Colectivizarea din regimul comunist finalizată în 1962 a adus pentru țăranii români confiscarea terenurilor, a uneltelor și a animalelor pe care le aveau. Procesul a durat 13 ani, perioadă în care țăranii au fost supuși unor mari represiuni, iar momentele de rezistență nu au fost rare.

Chiar dacă în Maramureș, rezistența la colectivizarea agriculturii nu a fost la o scară foarte mare, există câteva momente notabile în istoria acestui proces. Unele dintre ele s-au lăsat cu crime, altele cu efecte mai puțin grave, însă este clar că maramureșenii au acceptat cu greu să renunțe la pământurile lor în favoarea Gospodăriilor Agricole Comune (GAC), așa cum erau cunoscute atunci.

Comune cu trecut reacționar, în atenția activiștilor de partid

Unele dintre cele mai bogate comune din Maramureșul istoric în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial erau Câmpulung la Tisa, Ieud, Săpânța și Remeți. Aici s-au și petrecut, de altfel, câteva cazuri în care țăranii s-au opus procesului de colectivizare în diferite moduri. În Revista Arhivelor Maramureșene, condusă de Klara Guseth, drd. Marius Uglea vorbește despre un raport al Comitetului Județean al Partidului Muncitoresc Român (PMR) care relevă importanța acestor comune și în care au fost trimiși câte trei-patru activiști de partid. "Comuna Ieud, potrivit autorităților din Maramureș, avea un trecut reacționar important ce se datora în primul rând numărului mare de chiaburi care o populau", arată autorul textului, continuând că din acest motiv, PMR a grăbit apariția GAC în această comună.

"A influențat foarte mult situația politică din comună chiaburii și reacționarii fugari din comună, care trăiau în munți, terorizau populația din comună și răspândeau zvonuri", mai spune autorul, citând documente din Arhivele Naționale Maramureș.

Țăran colectivist, omorât în bătaie

Astfel, mai arată el, în martie 1950, la Ieud a avut loc unul dintre primele evenimente notabile împotriva colectivizării, când președintele "colhozului" a fost atacat de chiaburii care se ascundeau în pădure. Acesta, însă, nu a fost cel mai grav incident. În septembrie 1950, în comuna Rozavela, a avut loc un alt incident, mult mai grav, când "doi flăcăi revoluționari care aduceau strigături dușmănoase împotriva regimului de democrație populară, fiind înfruntați de un țăran colectivist, l-au agresat, punându-și în gând să-l omoare", mai citează autorul din documentele istorice. 

"Într-una din serile lui 18-19 IX, a.c., cei doi flăcăi dușmani l-au așteptat pe Tov. U.T.M. Mârza Vasile, pe când se întorcea de la muncă agricolă spre casă și l-au lovit cu un par peste cap, dându-i direct în gură, crăpându-i buzele și sărindu-i toți dinții din gură, tânărul a căzut jos ca mort, fiind aflat de niște țărani l-au dus acasă și apoi la spital, cu slabe speranțe de viață. Cei doi ucigași au fost prinși și arestați de miliția din comună", mai arată documentee citate de autor.

Un alt moment de rezistență a țăranilor împotriva colectivizării a avut loc în aprilie 1961, la Săiștea de Sus,când 16 țărani și-au arat propriile terenuri, care deja fuseseră comasate în GAC. "Șase dintre ei au fost dați în judecată pentru acțiune dușmănoasă înfăptuită sub inflența chiaburilor", mai arată documentele citate.

Repercursiuni asupra țăranilor

Aceste evenimente nu au rămas fără repercursiuni asupra țăranilor, pentru că astel, aceștia nu și-au mai puut preda cotele la timp. Nepredarea cotelor la timp a dus la o serie de confiscări, pentru acoperirea valorii cotelor pe care țăranii nu au predat-o. "S-a ajuns la confiscări de animale, dar și a obiectelor de ordin material din curțile și casele celor care nu au reușit să și le predea", mai arată autorul în lucrarea sa.

Astfel de evenimente au avut loc și în partea sudică a județului, astfel, în 16 octombrie 1950, în comuna Sălsig a avut loc o revoltă împotriva GAC. "S-au strâns circa 70 de țărani, femei și tineri care au luat pe președintele GAC și l-au bătut. Președintele a reușit să scape fugind la Comitetul Provizoriu, unde apoi s-au adunat din comună peste 200 de țărani: bărbați, femei și tineri, manifestând și strigând ca să lase președintele de la GAC. Sub această presiune, președintele a fost nevoit să iasă pe ascuns și să părăsească comuna", mai citează autorul din documentele păstrate la Arhive. Procesul de colectivizare cu toate abuzurile și nedreptățile care l-au însoțit a dus la piederea identiății țăranului, la o omogenizare forțată care l-a determinat să se îndepărteze tot mai mult de viața la țară.

(Adevarul)