinit la ocuparea domniei nu apar încă în divan.
Şi ceea ce e mai caracteristic, Mihai păstrează cei mai mulţi boieri greci ai lui Alexandru (Manta, Pană, Tudorache sau Tudori şi Dimitrache), la care se mai adaugă şi noi boieri greci în divanul său: Pangratie, Coci, Statache.
Putem spune că primul divan al lui Mihai a fost mai bine de jumătate grecesc, desigur sub influenţa cercurilor din Constantinopol şi a lui Iane banul" - scrie marele istoric P.P. Panaitescu.

Primul divan al lui Mihai era format în majoritate din greci, sub influența cercurilor grecești pro-turcești din Constantinopol, dar NU sub influența lui Iane și a lui Andronic Cantacuzino, cei care-l puseseră pe tron pe Mihai. De ce stăteau așa lucrurile? Vom explica mai jos.

1594 - Al Doilea Divan ( al doilea "Guvern") e Românizat, dar nu pentru că boierii pământeni și-au impus voința împotriva voinței lui Mihai cum crede PP Panaitescu

PP Panaitescu "În octombrie 1594, în ajunul luptei cu turcii, boierii cei vechi sunt înlăturaţi brusc din divan de către boierii cei noi, comandanţii oştilor. Astfel intră în divan ca mare vornic
Ivan (Ioan) Norocea, fostul comandant de călăreţi, care-şi vărsase sângele pentru domn în luptele cu tătarii;
Tudosie sau Teodosie vistierul, din neamul Rudenilor, autorul cronicii lui Mihai Viteazul;
Şerban paharnicul, viitorul domn Radu Şerban,
Calotă spătarul şi
Radu Florescu comisul, care fusese pribeag cu Mihai la Constantinopol;
în sfârşit fraţii Buzeşti, Stroe stolnicul, Preda postelnicul şi Radu clucerul.
Dintre vechii boieri mai rămâne pe lângă divan doar Miroslav fostul mare logofăt, un boier foarte bătrân care slujise în această dregătorie încă din vremea lui Alexandru cel Bătrân, Mihnea şi Petre Cercel, înrudit cu neamul domnesc şi cu boierii din Mărgineni.
Tot atunci e făcut mare logofăt Chisar, un vechi boier de care am mai vorbit.
Dar toţi grecii din primul divan al lui Mihai sunt înlăturaţi până la unul. Înlăturarea boierilor bătrâni şi înlocuirea lor cu boierii tineri şi războinici se făcuse poate cu consimţământul lui Mihai, înlăturarea grecilor, care schimbă cu totul aspectul divanului, i-a fost însă desigur impusă.
Prin tratatul încheiat de boieri cu Sigismund Bathory fără voia lui Mihai se prevedea că grecii nu vor mai avea voie să ocupe funcţii în Ţara Românească, ceea ce consfinţeşte revoluţia din octombrie 1594.
În adevăr, în primăvara anului 1595, solii lui Mihai în frunte cu mitropolitul închină ţara lui Sigismund Bathory şi fără voia şi ştirea stăpânului lor încheie cu acesta un tratat, prin care puterea domnului Ţării Româneşti era îngrădită, boierilor li se dau toate drepturile şi grecii erau scoşi din toate slujbele boiereşti.
Mihai, adânc jignit, a trebuit să primească, deoarece se pregătea să dea lupta cu turcii şi avea nevoie de ajutorul oştirii lui Sigismund. Acest tratat, impus domnului din afară pecetluit izbânda boierilor noi asupra celor vechi.
De aproape o jumătate de veac aceleaşi familii de boieri guvernau ţara peste schimbările repezi de domnie. Aceiaşi boieri rămăseseră în dregătorii, când veneau domni noi, chiar când aceştia erau duşmanii înaintaşilor lor în scaun.
Ceea ce se făcuse la 1594 în Ţara Românească şi se desăvârşise în anii următori era o adevărată revoluţie naţională, în sensul de atunci, înlăturarea în bloc a străinilor cu sprijinul lui Sigismund Bathory şi probabil împotriva domnului, care avea anume legături şi rudenii la Constantinopol.
Pe de altă parte, şi boierii cei vechi şi bătrâni, stâlpii ţării sub domnii dinainte, erau puşi la o parte de partidul boierilor tineri şi războinici, cei mai mulţi din Oltenia. Desigur că cei înlăturaţi au protestat şi chiar au conspirat împotriva domnului şi a noilor lui sfetnici.
În vara anului 1596, Chisar marele logofăt în funcţie, Dan fostul mare vistiernic al lui Ştefan Surdul, Vintilă clucerul şi Dumitru, un boier bătrân, împreună cu alţi boieri mai mici uneltesc cu turcii şi cu moldovenii pieirea domnului şi aducerea în scaun a lui Simion Movilă, fratele lui Ieremia.
Îi dădură de veste domnului să fugă, căci vin tătarii, dar Mihai descoperi gândurile lor şi capetele lui Chisar marele logofăt şi al fiului său, precum şi a lui Dumitru cad sub securea călăului, ceilalţi vinovaţi izbutesc să fugă în Moldova.
Îndată după sângeroasa execuţie a boierilor încărunţiţi în slujbele domnilor bătrâni şi neobişnuiţi cu o vreme nouă, demnitatea de mare logofăt rămasă libera, fu dată lui Teodosie Rudeanu, până atunci vistiernic, unul din membri cei mai însemnaţi ai partidei celei noi.
În locul lui ca vistiernic veni însă un alt boier oltean, Stoica sau Stoichiţă din Strâmba; unul din cei mai apropiaţi şi buni sfetnici ai domnului.
De atunci divanul lui Mihai nu s-a mai schimbat până la sfârşitul domniei.
Singurul grec rămas însă pe lângă Mihai a fost banul Craiovei, Mihalcea.
Nu cunoaştem banul din primul divan al lui Mihai, dar de la 1595 apare banul Mihalcea,
la 1596 Calotă,
iar la 1598 bănia este împărţită unui triumvirat, Mihalcea, Calotă şi Udrea
şi la 1599, Mihalcea, Calotă şi Raţ (e vorba de Gheorghe Raț și nu de Petru Raț).
Mihalcea a fost un sfetnic credincios şi un militar de valoare şi mai ales era înrudit cu Buzeştii şi de aceea s-a făcut o excepţie pentru el şi n-a avut soarta celorlalţi boieri greci (întrucât Andronie vistierul pare a fi fost sub Mihai fost vistier, iar funcţia era ocupată de Teodosie şi apoi de Stoichiță.
În schimbările divanului lui Mihai, care începu cu un sfat plin de boieri vechi şi de greci, pentru a trece brusc de la 1594 la un sfat de boieri tineri şi războinici, se oglindeşte lămurit marea luptă dintre partidele boiereşti ce s-a început odată cu urcarea în scaun a lui Mihai şi urmată apoi şi în timpul domniei lui.
Noii boieri, cei mai mulţi olteni, au câştigat izbânda în acele împrejurări turburi, prin dârzenia şi îndrăzneala cu care au dus lupta şi am văzut că s-au impus peste voinţa domnului, la 1595, cu ocazia tratatului cu Sigismund Bathory.
De aceea credem că e atunci politica lor, impusă domnului, căci adevăraţii stăpâni ai ţării erau ei.
Rămâne să vedem ce reprezenta acest partid și directivele pe care le-au dat politicii ţării" .

Al doilea Divan ("guvern") al lui Mihai e Românizat DAR nu pentru că "boierii locali și-ar fi impus voința asupra Domnului", cum crede Panaitescu ÎN MOD GREȘIT (cum își poate închipui cineva că frații Buzești ar fi negociat cu Bathory contrar voinței lui Mihai?), ci pentru că URMA etapa de DE SLĂBIRE AL CONTROLULUI Otoman asupra Țării Românești.
Căci așa cum am arătat o Etapă Necesară a Planului alternativ consta în constituirea și-sau intrarea Țării Românești și a celorlalte principate românești într-o alianță anti-otomană care să oprească sau măcar să limiteze puterea de decizie a Imperiului Otoman în Țările Române.
Văzând cât de ușor au fost spulberați oamenii cheie din PLANUL INIȚIAL (cel care prevedea o validare a noii dinastii și de către turci) organizatorii planului inițial erau conștienți că orice nou plan, putea fi spulberat de către turci în orice clipă prin simpla mazilire sau ucidere a noului domn ales.
Anticipând evenimentele, vedem că și acest acest al doilea punct din plan, le-a reușit organizatorilor.
Luptele anti-otomane duse de Mihai Viteazul, au asigurat, inițial, o oarecare independență față de turci a Țării Românești, după care Mihai a reușit să încheie un tratat cu Sultanul, prin care a fost recunoscut DOMN PE VIAȚĂ al Țării Românești, lucru de neimaginat pentru toți predecesori săi.

