Strickland, numit �n 2012 de Papa Benedict al XVI-lea, a fost vocal �n criticile sale față de abordarea Vaticanului față de problemele LGBTQ, avort și discuția privind permiterea preoților să se căsătorească.
Dar, �n ciuda eforturilor Papei Francisc de a-l reduce la tăcere, episcopul Strickland continuă să vorbească.
Dragi frați și surori �n Hristos,
"Roma locuta; cauza finita est!� "Roma a vorbit; treaba s-a terminat!�
�n aceste scrisori pastorale pe care le-am publicat, am scris despre multe probleme cu care ne confruntăm �n ceea ce este o criză �n continuă creștere �n Biserică și �n lume.Ca episcop catolic, preocuparea mea principală este �ntotdeauna Biserica � Trupul mistic al lui Hristos � dar este clar că criza actuală �n care ne aflăm atinge nu doar Biserica, ci fiecare aspect al umanității.C�nd Biserica este slabă și conducerea ei păm�ntească este serios coruptă, lasă fiecare aspect al comunității umane vulnerabil la rău și vedem această vulnerabilitate la fiecare pas.Oric�t de serioase sunt toate problemele despre care am scris, nu există nimic mai serios dec�t �nțelegerea distorsionată a autorității și a ascultarii pe care o găsim acum at�t de răsp�ndită.C�nd ne lipsește o �nțelegere clară a sursei din care provine autoritatea legitimă, atunci ascultarea este �n pericol grav de a deveni arbitrară și compromisă.C�nd se �nt�mplă acest lucru, �nsăși ascultarea care a fost instituită �n mod divin de Dumnezeu pentru a-i �ndruma pe toți oamenii către adevăr poate fi de fapt folosită de unii pentru a-și servi propriile interese și pentru a-i �ndepărta pe cei nebănuiți de adevăr.Prin urmare, trebuie să răm�nem mereu �n adevăr și să fim de pază pentru o astfel de �nșelăciune.
Istoria Bisericii este plină de relatări despre incidente și evenimente �n care a apărut un conflict, iar Roma, cu utilizarea corectă a autorității, a vorbit și a soluționat problema."Roma locuta; causa finita est.��Catolicii s-au ținut cu �nțelepciune de această ancoră a autorității divine �n Biserica Catolică.Autoritatea creată de Dumnezeu, care este pe deplin prezentă numai �n Biserica Catolică, ar trebui să fie un refugiu pentru credincioși.Ascultarea de autoritatea divină este ascultare de Hristos, deoarece El este cel care a chemat acea persoană �n acea poziție de autoritate.Ascultarea de autoritatea divină este necesară �n structura sf�ntă a Bisericii și este importantă pentru a ne ajuta să creștem �n sfințenie.Din păcate, �nsă, faptul că autoritatea divină a fost privită ca "un dat� �n Biserică a servit, de asemenea, �n multe cazuri pentru a-i face pe credincioși leneși sau mulțumiți �n ascultarea lor și mulți au uitat că, așa cum a declarat Sf�ntul Toma de Aquino, Dumnezeu trebuie să fie ascultat �n TOATE lucrurile, dar autoritățile umane trebuie să fie ascultate �n ANUMITE lucruri.
Oric�t de semnificativă este această eroziune a autorității pentru stat, familie și societate �n general, atunci c�nd afectează Biserica, ne duce la un nivel cu totul nou de �ngrijorare.Biserica Catolică este �ntemeiată pe Adevărul care vine de la Dumnezeu Atotputernic și este pe deplin revelată �n Isus Hristos, Fiul Său Divin � Adevărul �ntrupat.C�nd o �nțelegere confuză a autorității invadează Biserica, atunci �nsăși temeliile civilizației sunt zdruncinate, iar acum asistăm la aceste tremurături �n fiecare zi.
Isus Hristos ne spune că "toată autoritatea �n cer și pe păm�nt� i-a fost acordată; astfel, trebuie să recunoaștem că toată autoritatea păm�ntească trebuie să se uite la Hristos pentru lumina sa, deoarece �n cele din urmă această lumină curge dintr-o singură sursă � Cel care este sursa oricărei autorități �n cer și pe păm�nt.Numai cu această �nțelegere adecvată a autorității putem stabili o bază fermă pentru ascultare.Mai simplu spus, orice ascultare trebuie să-și găsească �ntotdeauna sursa și sf�rșitul �n ascultarea de Hristos și de adevărul pe care El �l dezvăluie.Ascultarea autentică de adevăr ne aduce �n cele din urmă la Dumnezeu � Tatăl, Fiul și Duhul Sf�nt � autoritatea supremă.Pe măsură ce navigăm pe calea ascultării, dacă ignorăm adevărul pe care ni l-a revelat Hristos, atunci scurtcircuităm sensul și esența ascultării.
