Breaking | Motivarea ÎCCJ - De ce a fost acceptată Alianța Dreapta Unită, chiar dacă Tomac nu e oficial președintele PMP

Biroul Electoral Central (BEC) a respins sâmbătă, 16 martie, Protocolul de constituire a alianţei electorale Alianţa Dreapta Unită USR - PMP - Forţa Dreptei. Motivul constă în faptul că Eugen Tomac, semnatatul protocolului din partea PMP, nu apare în Registrul Partidelor ca președinte al formațiunii pe care o reprezintă. Decizia BEC a fost contestată la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), iar instanța a dat dreptate alianței formate din cele trei partide.

BEC (inclusiv cei 7 judecători de la ÎCCJ care fac parte din Birou) adoptase decizia de respingere a alianței pe baza argumentele formulate de reprezentantul PSD, avocatul Viorel Mocanu. Astfel, BEC arăta că în speță nu este vorba despre o reprezentare legală, deoarece aceasta este acordată de lege și statut Președintelui PMP, și nici de una convențională, deoarece aceasta poate fi acordată doar de către persoana îndreptățită (tot Președintele PMP).

Principalele puncte din motivarea ÎCCJ se referă la:

- Structura de conducere a PMP: Înalta Curte reamintește structura de conducere la nivel național a PMP, care include Congresul Partidului, Colegiul Național și Consiliul Executiv Național, conform articolului 125 din Statutul partidului.

- Aprobarea alianțelor politice: Articolul 136 litera b) din Statutul PMP stipulează că Colegiul Național este responsabil pentru aprobarea alianțelor politice propuse de Consiliul Executiv Național sau președintele partidului.

- Mandatarea semnatarilor pentru alianța electorală: Înalta Curte observă că alianța electorală cu USR și Forța Dreptei a fost aprobată de Colegiul Național, care a mandatat pe domnii Tomac Eugen și Simionca Ionuț să semneze protocolul de alianță electorală, cu puteri depline.

- Valabilitatea actului juridic: Curtea constată că abilitarea semnatarilor din partea PMP de a semna protocolul de constituire a alianței electorale este validă și emisă în conformitate cu prevederile Statutului PMP.

- Reprezentativitatea și opozabilitatea hotărârilor: Înalta Curte face referire la articolul 212 din Codul civil, care justifică reprezentativitatea semnatarilor protocolului de constituire a alianței electorale din partea PMP, evidențiind că hotărârile organelor de conducere sunt obligatorii pentru membrii partidului, chiar dacă aceștia nu au participat la deliberări sau au votat împotrivă.

- Publicarea hotărârilor și efectele față de terți: Se menționează că hotărârile produc efecte față de terți numai de la data publicării lor, cu excepția cazului în care se demonstrează că terții au avut cunoștință de acestea prin alte mijloace. În cazul de față, Înalta Curte notează că Biroul Electoral Central a fost informat despre existența Hotărârii Colegiului Național, ceea ce face aplicabile dispozițiile articolului 212 alin. 2 din Codul civil.

„În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 125 din Statut, organele de conducere ale Partidului Mișcarea Populară la nivel național sunt: Congresul Partidului Mișcarea Populară (care constituie Adunarea Generală a reprezentanților membrilor de partid); Colegiul Național și Consiliul Executiv Național.

Conform celor statuate la art. 136 lit. b) din Statut, Colegiul Național aprobă alianțele politice și înțelegerile politice propuse de Consiliul Executiv Național sau președintele partidului.

Or, astfel cum atestă probatoriul cauzei, alianța electorală cu celelalte două partide a fost aprobată de Colegiul Național, structură de conducere ce a mandatat, prin hotărârea nr.06/13.03.2024, pe domnii Tomac Eugen și Simionca Ionuț, cu puteri depline în vederea semnării protocolului de alianță electorală cu Uniunea Salvați România și Forța Dreptei, precizându-se, în cuprinsul hotărârii, calitatea îmbuterniciților de a angaja Partidul Mișcarea Populară, semnătura acestora fiind pe deplin opozabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că abilitarea semnatarilor din partea PMP de a-și asuma protocolul de constituire a alianței electorale cu partidele USR și Forța Dreptei este una ce rezultă dintr-un act juridic a cărui valabilitate nu este contestată în cauză și care apare a fi emis în acord cu prevederile Statutului PMP.

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că în chiar cuprinsul deciziei nr.1D/2004, Biroul Electoral Central face trimitere la prevederile art. 212 din Codul civil, dispoziții care, aplicate în cauză, justifică reprezentativitatea semnatarilor protocolului de constituire a alianței electorale, în ceea ce privește PMP.

Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 1 Cod Civil, hotărârile și deciziile luate de organele de conducere și administrare în condițiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă.

Aceste dispoziții vizează efectul hotărârii adoptate de Colegiul Național la nivelul partidului PMP, neexistând nicio contestație la acest nivel cu privire la dreptul de reprezentare acordat domnilor Tomac Eugen și Simionca Ionuț pentru semnarea protocolului de constituire a alianței electorale, conform Hotărârii Colegiului Național nr.06/13.03.2023.

Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 2 Cod Civil, față de terți hotărârile și deciziile luate în condițiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia le-au cunoscut pe altă cale.

În categoria largă a terților se înscrie și Biroul Electoral Central, față de care opozabilitatea Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023 este condiționată de data publicării lor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia le-au cunoscut pe altă cale.

Or, în condițiile în care Biroului Electoral Central i-a fost adusă la cunoștință existența Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023, devin incidente dispozițiile art. 212 alin. 2 teza finală Cod civil, astfel că dreptul de reprezentare dobândit de semnatarii din partea Partidului Mișcarea Populară și izvorul acestuia trebuiau examinate și din perspectiva prevederilor art. 136 lit. b) a Statutului și a Hotărârii Colegiului Național nr. 06/13.03.2023 și nu prin raportare exclusivă la prevederile art. 144 lit. a) din Statutul PMP, prevederi ce recunosc, într-adevăr, atribuția președintelui partidului de a reprezenta partidul în relațiile cu terții, fără a se putea concluziona că un atare drept exclude posibilitatea de împuternicire, dată de conducerea executivă, altor persoane din partid”, se arată în motivarea ÎCCJ.

(Fluierul)