Prin urmare, prevederea din tratatul cu Bathory prin care sunt eliminați din Divan boierii greci urmărea eliminarea din divan a boierilor greci care erau în număr covârșitor pro-turci și care erau gata oricând să execute orice ordin venit de la Sultan. Ori cu acești boieri în Divan era imposibil să duci o luptă cu turcii.
Pe de altă parte, Mihalcea care e grec dar devotat lui Mihai, rămâne în Divan.
Iar Radu Șerban care intră în Divan ca "boier pământean" (adică după interpretarea greșită a lui PP Panaitescu: ca un "tânăr boier pământean care a luptat pentru eliminarea boierilor greci din Divan controlați de Iane și de ceilalți Cantacuzini", nu va avea nici o rezervă să-și mărite fata, Ilina, cu Constantin Cantacuzino, fiul cel mai mare al lui Andronic Cantacuzino, care se stabilește în Ţara Românească și pe care îl face mare postelnic, atunci când va deveni Domn al Țării Românești după moartea lui Mihai. (Radu Șerban fiind cel care l-a însoțit pe Mihai la Constantinopol atunci când Mihai și-a obținut tronul ajutat de Iane și de Andronic Cantacuzino). Deci unde e "sentimentul îndreptat împotriva controlului grecesc al Cantacuzinilor" la Radu Șerban?
Prin urmare, greșeala lui Panaitescu a fost de a interpreta că 'toți grecii erau la fel și că toți grecii ar fi fost pe-o mână'.
În realitate, Cantacuzinii în ciuda obedienței lor față de Sultan și față de Marele Vizir își urmau propriile planuri (care erau planuri ascunse anti-otomane în acest moment).
Asta în timp ce majoritatea boierilor greci încremeniți în Divanul Țării Românești de zeci de ani era ULTRA-FIDELI sultanului în toate împrejurările căci doar așa supraviețuiau. Acești GRECI OBEDIENȚI SULTANULUI ultra-majoritari în Divanul Țării, au fost cei care au fost eliminați de MIHAI și de ceilalți organizatori AI PLANULUI ALTERNATIV (Cantacuzinii, Norocea, Petru Raț etc..)
Dovada constă și în faptul că Ioan Norocea se întoarce din Ardeal și INTRĂ ÎN AL DOILEA DIVAN (în al doilea "guvern") al lui Mihai Viteazul, semn că a venit să ia lucrurile în mână și să pună în execuție, alături de Mihai, PLANUL CONVENIT.
De remarcat, că în 1599, adică chiar înainte, de invazia din Ardeal, Mihai Viteazul îl numește pe Gheorghe Raț, Mare Logofăt ("prim-ministru"), în triumvirat cu grecul Mihalcea și cu Calotă. Motivul e simplu. Gheorghe Raț, originar din Ardeal, cunoștea foarte bine realitățile politice din Ardeal și era un PERSONAJ CHEIE ALĂTURI DE Norocea și Petru Raț, în etapa următoare a Planului Alternativ al Unirii : Unirea Transilvaniei cu Țara Românească.

1595 - Ivan (Ioan) Norocea e marele vornic în al doilea Divan al lui Mihai

PP Panaitescu:
"Ivan (Ioan) Norocea marele vornic fusese, cum am văzut, un comandant de călăreţi.
El se distinsese în lupta de la Şerpăteşti cu turcii şi cu tătarii şi fusese ridicat după aceea la marea vornicie (explicația lui Panaitescu de aici, e desigur simplistă, ținând cont de toate cele prezentate aici).
Mihai îi dă la 12 noiembrie 1595 o răsplată solemnă şi pomeneşte în hrisovul său de „credincioasă şi dreaptă slujbă şi vărsare de sânge, care au vărsat pentru domnia mea, când m-am bătut domnia mea cu păgânii turci” (Norocea își pierduse unul din fii în acele lupte).
Mihai Viteazul îi dăruieşte lui Norocea, satul domnesc Şerpăteşti (Vlaşca), locul luptei, precum şi satul Tihuleşti, care fusese al lui Ianache postelnicul, feciorul Dobrei călugăriţei, pentru că „el s-au hainit de domnia mea şi de ţara domniei mele.”

13 noiembrie 1594 - decembrie 1597 - Campania antiotomană - Luptele împotriva Imperiului Otoman

Mihai Viteazul aAderă la „Liga Sfântă” creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Sfântul Imperiu Romano-German, Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana (Anglia și Polonia au manifestat rezerve față de politica de cruciadă a papalității).
Ulterior aderă și Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte două state românești, Moldova și Țara Românească. Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianța antiotomană.
Aderarea Țării Românești la „Liga Sfântă” a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini și a întregii garnizoane otomane staționată în București. Pe acest fundal, Mihai pornește o ofensivă generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a.).
Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit „Padina Șerpătești” de lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului.
După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară.
Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și de către succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene.
Delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie a negociat aderarea la această alianță și a semnat la Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea vasal al lui Sigismund.
Unii istorici afirmă că delegația, și-a depășit atribuțiile inițiale, probabil din dorința de a îngrădi puterea domnului sporind-o simultan pe a lor, lucru pe care îl considerăm fals.
Cu toate acestea, Mihai a acceptat tratatul, deoarece Transilvania era singurul stat vecin ce îi putea asigura spatele în lupta împotriva turcilor.
În încercarea de a opri înaintarea otomană spre București, la comanda unei armate de circa 16.000 de ostași, la care se adăugau 7000 de transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul i-a atacat pe otomani la Călugăreni în 13 august S.N. 23 august 1595.
Bătălia, evocată în poemul „Pașa Hassan” al poetului George Coșbuc, s-a soldat cu pierderea de către turci a unui steag, a mai multor tunuri și a circa 7000 de combatanți, insuficient însă pentru a-l opri din marșul spre București.
Mihai s-a retras temporar în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory, în timp ce turcii, în frunte cu Sinan Pașa, s-au instalat la mănăstirea Radu Vodă, iar Sinan a început să numească funcționari otomani pentru administrarea noului pașalâc, și a ridicat o întăritură improvizată.
Primind în munți sprijin din Moldova și, mai ales din Transilvania, Mihai Viteazul a luat comanda unei armate puternice și numeroase, care i-a îndepărtat pe otomani din Târgoviște (5–8 octombrie 1595) și apoi București (12 octombrie 1595), după care le-a provocat pierderi grele în retragerea lor disperată peste Dunăre la Giurgiu (15–20 octombrie 1595).
Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor.
În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin.
Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în vest.
Această acțiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul (cel însurat cu o soră a lui Andronic Cantacuzino), care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă.
În 1601, după unirea Moldovei cu Ardealul și Țara Românească, Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.
Negocierile de pace cu Înalta Poartă
După câteva confruntări pe linia Dunării, dar mai ales după înfrângerea suferită de Sigismund Báthory în Bătălia de la Keresztes, Mihai a făcut în decembrie 1597 pace cu Imperiul Otoman.
În schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului, Înalta Poartă a recunoscut domnia voievodului pe întreaga durată a vieții sale și i-a trimis steag de domnie. Din acest moment Mihai nu mai putea fi MAZILIT și se putea trece la ETAPA URMĂTOARE: Unirea Transilvaniei cu Țara Românească.

1595 - Bathory îl prinde prin vicleșug și îl ucide pe Aron Vodă, omul Cantacuzinilor. Noua Rețea de Putere din Moldova se prăbușește. Bathory îl pune domn pe Ștefan Răzvan care nu rezistă. Polonezii preiau controlul împotriva Moldovei impunîndu-l pe Ieremia Movilă