Astăzi ne aflăm cufundați �ntr-o cultură care, influențată de postmodernism, nu este capabilă sau nu dorește să recunoască autoritatea valabilă.De fapt, suntem cufundați �ntr-o cultură influențată de nihilism, iar acest lucru poate fi urmărit p�nă la căderea primilor noștri părinți �n Grădina Edenului.Nihilismul, o filozofie care proclamă că toate valorile sunt lipsite de temei, se concentrează pe folosirea voinței de a domina.Este o respingere a adevărului absolut și scoate la iveală ideea falsă că "adevărul� este doar expresia voinței și pur și amp; adevărul nealterat nu există.�n acest context, fiecare persoană poate inventa adevărul așa cum crede de cuviință, sau poate determina că adevărul este oricare ar fi figura de autoritate pe care o recunoaște determină să fie.Această credință mortală (sau, �n mod similar, credința că fiecare individ este o autoritate �n sine) a invadat chiar Biserica și a devenit o rană purulentă și purulentă �n corpul mistic de astăzi.
Această viziune �ntortocheată despre autoritate și supunere a fost o armă strălucitoare, dar mortală a celor căzuți, pentru că ei au reușit să-i influențeze pe oamenii din ierarhia Bisericii să-și folosească "autoritatea� care le �nsoțește pentru a provoca un rău imens sufletelor.Proclam�nd că ascultarea se datorează �ncă celor care slujesc minciuna și care și-au pierdut autoritatea dată de Dumnezeu, ascultarea a fost folosită ca armă și a forțat tolerarea unor situații precum scandalurile oribile de abuz sexual care au devastat at�t de mult Biserica și au a făcut rău at�tor persoane care au fost victime ale acestor bărbați care abuzează de putere.
Un lucru care s-a pierdut �n confuzia cu privire la autoritate și ascultare este faptul că ori de c�te ori folosirea autorității dăunează unui adevăr divin, cum ar fi atunci c�nd un preot sau un episcop pune sub semnul �ntrebării Depozitul de credință (care include Dogmele și Doctrinele imuabile ale Bisericii), atunci oricine are dreptul, de fapt chiar și o datorie solemnă, de a rezista acelei erori � indiferent de consecințele potențial negative cu care s-ar putea confrunta.Și mai degrabă dec�t să �ncalce principiul catolic al ascultării, această rezistență la abuzul de autoritate solidifică și �ntărește de fapt principiul ascultării, deoarece este ascultarea față de cea mai �naltă autoritate � Isus Hristos.
�ncă ceva care este adesea greșit �nțeles �n ceea ce privește autoritatea �n Biserică se referă la infailibilitatea papală și supunerea credinței.Infailibilitatea papală este prezentă numai �n fața unei declarații infailibile cu privire la credință și morală care emană de la Papă sau de la un consiliu doctrinar cu aprobarea Pontifului domnitor.O astfel de declarație infailibilă este �ntotdeauna, �n termeni simpli, o afirmare a adevărului care face deja parte din Depozitul Credinței � și la care nu au existat completări sau modificări de la �ncheierea Revelației Publice cu moartea Sf�ntului Ioan �n Secolul I d.Hr.C�nd se face o declarație infailibilă, o astfel de proclamare necesită supunerea credinței de către credincioși, adică credincioșii sunt asigurați de adevărul unei astfel de proclamații și sunt obligați să susțină această credință ca o chestiune de credință.Alte declarații făcute de Papă, episcopi sau alte autorități � deși pot fi adevărate � nu se �ncadrează �n carisma foarte �ngustă a infailibilității papale.Ca atare, prudența ne spune că putem și trebuie să evaluăm toate afirmațiile �n lumina adevărurilor revelate divin conținute �n Depozitul Sacru al Credinței.Dacă o declarație a cuiva pare să contrazică aceste adevăruri neschimbate, trebuie mai �nt�i să căutăm clarificări.Dacă nu se oferă clarificări sau, mai rău, dacă eroarea este confirmată, trebuie să respingem eroarea și să privim la Depozitul Credinței drept ghidul nostru sigur către adevăr.
