05:20 2023-06-06
intpolitic - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
_ O carte pe zi: „Văduva roşie” de Alma Katsu
O carte pe zi: „Văduva roşie” de Alma Katsu
„Mi-am dorit întotdeauna să scriu un roman de spionaj, pentru că am simţit că există lucruri legate de munca în acest domeniu pe care oamenii nu le înţeleg, mai ales dacă îşi extrag cunoştinţele din filme, emisiuni TV şi cărţi populare.” (Alma Katsu)
Alma Katsu este o scriitoare americană în vârstă de 63 de ani care a avut o carieră de 29 de ani în diferite agenţii ale guvernului american, ocupându-se de probleme de securitate şi politică externă. Are publicate vreo duzină de cărţi foarte apreciate şi traduse în multe alte limbi. Romanul de faţă este, după părerea noastră, cel mai interesant dintre cele scrise - şi oricum unul dintre cele mai bune cărţi de spionaj traduse la noi în ultimul timp.
Scriu ediorii: „Văduva roşie este, cu siguranţă, un thriller de spionaj inteligent şi fascinant. Un roman despre loialitate şi despre sacrificiile făcute pentru a-i salva pe cei pe care îi iubeşti. De la prima până la ultima pagină, povestea e plină de tensiune şi realism. Tensiune, pentru că personajele ies din tiparul obişnuit. Între cele două personaje principale – ambele femei – se leagă o prietenie, dar şi o competiţie. Un joc de-a şoarecele şi pisica, în care surprizele curg lanţ. Realism, pentru că Alma Katsu ştie să scrie. Ca fost angajat al serviciilor de intelligence din Statele Unite, timp de peste 30 de ani, ea ştie exact ce înseamnă dramatismul situaţiilor încordate, necunoscutul, minciuna, trădările şi cursa contracronometru pentru aflarea adevărului. Şi nu doar că ştie lucrurile acestea, ci le şi aşterne bine pe hârtie”.
Acţiunea de spionaj are loc între cele două mari superupteri. Cu acte uneori violente, arestări, asasinate, ortrpviri şi multă, foarte multă suspiciune. Iată un fragment:
„Mâinile îi tremurau când a scris bileţelul: Sunt ofiţer CIA şi deţin informaţii care vă interesează. Urmau apoi instrucţiuni pentru o posibilă întâlnire, dacă ruşii voiau să o cunoască. Ea ştia că şansele de a se întâlni cu ei erau aproape nule. Ruşii puteau bănui că toată treaba era o capcană, deşi una stângace. De aceea lua în calcul posibilitatea unor încercări multiple de a transmite bileţele lui Constantinov, în încercarea de a-i convinge. Şi chiar dacă le trezea interesul, putea trece mult timp până când luau hotărârea să acţioneze. Trebuia mai întâi să o identifice, apoi o urmăreau şi o studiau, până când erau siguri că nu era o capcană.
A împăturit bileţelul în aşa fel încât să nu se deschidă, în cazul în care ar fi ratat cumva geamul şi ar fi căzut în şanţ sau pe trotuar, şi îl ţinea ascuns în maşina închiriată, sub un covoraş, iar această bucăţică de hârtie îi dădea frisoane. Bileţelul, o hârtie galbenă, pe care erau scrise cuvintele cu majuscule, constituia dovada perfidiei ei, proba clară a intenţiei de a-şi trăda ţara. Însă ţara fusese prima care o trădase”.
Dar, ca în orice roman de spionaj bine conceput, nimic nu este ceea ce pare.
Alma Katsu – Văduva roşie. Traducere din limba engleză de Cristian Nica. Editura Meteor Press. 367 pag.
Comentarii:
Adauga Comentariu