Cu toate că Aron Vodă făcea parte din coaliția antiotomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Báthory neîncrezător, a pus la cale un complot împotriva lui, l-a atras în Transilvania și l-a înlocuit pe tronul Moldovei cu Ștefan Răzvan.
Aron a fost prins de oștile transilvănene și închis cu toată familia la Castelul Martinuzzi din Vințu de Jos, Alba în mai 1595, unde și moare otrăvit în iunie 1597.
A fost îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din Alba Iulia.
La 20 septembrie 1600 armata lui Gheorghe Basta aliată cu armata strânsă de nobilii maghiari, victorioase la Mirăslău împotriva lui Mihai Viteazul, au intrat în Alba Iulia și au comis jafuri și represalii împotriva foștilor susținători ai lui Mihai.
În acest context oasele lui Aron Vodă și ale altor boieri au fost dezgropate și aruncate afară, fapt cunoscut din memoriul adresat de Mihai către ducele de Toscana.
Mihai Viteazul despre excesele ungurilor : „În biserica mea, pe care o clădisem mai înainte, au intrat și au desgropat oasele lui Aron Vodă, care de atâta timp era înmormântat, și ale altor boieri de-ai mei, și le-au svârlit afară, așa neomenie n-au făcut nici păgânii.” - citat după Petre Panaitescu, Mihai Viteazul, București, 1936, pag. 173.
Aron Vodă a făcut danii importante Bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului și a ctitorit Mănăstirea Aroneanu de lângă Iași, într-un sat care astăzi îi poartă numele (Aroneanu).
Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei în perioada aprilie 1595 - decembrie 1595
Fiul unui țigan musulman care emigrase către Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence, a servit în mod probabil în armata regelui Henric al IV-lea al Franței, apoi în armata poloneză.
Înainte de a accede la tron era comandantul gărzii lui Sigismund Báthory și avea titlul de hatman.
El i-a succedat la tron lui Aron Vodă, care a fost ucis de Sigismund Bathory, devenind domn cu ajutorul lui Bathory.
Detronat ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movilă.
Bătălia decisivă a fost dată la Areni, lângă Suceava. Pierzând bătălia, Ștefan a fost capturat în încercarea sa de a fugi spre Transilvania la Bathory și a fost executat prin tragere în țeapă.
Ștefan Răzvan este citat ca una din puținele figuri ale istoriei românilor care să fi fost de origine țigănească. În programa școlară de Istoria și tradițiile minorității romilor, el este inclusă o listă de 17 personalități românești de etnie romă, printre care e inclus și Ștefan Răzvan.
Ieremia Movilă a fost domn al Moldovei de două ori, între august 1595 și mai 1600, respectiv între septembrie 1600 și 30 iunie 1606.
Boier moldovean, frate cu mitropolitul Gheorghe Movilă, a fost urcat pe tron de cancelarul polonez Zamoyski în locul lui Ștefan Răzvan.
A fost tot timpul protejatul polonezilor.
Este recunoscut ca domn și de turci cărora le plătea tributul.
Detronat de Mihai Viteazul, care a luat și domnia Moldovei în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în Transilvania la Mirăslău.
Polonezii au intrat și în Muntenia, l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui Ieremia.
În timpul domniei sale a fost ridicată Mănăstirea Sucevița, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi, din lemn. Ctitoria a devenit ulterior necropola familiei Movilă.
A fost fiul lui Ioan Movilă (d. 1580) și a Mariei Movilă (d.1614), fiica lui Petru Rareș. A fost frate cu Simion Movilă, Toader Movilă (frate vitreg) și Gheorghe Movilă.
S-a căsătorit în anul 1587 cu Elizabeta Csomortany, cu care a avut o familie numeroasă. Elizabeta era fiica marelui nobil maghiar ardelean Toma Csomortany (Csomortáni Tamás), proprietar al unei întinse mosii la Lozna lânga Lwow. Csomortáni Erzsébet era de religie romano-catolică și a influențat esențial creșterea romano-catolicismului în Moldova la începutul secolului 17.
A avut următorii copii:
Constantin Movilă
Alexandru Movilă
Bogdan
Samfira (?-7 martie 1596)
Petru
Alexandra (?-12 iulie 1597)
Stana (?-12 iulie 1597)
Chiajna (1588-1619) căsătorită în 1603 cu prințul Michal Wiśniowiecki.
Maria (?-1638) căsătorită cu Stefan Potocki (?-1631) și apoi cu Nicolas Firlej (?-1636).
Ecaterina (?-1618) căsătorită în 1618 cu Samuel Korecki (?-1622).
Ana, căsătorită succesiv cu patru nobili polonezi
Primii doi fii au devenit și ei domni ai Moldovei. Avea legături familiale cu cei mai de seamă nobili polonezi, cu care își măritase fetele.

octombrie 1599 - Mihai Viteazul intră în Ardeal. Bătălia de la Șelimbăr. Unirea Transilvaniei cu Țara Românească.

Bătălia de la Șelimbăr a avut loc pe 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory.
Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească.

La intrarea armatei lui Mihai Viteazul în Ardeal, Ioan Norocea se alătură oastei lui și va deveni vel vornic al marelui nostru voievod Mihai Viteazul. Ginere său, Petru Raț se alătură și el oastei lui Mihai și devine căpitan în armata lui Mihai Viteazul. El va muri eroic în Bătălia de la Șelimbăr.

Contextul politic în care s-a declanșat PLANUL ALTERNATIV DE UNIRE A ARDEALULUI CU ȚARA ROMÂNEASCĂ

Chiar dacă alianța (din 27 mai 1595) a voievodului Mihai cu Sigismund Báthory era clară, acesta din urmă dăruindu-i la 6 ianuarie 1597 castelul și domeniul Buia, format din 14 comune, toate în județul Sibiu, domeniul Sona din județul Alba și dreptul de a construi în Bălgrad (Alba Iulia), lângă cetate, o mânăstire, care a și fost ridicată în acel an, lucrurile s-au schimbat în timp
În 1597 se produseseră schimbări însemnate în Transilvania.
Sigismund Báthory i-a făcut o vizită împăratului Rudolf al II-lea la Praga. A fost încheiat un tratat bilateral, în baza căruia Báthory ceda imperiului Transilvania în schimbul ducatelor Oppeln (Opole) și Ratibor (Racibórz) din Silezia.
Schimbul dădea posibilitate Austriei să-și extindă influența asupra creștinilor din Imperiul Otoman.
Situația l-a determinat pe Mihai Viteazul să reflecteze asupra alianței cu Báthory și să decidă încheierea la rândul său a unui tratat mai favorabil cu împăratul Austriei, la 9 iunie 1598 la Mănăstirea Dealu.
Preambulul tratatului prevedea că Mihai recunoștea suzeranitatea Habsburgilor asupra Țării Românești, împăratul obligându-se să țină pe socoteala sa 5000 de mercenari pe lângă Mihai, voievodul rămânând domn pe viață și cu drept ereditar în familia lui.
Obiceiurile și autonomia țării urmau să rămână intacte, neschimbate, nu se prevedea plata vreunui tribut, iar solii români urmau să fie primiți la curtea imperială cu toate onorurile.
Sigismund Báthory, fire schimbătoare și indecisă, și-a dat seama că ducatele sileziene nu făceau cât Transilvania și, în august 1598, s-a reîntors la vechea lui stăpânire, după care i-a expulzat pe reprezentanții împăratului Rudolf.
Revenit în Ardeal, Sigismund Báthory l-a chemat din Polonia pe vărul său Andrei Báthory, care era cardinal. I-a cedat acestuia tronul principatului Transilvania, iar Dieta Transilvaniei l-a recunoscut pe cardinal în aprilie 1599 ca principe.
Andrei Báthory fiind inamicul lui Rudolf al II-lea, împăratul își pierde toate drepturile ce le obținuse în Transilvania.
Era momentul prielnic ca PLANUL ALTERNATIV să se declanșeze şi prin obținerea acordului împăratului.

Bătălia de la Șelimbăr
Luându-și măsuri de siguranță spre Dunăre și Moldova, Mihai a început înaintarea spre Transilvania.
În câteva zile, Mihai obținu sprijinul sașilor brașoveni.
A continuat marșul din Prejmer, prin Codlea, Făgăraș și satele din Țara Făgărașului, ajungând la Tălmaciu la 25 octombrie.
Armata sa, întregită cu grupul secundar condus de Radu Buzescu și Banul Udrea, înainta spre Sibiu, așezându-și tabăra la Veștem în ziua de 26 octombrie.
Sperând tergiversarea bătăliei, pentru a primi întăriri, cardinalul Báthory își stabili tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului.
Pe 28 octombrie, dimineața, Mihai Viteazul înaintează spre Sibiu.
Andrei Báthory, depășit și luat prin surprindere de pregătirile militare ale lui Mihai, fu nevoit să-și dispună oastea (circa 16.000 de oameni) într-un loc defavorabil, între zonele Lazarett și Exerzierplatz, având în spate bălțile Cibinului, folosite la apărarea cetății Sibiului, pe laturile de sud și est.
Bătălia începu la ora nouă cu un schimb intens de focuri de artilerie.
Cele 18 tunuri ale lui Mihai, deși amplasate dominant, au avut inițial un tir greșit.
Artileria cardinalului, superioară numeric (circa 40-50 de tunuri) a ripostat foarte puternic.
În finalul pregătirii artileriei, un nobil din armata maghiară, de origine română, Daniel Zalaschi, trecu de partea armatei lui Mihai, făcându-i cunoscută poziția dispozitivului inamic.
Atacul l-a dat Mihai Viteazul pe flancul stâng, grupul de oaste al lui Baba Novac încercând să scindeze oastea cardinalului.
În ciocnire căzu Ștefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului.
Gáspár Kornis, comandantul locotenent al oștii cardinalului reuși să-l respingă pe Baba Novac.
Mihai reluă atacul cu partea centrală a oștirii sale, formată din mercenari unguri și secui de sub comanda lui Gheorghe Makó.
Aceștia pătrunseră în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene.
Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca.
Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul.
În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant și atacată din flanc, s-a dezorganizat și a intrat în derută.
Dezastrul fu aproape total.
Apărătorii sași ai cetății Sibiu urmărind cu atenție, de pe creneluri, desfășurarea bătăliei, au salvat 350 de ostași sași care făceau parte din oastea cardinalului, trăgându-i cu funiile, peste ziduri, în interiorul cetății.
Bilanțul bătăliei a fost impresionant: din rândurile oștirii transilvănene au căzut peste 3.000 de oameni, alții 1.000 fiind răniți și prizonieri.
Pierderile armatei lui Mihai Viteazul au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și depuse într-o groapă comună.
Locul înhumării se cheamă și astăzi „Movila lui Mihai”.
Seara, Mihai Viteazul a ordonat urmărirea pâlcurilor de soldați, pentru a-i împiedica să se regrupeze și să creeze probleme.
Cardinalul Báthory fugi cu destinația Moldova, însă pe drum, în munți, a fost capturat de secui, care l-au decapitat la 31 octombrie.
Capul cardinalului i-a fost dus lui Mihai Viteazul.
După bătălia de la Șelimbăr, prin toate localitățile sibiene, prin care a trecut domnitorul român în drumul său spre Alba Iulia, populația l-a primit cu entuziasm.