C�nd abordăm chestiunile de autoritate și ascultare �n Biserica de astăzi, trebuie să ne amintim că sursa supremă a autorității și a adevărului este Dumnezeu.Dilemele cu care ne confruntăm �și vor găsi �ntotdeauna răspunsul �n adevărul pe care Dumnezeu ni l-a revelat.Trebuie să ne �ntrebăm �n mod constant: "Este acest lucru autentic pentru Hristos?� și "Respunde cu ceea ce El și Biserica Sa au �nvățat �ntotdeauna?� C�nd răspundem afirmativ la aceste �ntrebări, ajungem la adevărul pe care trebuie să-l ascultăm.Totuși, dacă cineva cu "autoritate� nu și-a primit autoritatea de la Hristos, atunci nu este necesară ascultarea.Ar trebui să ne amintim că autoritatea este dată de Hristos celor din ierarhia Bisericii de dragul sufletelor �ncredințate �n grija lor.Nu se dă niciodată de dragul persoanei �nsăși care este �n autoritate.
Au fost mulți sfinți și doctori ai Bisericii care ne-au spus despre un timp care va veni c�nd va fi necesar ca credincioșii să se opună celor care par a fi �n "autoritate� �n cadrul ierarhiei.Dacă continuăm să ne supunem fără să �ntrebăm sursa autorității, atunci ne vom afla �ntr-un loc periculos.
La 13 octombrie 1973, Preacurata noastră Mamă i s-a arătat surorii Agnes Sasagawa �n Akita, Japonia.Acest lucru s-a �nt�mplat la cea de-a 56a�aniversare a ultimei apariții a Sfintei noastre Maici la Fatima, Portugalia, �n 1917.Preacurata noastră Mamă i-a spus surorii Sasagawa aceste cuvinte: "Lucrarea diavolului se va infiltra chiar și �n Biserică �n �n așa fel �nc�t să vezi cardinali opun�ndu-se cardinali, episcopi �mpotriva episcopilor.Preoții care mă cinstesc vor fi disprețuiți și �mpotriviți de confrații lor...biserici și altare jefuite; Biserica va fi plină de cei care acceptă compromisuri..."
Arhiepiscopul Fulton Sheen a spus �n 1948: "El va �nființa o contra-biserică care va fi maimuța Bisericii, pentru că el, Diavolul, este maimuța lui Dumnezeu.Va avea toate notele și caracteristicile Bisericii, dar �n sens invers și golit de conținutul ei divin.Va fi un trup mistic al lui Antihrist care va semăna �n toate exteriorurile cu trupul mistic al lui Hristos...�
Papa Sf�ntul Ioan Paul al II-lea a spus �n 1976: "Ne confruntăm acum cu confruntarea finală dintre Biserică și anti-Biserică, a Evangheliei versus anti-Evanghelie�.
Pentru cei care ar putea crede că acest lucru s-ar putea �nt�mpla �n ceea ce privește ierarhia Bisericii, dar cu siguranță niciodată �n ceea ce privește un Papă, istoria ne amintește de Papa Honoriu I, care a fost papă �ntre 625 și 638.�Conciliul de la Constantinopol l-a condamnat.postum, iar Papa Leon al II-lea l-a condamnat afirm�nd că Honorius "nu a �ncercat să sfințească această Biserică Apostolică cu �nvățătura tradiției apostolice, ci prin trădare profană a permis ca puritatea ei să fie poluată�.
De aceea, este important să ne dăm seama că este posibil ca membrii ierarhiei Bisericii � care nu �i exclude nici măcar pe papi � să poată aduce �ntr-adevăr rău Bisericii și credincioșilor, chiar dacă neintenționat..Mai mult, �n timp ce privim cuvintele sfinților, cărturarilor și �n special cuvintele Preacuratei noastre �n numeroase apariții aprobate de Biserică, trebuie să recunoaștem și posibilitatea ca un membru al ierarhiei Bisericii să caute �n mod intenționat să distrugă Credința și Biserica.Din acest motiv, NU TREBUIE să devenim leneși sau mulțumiți �n ceea ce privește autoritatea și ascultarea, chiar și atunci c�nd aceasta �l implică pe Sf�ntul Părinte.