Mai 1600 - Unirea Moldovei cu Ardealul şi Țara Românească

La 1 mai 1600 Mihai își așeză tabăra la Prejmer. Acolo făcu cunoscut ostașilor săi că vor trece Carpații pentru a-l alunga pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei. La 6 mai Mihai în fruntea oastei sale trece munții, dar nu pe drumul obișnuit, unde știa că îl așteaptă dușmanul, ci urcându-se pe munții cei mai grei. În acea vreme armata sa a avut mult de suferit, mai cu seamă din lipsa proviziilor care nu se găseau nici acolo și nici în părțile Moldovei, care au fost pustiite de Ieremia Movilă. Caii nu au avut pășune iar ostașii au fost siliți să mănânce foi din copaci.
După ce trece munții, Mihai îl învinge pe Ieremia Movilă la Bacău, și realizează astfel, prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”. La recomandarea marii boierimi, Mihai a numit un domn în Moldova, subordonat sieși.

1600 - Velica Doamna Ardealului

Relaţiile dintre Mihai Viteazul şi Velica, deși nu sunt multe, sunt redate în izvoarele istorice
În raportul din 15 martie 1600 al unui diplomat imperial aflat la Alba, Adam von Hotlkirchen, relatează că "toate afacerile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care Domnul [Mihai Viteazul, n.n.] se ţine de ştiinţa tuturora şi până într-atâta, încât a poruncit sub pedeapsă de moarte soţului ei să nu aibă a face cu dânsa".
Un document din 3 ianuarie 1600, şi anume rechizitoriul Capitlului de la Alba Iulia contra lui Fabio Genga, întocmit pe baza reclamaţiei Elisabetei Pernieszy, soţia lui Ioan Galffy, căruia îi fuseseră răpite 17 sate din comitatul Hunedoarei printr-o danie a noului principe Mihai Viteazul către Fabio Genga, ne arată că Fabio Genga primise acele sate de la Mihai Viteazul.
Fabio Genga a rămas la curtea de la Alba Iulia şi în timpul scurtei domnii a lui Mihai Viteazul, exclusiv datorită faptului că era căsătorit cu Velica și că era ginerele mâinii drepte a lui Mihai Viteazul, Ioan Norocea.
Legătura amoroasă dintre Mihai Viteazul şi Velica este foarte probabilă, la fel şi faptul că domnul nu o ascundea şi că Velica căpătase o mare influenţă în viaţa politică (Nicolae Iorga, mare amator de metafore, o numea "stăpâna prin iubire a Ardealului" ... ).
Pe de altă, după toate aceste detalii dezvăluite, îi putem vedem pe Ioan Norocea și pe fiicele sale Velica și Zamfira împreună cu cei trei Raț (Petru, Mihail și Gheorghe) ca pe Principalii Organizatori din Umbră ai Unirii Țărilor Române, s-ar putea ca poziția lui Velica, ca principal sfetnic și decident la Alba Iulia al lui Mihai Viteazul, să fi fost ÎN PRINCIPAL de cu totul altă natură, una strict politică. Desigur nu este imposibil ca Velica să fi fost și ibovnică și prim sfetnic în același timp.
Doar că "ibovnica", se trăgea în realitate și din Basarabi și din Mușatini având prin urmare o origine mult mai ilustră decât a Marelui nostru Domnitor
Prin urmare , calitatea ei de fiică a marelui "broker de putere" Ioan Norocea (principalul sfetnic al lui Mihai Viteazul și cel care pusese la cale Marele Plan al Unirii de decenii bune încoace) cât și calitatea ei rară de descentă atât din Basarabi cât și din Mușatini, primau cu siguranță în fața calității ei de ibovnică.



II.C. Eșuarea PLANULUI ALTERNATIV AL UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE.

Cauzele Căderii lui Mihai Viteazul și a Eșuării Planului Unirii

1. Trădarea Austriei - considerată "aliat" în Ardeal.

2. Dispariția celor care asigurau Rețeaua de Putere din Ardeal.
Octombrie 1599 - moare Petru Raț la Șelimbăr,
Aprilie 1600 - moare marele vornic Ioan Norocea,

3. Dispariția brokerului său de putere de la Constantinopol
1601 - moare Andronic Cantacuzino cel care-l pusese pe tronul Țării Românești.

4. Lipsa unei Rețelei de Putere în Moldova.

Octombrie 1599 - Moare Petru Raț în Bătălia de la Șelimbăr
Petru Raț, soțul Zamfirei, și unul din oamenii cheie care asigura rețeaua de putere a lui Mihai din Ardeal moare pe câmpul d eluptp la, Șelimbăr.

Aprilie 1600 - Moare de boală, Ioan Norocea
PP Panaitescu: "În 1600, Ivan (Ioan) Norocea, vornicul era mort şi fetele lui, Zamfira şi Velica, ce se intitulează doamnă, pentru că era ibovnica lui Mihai Vodă însuşi, donează din Alba Iulia, unde erau cu domnul, un sat al părintelui lor, mănăstirii Golgota".
Moartea lui Petru Raț la Șelimbăr din 1599, urmată de cea a lui Ioan Norocea din 1600, PRĂBUȘEȘTE practic REȚEAUA DE PUTERE a lui Mihai Viteazul din Ardeal.
Primul său sfetnic de la Alba Iulia ajunge să fie Velica, fiica lui Norocea.
Gheorghe Raț ajunge în 1599 Mare Logofăt (echivalentul primului-ministru de astăzi într-un triumvirat cu alți doi oameni de încredere) și e alături de Voievod în incursiunile sale militare și în misiunile diplomatice.
Dar marii strategi din Ardeal: Ioan Norocea și ginerele său, Petru Raț, nu mai erau în viața.
Cu cei doi activi în Ardeal în Dieta de la Alba Iulia, probabil s-ar fi putut evita răscoala nobililor maghiari din 1601 care a dus la înfrângerea de la Mirăslău...Așa, Mihai s-a putut baza în Dieta de la Alba Iulia doar pe Velica.
Pierderea Rețelei de Putere Interne din Ardeal precum și trădarea împăratului Austriei care l-a asasinat mișelește au fost principalele cauze ale Căderii lui Mihai Viteazul.

1601 - Moare Andronic Cantacuzino
La fel de importantă a fost pentru căderea lui Mihai Viteazul și moartea din 1601 a lui Andronic Cantacuzino cel care prin puterea sa financiară și politică l-ar fi putut ajuta în continuare.

Eșecul Planului și Uciderea Mișelească a lui Mihai Viteazul
Toate aceste dispariții, însoțite de trădarea Austriei pe sprijinul căreia Mihai s-a bazat prea mult, au dus la situația disperată și la luptele disperate pe care Mihai Viteazul le-a purtat în anul 1601.
Practic actorii principali DIN REȚEAUA DE PUTERE care asigura PLANUL ALTERNATIV : Andronic Cantacuzino, Ioan Norocea , Petru Raț au murit EXACT ÎN TIMPUL punerii în ALICARE A PLANULUI ALTERNATIV al Unirii Principatelor Române.
Ultimul care a murit, UCIS MIȘELEȘTE (ca și în cazul lui Vlad), a fost chiar MIHAI VITEAZUL, PERSONAJUL PRINCIPAL al PLANULUI ALTERNATIV AL UNIRII:

Ştirea care ne-a determinat să scriem acest lung articol despre PLANUL UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE:

Prințul Charles al Marii Britanii a vizitat sâmbătă Biserica greco-catolică din orașul Teiuș, monument istoric, construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și ctitorită de Mihal şi Petru şi Zamfira Raț.

Petru şi Zamfira Raț se numără printre strămoșii contesei Claudia Rhedey, stră-stră-străbunica Prințului.

Prinţul de Wales a ajuns cu un elicopter, care a aterizat pe stadionul din Teiuş, gazonul fiind tuns special pentru acest eveniment.

Prințul a fost așteptat, în curtea bisericii, de câteva zeci de localnici. El a fost întâmpinat de către primarul oraşului Teiuş, Mirel Hălălai, şi de prefectul judeţului Alba, Dănuţ Hălălai, fiind primit cu aplauze de către localnici.

La intrarea în biserică, Prințul Charles a fost întâmpinată cu pâine şi sare de doi tineri imbrăcaţi în costum popular.

Printre cei care l-au întâmpinat au fost și membri ai familiei Rațiu și episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Claudiu Pop, precum și oficialități locale și județene.

Prințul Charles a vizitat aproximativ jumătate de oră interiorul lăcașului de cult, unde i s-a prezentat istoria bisericii.

A fost oficiat și un parastas de pomenire pentru cei trei ctitori, Mihail Raț şi Petru şi Zamfira Raț.

Prințul Charles a fost interesat și de plăcile funerare ale celor doi, aflate în exteriorul bisericii, și care necesită restaurare.

El a primit o plachetă din partea cardinalului Lucian, precum și un album cu iconostasul Catedralei greco-catolice din Blaj, iar din partea familiei Rațiu — o plachetă cu bucăți din veșmintele Domniței Zamfira.

„Să sperăm că asta e prima vizită și că ea va fi urmată de altele, când vor fi făcute niște lucrări pe care dânsul le-a sugerat”, au spus reprezentanți ai familiei Rațiu.

Biserica greco-catolică din Teiuş este cea mai veche ctitorie a strămoşilor familiei Raţiu.

Biserica Română Unită din Teiuş, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuş a familiei Raţiu.



Cine a fost Petru Raț (? - 1599)

Date personale

Născut ?

Decedat 28 octombrie 1599 Șelimbăr, jud. Sibiu

Căsătorit cu Zamfira Logofăt de Pitești

Copii Adam, Eva

Naționalitate română

Religie ortodoxă

Activitate

Rezidență Principatul Transilvaniei

Domeniu nobil, diplomat, militar

Petru Rácz I. (n. ? – d. 28 octombrie 1599, Șelimbăr, jud. Sibiu) a fost un nobil român ortodox, o personalitate aproape legendară a familiei Rațiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea.

Originea

Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu.

Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj.

A fost căsătorit cu domnița Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba).

Mama sa, domnița Stana, a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul, stră-stră-nepot al lui Mircea cel Bătrân, și a doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoată a lui Ștefan cel Mare.

Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru Raț și-a pierdut viața în bătălia de la Șelimbăr, jud. Sibiu.

A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită împreună cu soția sa.

Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară.

Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii.



Biserica Română Unită din Teiuș, ctitorită de Mihail Raț şi de Petru şi Zamfira Raț

Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub cod LMI AB-II-m-A-00372.

Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz.

Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș, de la anul 1900 consemnează la pagina 131: La Teiuș, exista o biserică de piatră construită în anul 1500 cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Exista și o casă parohială din piatră construită în anul 1866.

Parohia avea și o școală confesională, pentru băieți și fete.

Școala din Teiuș cu clădire de piatră, în anul 1800 avea o vechime de 45 de ani, ceea ce dă ca dată a înființării ei, anul 1755.

Școala avea 225 de elevi, 115 băieți și 110 fete.

În anul 1710, episcopul romano-catolic din Alba-Iulia, Ignatiu Winkler relatează că: Paul Zold a donat 2 fonduri nobiliare celor trei biserici din Teiuș, adică bisericii romano-catolice, bisericii românești și oratorului evanghelic.

În anul 1733 în Teiuș erau 8 familii de religie greco-catolică, adică 40 de suflete care aveau biserică și casă parohială.

Până în anul 1700 credincioșii români din Teiuș au aparținut de biserica ortodoxă.

După anul 1700 au aderat la Biserica Romei. Singura biserică românească din Teiuș, construită în secolul al XVI-lea, odată cu aderarea a trecut în patrimoniul bisericii greco-catolice.

După anul 1948 lăcașul a aparținut Bisericii Ortodoxe Române.

După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor înapoi la Biserica Greco-Catolică, ea a rwdevenit biserica parohială unită. Astfel în anul 1990, cea mai veche biserică românească din Teiuș a fost retrocedată Bisericii Greco-Catolice.

Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează:

"Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte".

În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16 Iulie 1585 de către principele Ștefan Bathory, regele Poloniei, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii diplomatice la Sublima Poartă.

Blazonul reprezintă deocamdată cea mai importantă sursă de informații referitoare la vechimea bisericii.

Existența blazonului indică în mod cert faptul că biserica a fost construită după anul 1585 (anul înnobilării lui Petru cu titlul Rácz de Galgó) și finalizată înainte de anul 1599, anul decesului lui Petru în batălia de la Șelimbăr și a înmormântării acestuia în interiorul bisericii.

Despre pisanie se mai menționează că o copie efectuată în decembrie 1870 după originalul din „lada bisericii din Teiuș”, i-a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911.

În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii.

Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt).

Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș.

Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz).

Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important, deși documentele istorice cunoscute până acum nu oferă indicii clare privind gradul de rudenie dintre acesta și Petru Racz.

Faptul că atât Petru Rácz I. (apoi fiul său Adam I și urmașii acestuia) cât și Mihail Rácz II. au folosit împreună după anul 1585 titlul și blazonul Rácz de Galgó, înseamnă că făceau parte din aceeași familie și probabil erau rude foarte apropiate, altfel Petru nu putea fi înmormântat în biserica ctitorită de către Mihail.

Despre Mihail Rácz se știe că în anul 1563 era unul dintre locotenenții regelui Ungariei și principe al Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya și a participat la asediul cetății Suceava care s-a încheiat cu înlăturarea de pe tron a lui Despot Vodă, domnul Moldovei.

Mihail Rácz a fost unul dintre comandanții destoinici aflați în subordinea lui Cristofor Hagymasi, membru al consiliului princiar al lui Ioan Sigismund Zapolya, căpitanul suprem al oastei țării (1566).

Despre Mihail Rácz și alți câțiva comandanți se afirmă că „nu sunt catolici, dar nici cu totul calvini și nici luterani îndărătnici,”

Deci Mihail Racz II. nu putea fi decât român creștin ortodox, dovadă stând şi biserica ortodoxă din Teiuș, ctitorită de el pe vremea lui Mihai Viteazul.

Petru Rácz menționat în catalogul J. Siebmacher’s, cu titlul Rácz I., a fost înnobilat de către Împăratul Rudolf al II-lea la Viena în anul 1578.

În anul 1585 Petru Rácz este înnobilat și cu titlul Rácz de Galgó (Gâlgău, jud. Sălaj), moștenit apoi de către fiul său Adam și urmașii acestuia.

Despre localitatea Gâlgău, istoricul Ștefan Pascu precizează că numele localității este de origine română, așa cum reiese din documentele istorice din anul 1405, „villae olachales: ... Gîlgău ...”.

Mihail Rácz înscris în catalogul J. Siebmacher’s cu titlul Rácz II., a fost înnobilat de către Ștefan Báthory, regele Poloniei pe 16 Octombrie 1581, în tabăra de la Pskov (Rusia). Tot acolo regele îi acordă pe 16 Noiembrie 1581 lui Mihail Rácz și titlul „Rácz de Nemes-Prad”.

Din analiza cronologică a titlurilor nobiliare din catalogul J. Siebmacher’s se observă că după trei ani de la înnobilarea lui Petru Rácz, în anul 1581 a fost înnobilat și Mihail Rácz.

Deoarece Petru Rácz I. și Zamfira au avut doar un singur urmaș pe linie bărbătească, Adam, atunci se poate admite posibilitatea, că Mihail Rácz a fost rudă foarte apropiată a lui Petru Rácz, amândoi au fost contemporani, cunoscuți, respectați și răsplătiți în epocă pentru serviciile și meritele lor diplomatice și militare.

Petru Rácz I. a fost curtean (familiaris), la Curtea de la Viena a Împăratului Rudolf al II-lea, la Curtea lui Ștefan Báthory, principele Transilvaniei și rege al Poloniei și la Curtea lui Sigismund Báthory, principele Transilvaniei. Mihail Rácz II. a fost și el curtean la Curtea lui Ștefan Báthory și Sigismund Báthory.

Prezența mormintelor, marcate cu lespezi de piatră, ale lui Petru Rácz I. și domniței Zamfira, până în anul 2001 în interiorul bisericii din Teiuș, este dovada de netăgăduit a faptului că biserica este ctitoria lor.

Sunt unele păreri care susțin ipoteza că biserica a început să fie construită de către Mihail Rácz II, dar lucrări foarte importante sau datorat în principal lui Petru Rácz I și soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv.

În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe 28 Octombrie 1599.

În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei biserici românești medievale din piatră: Biserica veche a Mănăstirii Râmeț, din sec. al XIII-lea; Biserica Episcopală din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și Biserica Greco-Catolică din Teiuș, ctitorită înainte de anul 1599.

Al treilea Raț: Gheorghe Raț

În vara anului 1600, din Alba Iulia, Mi­hai Viteazul a pregătit „o solie solemnă” către regele şi dieta Poloniei, cu scopul de a explica pri­cinile pentru care alipise Moldova şi-l alun­gase pe Ieremia Movilă.

După alipirea Transilvaniei şi a Poloniei, Mihai îi trimite în grabă în Polonia, în această dificilă misiune, pe Stroe Buzescu în­soţit de Gheorghe Raţ.

Scopul Soliei era recunoaşterea Unirii Moldovei cu Transilvania şi Țara Românească şi ca să trateze cu polonezii alianţa de pace şi de bună vecinătate al noului regat.

Mihai Viteazul a încredinţat solia asta importantă lui Stroe Buzescu şi lui Gheorghe Raţ.

Cei doi trebuiau să străbată Mara­mureşul şi, prin Hust, să ajungă la Cracovia.