Francisco de Vittoria, un călugăr dominican, canonist și teolog din secolul al XVI-lea, a declarat: "Dacă (un Papă) ar dori să predea vistieria Bisericii...dacă ar dori să distrugă Biserica sau alte lucruri asemănătoare, nu ar trebui să-i permită să acţioneze �n acest fel, dar ar avea obligaţia de a-i rezista.Motivul pentru aceasta este că el nu are puterea de a distruge.Prin urmare, c�nd se știe că face așa, este licit să-i �mpotriviți.�
Sf.Robert Bellarmine scria: "Așa cum este licit să �mpotriviți unui Pontif care atacă trupul, tot așa este licit să �mpotriviți celui care atacă sufletele, sau care tulbură ordinea civilă sau, cu at�t mai mult, care �ncearcă să distrugă Biserica.Este licit să-i �mpotriviți nefăc�nd ceea ce poruncește și �mpiedic�nd executarea voinței sale.Nu este �nsă licit să-l judeci, să-l pedepsești sau să-l dispuni, pentru că asemenea fapte aparțin unui superior.Prin urmare, supunerea catolică față de un superior nu ar trebui să fie niciodată ceea ce s-a numit "supunere oarbă�.
De asemenea, așa cum ar trebui să fim conștienți de avertismentele care ni s-au dat cu privire la o contra-biserică care va fi golită de conținutul ei divin și asupra căreia Anti-Hristos va prezida, trebuie să fim conștienți și de posibilitatea ca la un moment dat Dumnezeu poate permite ca un impostor să stea pe scaunul lui Petru.Trebuie să fim mereu de veghe pentru ca, dacă se �nt�mplă acest lucru, să ascultăm numai de Isus Hristos, care este Adevărul �ntrupat și care ne-a revelat Adevărul Său �n Depozitul Sacru al Credinței, care este neschimbabil.Ascultarea autentică ne dictează că nu trebuie să ascultăm de nimeni care se opune Adevărului și a cărui dorință este să distrugă Biserica.Putem fi totuși siguri că, chiar dacă s-ar �nt�mpla această situație groaznică, adevărata Biserică va răm�ne intactă, deși poate, pentru o vreme, se va �ntoarce �n catacombe.
�n timp ce discutăm despre pericolele autorității false și ale ascultării nepotrivite, este important să rețineți că laicii din Biserică nu există de dragul clerului din Biserică.Clerul există pentru a oferi laicilor sacramentele necesare m�ntuirii.Preocuparea primordială a tuturor clerului ar trebui să fie �ntotdeauna, �NTOTDEAUNA, m�ntuirea sufletelor care le-au fost �ncredințate.
De asemenea, aș reține că episcopii sunt chemați de Dumnezeu să fie păstori ai turmelor lor, precum și "părinți� preoților.Cu toate acestea, �ntr-un profund abuz de autoritate, vedem acum situații �n care episcopii atacă și �i reduc la tăcere pe preoții care pur și simplu spun adevărul și apără Depozitul Sacru al Credinței.�n consecință, mulți preoți răm�n tăcuți �n loc să propovăduiască plinătatea adevărului lui Hristos și mulți au ne�ncredere și chiar frică de episcopii lor.Trebuie să ne amintim mereu că un tată este chemat să-și conducă familia prin iubire, nu să-i stăp�nească prin frică.
�n plus, am văzut recent situații �n care comunitățile religioase din �ntreaga lume au fost supuse constr�ngerii de către episcopii lor, �n ceea ce uneori chiar are aspectul unei "acaparare de păm�nt� sau o dorință de a controla, mai degrabă dec�t o preocupare reală pentru suflete �n grija lor.Am văzut, de asemenea, situații �n care episcopii, fiind informați despre pretinse mesaje și locuțiuni din cer date �n anumite locații și comunități din eparhiile lor, �ncearcă imediat să �nchidă aceste comunități și să declare mesaje false fără o investigație amănunțită și adecvată.�n multe dintre aceste cazuri, lipsa unei investigații adecvate a dat naștere la �ntrebări referitoare la autoritate și nesupunere.Trebuie să ne rugăm ca episcopii � cu prudență și discernăm�nt, dar și cu inimi de credință supranaturală � să efectueze, cu rugăciune și cu respect, investigații amănunțite atunci c�nd apar astfel de situații, astfel �nc�t credincioșii să aibă un ghid sigur și să știe că pot privi cu �ncredere și �ncredere la păstorii lor..
�n �ncheiere, să ne rugăm fără �ncetare pentru Biserică, pentru prelații care o conduc și pentru credincioșii care aparțin Trupului ei mistic.Fie ca noi să căutăm supunerea autentică față de adevărul autoritar pe care ni l-a revelat Isus Hristos și să recunoaștem și să ne �mpotrivim oricărei autorități care nu �l are pe Hristos ca sursă, �n timp ce umblăm mereu �n ascultare profundă de Domnul nostru Isus Hristos.
Episcopul Joseph E.Strickland
Episcop Emerit, Eparhia Tyler
12:40 2024-05-04
SUA - citeste alte articole pe aceeasi tema
>
>
Comentarii:
Adauga Comentariu