Dar Zamoyski a pornit războiul înainte ca solii să fi intrat în Cracovia şi astfel Mihai Viteazul nu a mai avut ce negocia şi s-a văzut nevoit să se confrunte cu oastea polonă pentru "toată Țara Moldovei".

După nefericita moarte a lui Mihai Viteazul românul transilvănean Gheorghe Raț nu dispare din istorie, ci rămâne comandant de oști în armata viitorului domn al Țării Românești Radu Şerban (fost mare paharnic al lui Mihai Viteazul).



Dinastia Drăculeștilor

Dinastia Drăculeștilor sau Familia Drăculeștilor este o ramură mai mică a Dinastiei Basarabilor.

Membrii acesteia sunt urmașii lui Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân.

Au avut numeroase conflicte pentru domnia Țării Românești cu Dăneștii, care descind din Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân.

Drăculeștii, au avut suport din partea boierimii muntene, cu toate că erau considerați „linia bastardă” a dinastiei iar Dăneștii, erau sprijiniți de boierimea olteană și erau considerați „Basarabii legitimi”.

Disputele dintre cele două ramuri mai mici ale dinstiei Basarabilor pentru domnia Țării Românești au avut un impact negativ asupra vieții politice din Țara Românească.

Dăneștii, rămânând fără un bărbat apt pentru domnia țării, la sfârșitul secolului al XV-lea, au trebuit să fie înlocuiți de boierii Craiovești, cu care erau înrudiți, înlocuindu-i în lupta pentru domnie.

Drăculeștii au ieșit din lupta pentru domnie odată cu Nicolae Pătrașcu (m. 1627), și fiul său, Mihai (m. 1655), care nu a domnit, astfel stingându-se pe linie bărbătească.

Membrii dinastiei

Cei mai de seamă reprezentanți ai Drăculeștilor au fost:

Vlad Dracul (1436 - 1442, 1443 - 1447)

Mircea al II-lea (vara/toamna 1442; august-septembrie 1481)

Vlad Țepeș (1448, 1456 - 1462, 1476)

Radu cel Frumos (1462 - 1473, 1473-1474, 1474, 1474 - 1475)

Radu cel Mare (1475-1508)

Mihnea cel Rău (1508-1509)

Mircea al III-lea (1509-1510)

Radu de la Afumați (1522 - 1523, 1524, 1524 - 1525, 1525 - 1529)

Vlad Vintilă de la Slatina (1532 - 1535)

Radu Paisie (1535 - 1545)

Mircea Ciobanul (1545 - 1552, 1553 - 1554, 1558 - 1559)

Pătrașcu cel Bun (1554 - 1557)

Alexandru al II-lea Mircea (1568 - 1574, 1574 - 1577)

Petru Șchiopul (în Moldova: 1574 - 1577, 1578 - 1579, 1582 - 1591)

Petru Cercel (1583 - 1585)

Mihai Viteazul (1593 - 1601)

Puțină Istorie: Ramura "Mihneștilor” din marea familie a Drăculeștilor.

Pe teritoriul orașului Mioveni putem încă vizita Biserica fostei Sfinte Mânăstiri Vieroși având hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

A fost o mânăstire mare, bogată, puternic fortificată, cu ziduri groase de peste doi metri și înaltă de aproape zece.

În biserică se găsește un mormânt gravat cu un cavaler ce aleargă cu mantia fluturând și buzdugan în mână.

Este mormântul vel clucerului Albu Golescu, ctitorul acestei Sfinte Mânăstiri alături de fratele său vel vornicul Ivașcu Golescu.

Tot în biserică e înmormântată şi soția sa Irina, fiica lui Mircea III Miloş, nepoata lui Mihnea cel Rău și deci strănepoata lui Vlad Țepeș. Irina era sora lui Alexandru (II Mircea) domn al Țării Româneşti şi al lui Petru Şchiopul - domn al Moldovei.

Irina nu era doar sora lui Petru Șchiopul și al lui Alexandru II Mircea. Ei au avut un alt frate mai tânăr, Vlad, care se va însura cu Velica, (fiica puternicului boier Norocea şi a doamnei Stana - fiica domnitorului Mircea Ciobanul şi a doamnei Chiajna fiica domnitorului Moldovei, Petru Rareş) şi soră cu Zamfira, soția lui Petru Raț.


Această încuscrire avea ca scop ascuns nu numai împăcarea celor două ramuri din familia Drăculeştilor dar şi Unirea Moldovei cu Țara Românească prin alegerea simultană a lui Vlad şi Velica ca familie domnitoare în Moldova şi Țară Românească. Din păcate la scurt timp după nuntă, Vlad soțul Velicăi moare otrăvit la Constantinopol.

Acest Albu Golescu s-a sacrificat în Bătălia de la Jijia din 1574 dusă de turci împotriva lui Ion Vodă cel Viteaz (cel Cumplit), pentru a salva viața domnului său, Petru Şchiopul (care lupta alături de turci ca să cupe tronul Moldovei) atunci când ceilalți boieri l-au părăsit pe câmpul de luptă.

Diferența de atitudine a Goleștilor comparativ cu ceilalți boieri se datorează legăturilor de rudenie între familia domnitoare și Golești.

Vel clucerul Albu Golescu era căsătorit cu Irina (înmormântată alături de soțul ei), fiica lui Mircea III, soră cu Domnului Țării Românești, Alexandru al II-lea Mircea şi cu Petru Şchiopul.

Alexandru al II-lea Mircea, domnul Țării Românești, mai avea un frate ce va ajunge Domn al Moldovei după uciderea lui Ion Vodă și va fi cunoscut în istorie ca Petru Șchiopul.

Irina și cei 5 frați ai ei: Alexandru (II Mircea), Petru(Şchiopul), Vlad, Mihnea și Miloș erau fiii lui Mircea III şi nepoții lui Mihnea cel Rău (și deci strănepoții lui Vlad Țepeș, Mihnea cel Rpu fiind fiul lui Vlad Țepeș). Ei au fost cunoscuți în istorie ca ramura ,,Mihneștilor” a familiei Drăculeștilor.



Puțină Istorie: Ramura "Mirceştilor” din marea familie a Drăculeștilor.

Familia Boierului Norocea din Argeș şi cele două fiice ale sale: Zamfira şi Velica din ramura "Mirceştilor" a familiei Drăculeştilor

Această ramură a familiei Drăculeștilor, provenea din Vlad Călugărul, şi a fost reprezentată în principal de urmașii lui Mircea Ciobanul și a celebrei Doamne Chiajna (fiica lui Petru Rareș).

Doamna Stana, una dintre fiicele domnitorului Mircea Ciobanul și a celebrei Doamne Chiajna, fiica domnitorului Moldovei Petru Rareș, se căsătoreşte cu bogatul și influentul boier Ioan Norocea, personalitate excepțională ce va sluji celor trei Curți ale Principatelor Române.

Baza domeniului acestui boier era în zona Piteștiului, fiind renumite viile sale și mai ales produsul lor.

Ioan Norocea a avut patru copii, doi băieți (Vlad și Pătrașcu) și două fete (Zamfira și Velica).

Refugiat la curtea transilvană după alungarea ,,Mirceștilor” din Țara Românească, el a devenit stăpânul unui domeniu nobiliar cumpărat de la un nobil maghiar în zona Sebeşului.

Stabilit în zona Alba-Sebeş-Teiuş, Ioan Norocea o căsătorește pe fiica sa Zamfira cu puternicul nobil român ortodox, Petru Raț (Racz de Galgo - Petru Raț de Gâlgău), fost ambasador al Transilvaniei la Înalta Poartă.

Din acest cuplu, peste opt generații o vom regăsi pe Claudine Rhedey von Kis-Rhéde, una dintre cele mai frumoase femei ale timpului ei, pe care o regăsim în genealogia Reginei Elisabetha a II-a de Windsor a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (stră-străbunica reginei).

Putem deci observa cu ușurință că Prințul Charles nu este urmașul direct al marelui Vlad Țepeș Drăculea (așa cum afirmă) ci al fratelui vitreg al acestuia - Vlad Călugărul. Totuși Vlad Țepeş i-a fost un stră...stră...stră...unchi.

Revenind la Ioan Norocea, aflăm că, la sugestia Patriarhului Constantinopolelui - Ieremia II Tranos, acceptă să o căsătorească pe cea de-a doua fiică, Velica, cu Vlad, fiul lui Irina şi a lui Golescu, urmărindu-se prin aceasta împăcarea celor două ramuri ale Drăculeștilor.

Nunta care a avut loc în 10/20 iunie 1587 a rămas consemnată ca fiind cea mai mare nuntă din istoria noastră medievală, la ea participând doi domni, Petru Șchiopul al Moldovei și Mihnea al II-lea al Țării Românești, reprezentantul sultanului - Mustafa Lungul, delegații ale Republicii Polone și Principelui Transilvaniei și peste 3000 de boieri.

Însuși Patriarhul Ieremia îi logodise în iarnă pe cei doi tineri când a străbătut Moldova în drumul său spre Moscova.

Această nuntă pusă la cale de Petru Șchiopul ascundea un plan tainic și anume Unirea pe cale pașnică a Țării Românești şi Moldovei prin dubla numirii acestui Vlad în scaunele ambelor țări. Prima etapă a acestui plan se realizează în 20 iulie 1589 când Vlad este numit Domn al Țării Românești. Aşadar ideea UNIRII Țărilor Române precede ajungerii pe tron a lui Mihai Viteazul.

Din nefericire, peste numai două săptămâni acesta murea în Constantinopol, se pare otrăvit, astfel că în loc de Unirea Principatelor la 1589, iar ulterior la 1601 Mihai Viteazul este ucis mișelește așa ca vom fi nevoiți să așteptăm până în 1859.

Retrasă la curtea Moldovei cu tatăl său, Velica își va crește acolo fetița rezultată din căsătoria cu Vlad, până la trecerea în Transilvania, undeva în jurul anului 1594.

Ioan Norocea va deveni vel vornic al marelui nostru voievod Mihai Viteazul, iar în viile sale de la Pitești se va naște iubirea dintre Mihai și Velica.

Astfel ideea unirii Țărilor Române plănuită anterior venirii pe tron a lui Mihai, de Norocea, Gloescu şi de frații Alexandru (II Mircea), Miloş şi Petru (Şchiopul), unire care eşuase prin otrăvirea la Constantinpol al lui Vlad,fiul lui Milos şi primul soț al Velicăi Norocea, se va relua acum prin odată cu venirea pe tronul Țării Românești a lui Mihai Viteazul.

Căsătorită forțat de Sigismund Bathory cu Fabio Genga, favoritul său, va aștepta cu răbdare momentul în care iubitul său va ajunge prin forța braţului și iscusință diplomatică principe al Transilvaniei.

Odată cu intrarea lui Mihai în Alba Iulia minunata blondă valahă va intra în atenția curților apusene prin poziția ei de iubită și principal sfetnic al lui Mihai.

Se spune că vorbea, pe lângă română și maghiară, latina, greaca, slavona, italiana, cânta la teorbă și era cunoscătoare a literaturii clasice greco-romane.

Dragostea lor cunoscută de întreaga Europă se va sfârși brusc pe câmpul de lângă Turda, unde un mercenar talentat dar lipsit de scrupule, Giorgio Basta (un albanez italienizat) îl asasinează pe marele nostru Domn.

Odată cu acest tragic moment i se pierde urma în istorie și acestei extraordinare fiice a Argeșului, Velica Norocea.

Cele două surori, Zamfira strămoaşă a Casei Regale de Windsor şi Velica principală sfetnică şi iubită a Principelui Unirii, au intrat în legendele poporului nostru.

Mihai Viteazul şi iubirea sa pentru Velica Norocea, sora Zamfirei Norocea, soția lui Petru Raț, cel care a murit la Şelimbăr luptând pentru Mihai Viteazul.

Cea mai mare dragoste a voievodului a fost, potrivit cronicilor vremii, o blondă pe nume Velica Norocea.

Mihai Viteazul a cunoscut-o la maturitate, pe vremea când avea 40 de ani, şi până la finalul vieţii au rămas aproape nedespărţiţi, deşi voievodul era căsătorit cu doamna Stana, iar amanta avea ca soţ un nobil italian.

Velica era a doua fiică a logofătului Ioan Norocea şi a doamnei Stana, fiind nepoata celebrei Doamnei Chiajna fiica lui Petru Rareş care-i era bunică şi a lui Mircea Ciobanul, fost domn al Țării Românești, care-i era bunic. Petru Rareş era străbunicul ei.

După otrăvirwa primului ei soț Vlad la Constantinopol, Velica a fost căsătorită din ordinul lui Sigismund Báthory cu nobilul italian Fabio Genga, despre care cronicile spun că ar fi fost favoritul principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory.

Dar înainte de asta, aşa cum am arătat mai sus, Velica fusese căsătorită preț de trei luno, de tatăl ei Logofătul Ioan Norocea din Pitești, devenind doamna Țarii Românești și Moldovei cu Vlad la Tecuci, nepotul domnului Moldovei Petru Şchiopul, la 10 iunie 1587.

La nunta, tăcută „cu multă cheltuială şi jocuri" şi la care s-au adunat „ până la trei mii de oameni", a participat şi Mihnea Vodă, domnitorul Ţării Româneşti,zice Grigore Ureche

Mihai Viteazul şi Velica Norocea s-au cunoscut la Alba Iulia, după bătălia de la Călugăreni din august 1595, când Mihai Viteazul a fost primit victorios, în cetate, cu onoruri militare de către Sigismund Báthory.

Frumoasa Velica Norocea se bucura de o influenţă puternică la Alba Iulia (şi datorită influenței de la curte a nobilului Petru Raț care era însurat cu sora ei Zamfira şi a rude sale apropiate Mihail Raț), şi a ajuns în preajma voievodului român pe post de traducător.

A devenit sfătuitoarea şi un ajutor de nădejde al voievodului dupa instalarea sa la Alba Iulia. În scurt timp, amorul lor a ajuns unul de notorietate în toată Europa.

Un diplomat străin, vizitator al cetăţei, scria despre Velica pe 15 martie 1600: „Toate afacerile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care Domnul se ţine în ştiinţă tuturora şi până într-atâta încât a poruncit sub pedeapsă de moarte soţului ei să nu aibă a face cu dânsa”. Se spune că voieodul a fost atât de implicat în relaţia cu blonda Velica Norocea încât o afişa peste tot.

Relaţia celor doi este amintită şi de istoricul C. Gane în cartea ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe” : "Fiind acum singur în Alba Iulia, singur, cuceritor, glorios, atotputernic, nu se mai sfii a-şi ascunde dragostea; dimpotrivă, voi ca toată lumea să ştie că Velica era a lui - un omagiu adus frumuseţei ei.

O afişa, o impunea, cerea să i se inchine lumea ca unei fete de domniţă ce era şi ca unei Doamne ce ar fi putut fi”.

Istoricii care au analizat viaţa amoroasă tumultoasă a marelui voievod o consideră pe Velica, dragostea cea mare a domnitorului. Frumoasa de la Alba Iulia a fost numită de Nicolae Iorga "stapâna prin iubire a Ardealului".

Mândră de relaţia cu voievodul era şi amanta.

În 1599, şi-a dat singură titlul de „Gospodja Velica” („Doamna Velica”), un titlu acordat doar soţiilor de voievozi,dar ei ignoră faptul că ea fusese nevastă de domnitor chiar dacă pentru un timp scurt.

Cronicarii notează faptul că Velica avea un sigiliu personal cu figura şi pajura heraldică valahă, ca o adevărată doamnă de voievod ce fusese și într-un fel…era. Se spune că Velica nu i-ar fi fost doar amantă marelui Voievod ci şi ”informatorul” de care avea nevoie la curtea din Ardeal.

Unii istorici consideră că amanta voievodului a jucat un rol important în Unirea Transilvaniei cu Ţara Românească, înfăptuită de Mihai Viteazul în 1600, prin influenţa pe care o avea asupra lui Sigismund Báthory.

Mihai Viteazul nu şi-a ferit relaţia amoroasă nici de ochii nevestei, Doamna Stana. Pe Velica şi pe soţul nevoit să asiste neputincios la amantlâc i-a luat cu el şi la curtea de la Târgovişte, unde se afla soţia oficială.

Despre nefericirea doamnei Stana, din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului care l-a blestemat rău pe Mihai în timpul vieții,

C Gane mai notează: "Nu se poate să fi fost o femee fericită. Căci, oricât am dori ca femeile acelea să fi avut suflete de oţel şi inimi împietrite în dureri, nu putem crede că jupânesele şi Doamnele române vedeau cu inimă bună pe bărbaţii lor stând mai mult în lagăre decât în iatacuri, şi când se întorceau acasă, mai mult în iatacurile ţiitoarelor decât în ale lor".

Spre disperarea soţiei, la Târgovişte, Mihai şi-a impus amanta în public şi şi-a obligat supuşii să i se închine „ca unei domniţe ce era şi ca unei doamne care ar putea fi”.

După ce Mihai Viteazul a luat drumul pribegiei, în urma înfrângerii de la Miraslău, în toamna anului 1600, despre Velica cronicile nu mai menţionează nimic.

Nu se ştie dacă amanta l-a urmat pe voievod sau a rămas în ţară.

De la înfrângerea lui Mihai Viteazul şi până la moartea sa, despre Velica Norocea nu s-a mai auzit nimic.

Velica apare în două picturi de epocă, alături de Mihai Viteazul, exact în situaţiile în care domnitorul român avea cea mai mare nevoie, nu atât de trupul femeii, cât mai ales de farmecul acesteia de a stoarce cât mai multe informaţii de la cei cu care venea în contact.

Este vorba de tabloul lui Firans Franken II, pictor de curte al lui Rudolf al II-lea, care a surprins un moment din vizita lui Mihai Viteazul la Palatul Hradcany, din Praga, în primăvara anului 1601, sub forma unei fastuoase alegorii: Cresus arătând comorile sale lui Solon.

Chiar dacă unii istorici, au considerat că prezenţa blondă, care pare să se sprijine pe mâna voievodului român, era fiica sa, Florica, pe care Rudolf al II-lea o dorea ca soţie, acelaşi chip apare şi în tabloul unui anonim din şcoala lui El Greco, inspirat dintr-o scenă petrecută aievea, la 11 noiembrie 1599. Este vorba de uciderea de către secui a cardinalului Andrei Bathory şi aducerea capului acestuia domnitorului român.

Prințul Charles îi are printre strămoșii săi pe Petru şi Zamfira Raț


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Liban: Consultările pentru desemnarea unui nou premier, amânate cu o săptămână

Consilier prezidențial american: Atacul armat de la Pensacola pare să fi fost de natură teroristă

Lanț uman la Bruxelles cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra necesității unor acțiuni urgente împotriva schimbărilor climatice

Un lider al protestatarilor irakieni a fost ucis în orașul Karbala, după o manifestație antiguvernamentală

Atletism: Echipa de senioare a României, locul 9 la Europenele de cros

Saad al-Hariri, premierul demisionar al Libanului, ar putea fi desemnat să formeze noul Guvern de la Beirut

Sanna Marin, 34 de ani, nominalizată să preia conducerea Guvernului de la Helsinki, devenind cel mai tânăr premier din istoria Finlandei

Portretul unui fost lider comunist: Nicolae Ceaușescu - cizmar, geniu, condamnat

Mai multe persoane au fost rănite în urma erupției unui vulcan în Noua Zeelandă

Ministrul de Externe Bogdan Aurescu participă, luni, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

Prințul moștenitor saudit l-a sunat pe Trump și i-a transmis condoleanțe după atacul din Florida

Haltere: România a cucerit cinci noi medalii la Europenele Under-15 și Under-17 din Israel

HOROSCOP 9 decembrie 2019: Ce surprize au pregătit astrele pentru ultimele săptămâni ale anului

Volei feminin: Știința Bacău a urcat pe podiumul Diviziei A1

Irak: Unul dintre liderii mișcării de protest, asasinat la Kerbala

De ce maghiarii au ajuns sa-si declare falsa propria lor Cronica care vorbeste ca Ardealul era condus de Gelu - Dux Blachorum in jurul anului 900 la venirea ungurilor in Ardeal

Ceausescu ne-a lasat mostenire un stat la cheie: fara datorii, cu o industrie puternica, o agricultura irigata si intensiva. Noi in douazeci de ani am pierdut totul, inclusiv independenta statului

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Președintele interimar al PSD, despre desființarea Secției speciale: Cine spune că nu au existat abuzuri, nu trăiește în România

Atacatorul saudit de la Pensacola a postat mesaje antiamericane și anti-Israel înainte de atac

Abia a împlinit 18 ani și este deja ofertată de 3 site-uri de filme porno. Vezi despre ce vedetă este vorba!

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 9 decembrie

ORA 19.00 EDIȚIE SPECIALĂ MARIUS TUCĂ SHOW. Invitat Col. (R) Ionel Boeru, șeful plutonului de execuție al soților Ceaușescu

BRAVO FIREA. Primăria Capitalei înființează propria firmă de construcții destinată locuințelor pentru tineri

Senatul votează, luni, moțiunea simplă împotriva lui Florin Cîțu, la doar o lună de la preluarea mandatului de ministru al Finanțelor

Germania. O mașină capcană a explodat în centrul Berlinului. Şoferul a murit. mașina a explodat în mers și a fost ridicată în aer de suflul deflagrației

Ilie Şerbănescu: "Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!". Sau cum ne sunt furate de STRĂINI PROPRIILE NOASTRE RESURSE NATURALE cu complicitatea lui IOHANNIS şi a lui CIOLOŞ.

REȚEAUA PROGRESISTO-SOROȘISTĂ A CÂȘTIGAT ALEGERILE PREZIDENȚIALE DIN ROMÂNIA: Conform EXIT POLL-urilor publicate pe internet progesistul Iohannis a câștigat.al doilea mandat

Cum a ajuns Gino Iorgulescu sub lupa Securității înainte de 1989. "Îți scriu și nu-mi răspunzi nici măcar cu o vedere"

Loredana Chivu şi-a făcut a PATRA operaţie la SÂNI. Iată cum ARATĂ după OPERAŢIE FOTO

Nou atac la Primarul Capitalei: "Rețeaua de termoficare nu se repară cu declarații. Firea să prezinte un plan de reabilitare"

VIDEO Indicatoare inedite pe un drum dificil din Timis:Acum incepe greul, Rezista si Inca un pic

Raed Arafat: Nu demisionez! Să mă demită dacă vor! / Șeful DSU ar părăsi România, în cazul unei demiteri: "Sunt destule oportunități în altă parte"

Incidente în Paris, cu doar două zile înainte de o nouă mobilizare a sindicatelor contra reformei pensiilor

ÎNCĂ O PALMĂ DATĂ POPORULUI ROMÂN. Klaus Iohannis își trimite consilierii pe 24 Ianuarie la manifestările dedicate Unirii Principatelor, în timp ce el a plecat din țară la Strasbourg. UNIREA PRINCIPATELOR BATJOCORITĂ.

Cum poți să scapi de lipom

De ce trebuie să înregistrezi beneficiarul real al unei societăți? Schimbări legislative importante

Intoxicați cu monoxid de carbon, de la centrala termică defectă din apartament: Trei persoane au fost transportate la spital

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 9 decembrie

Român alungat de Macron, Johnson și Trudeau din cantina NATO, în cel mai recent episod al Saturday Night Live. VIDEO

FRANȚA. PARIS. În timp ce islamiştii taie gâtul preoților iar Primăria Parisului decide să dărâme o biserică ca să facă o parcare iar preotul e târât afară de poliție, Progresiştii sunt fericiți: se deschide primul restarant unde se mănâncă în pielea goală

Club în aer liber pentru nudiști, deschis în buricul unei mari capitale europene FOTO VIDEO

Astra Giurgiu este noul lider din Liga 1, după victoria cu Universitatea Craiova, scor 1-0

STRĂINILOR NU LE PLAC PRODUSELE ROMÂNEȘTI. Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România şi Confederaţia Patronală CONCORDIA au cerut Parlamentului să respingă Legea nr. 321/2009 care obligă hipermarketurile să achiziţioneze 51% produse românești la raft

Atacul sângeros de la baza militară din Florida. FBI anunță că atacatorul saudit ar fi acționat de unul singur

Dimineața era un criminal olandez , seara e alt criminal olandez....CARE E ADEVĂRUL?...Mai mult, seara s-a anunțat că criminalul "de seară" s-a și sinucis ..desigur pe mort nu l-a văzut nimeni. "CASE CLOSED".

SUA: Anchetatorii FBI consideră că atacatorul saudit din Florida a acționat singur

VIDEO EXCLUSIV / Diana Cavallioti, scene explicite de amor în "Ana, mon amour". "Nu am niciun fel de implicare emoțională"

JOS LABELE DE PE PROTESTUL TINERILOR. Oamenii din ONG-urile sponsorizate SOROS se implica masiv in Protestul de la Piata Universitatii dorind sa devina "Emanatii Revolutiei". CEREM ONG-urile lui SOROS sa paraseasca imediat Piata Universitatii

ASIA EXPRESS, imagini pentru adulţi: Vârciu a dezbrăcat-o pe Daniela Crudu. LIVE VIDEO A1

Dan Barna: Nu renunțăm la reforme

Un satelit european a detectat o pată de petrol ce ar putea proveni de la avionul EgyptAir prăbușit (ESA)

REMEMBER 22 Decembrie 1989. DEZVALUIRI CUTREMURATOARE. Victorul Atanasie Stanculescu : Cum am complotat cu Iliescu, cu KGB-ul, cu ungurii si cu americanii ca sa-l dam jos si sa-l ucidem pe Ceausescu

Secretar de stat în Ministerul Sănătății: Toți cei care obțin punctaj 60% la rezidențiat se pot specializa

Raed Arafat: Nu demisionez eu, dar dacă sunt demis, este dreptul oricăruia să mă demită

Fete de 12 ani, ”testate” de interlopi înainte de a fi trimise la prostituţie

Peste 61.000 de români CER "Opriți Jaful. Vreau să las moștenire copiilor mei această țară!". NATIONALIZAREA RESURSELOR, OPRIREA CONCESIONĂRILOR PE NIMIC ȘI INTERZICEREA VÂNZĂRII TERENURILOR LA STRĂINI - e cea mai semnată Petiție de pe PetițieOnline.net.

Criticul Alex Ștefănescu, Membru Fondator și șef în Consiliul director al Alianței Noastre a făcut o prezentare elogioasă și a scris prefața unei cărți PORNO și l-a lăudat pe autorul ei: Codin Maticiuc zis și Poponeț

Corina Șuteu, patroana Poneiului Roz cu Zvastică, faiblețea lui Patapievici şi propunerea lui Pippidi a fost propusă pentru funcția de ministru al Culturii şi de premierul Cioloş care a ajuns a patra roată de la căruța ONG-urilor lui Soros


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8

Nr. de articole la aceasta sectiune: 468, afisate in 8 pagini.



ieri 06:52 CITATUL ZILEI