Ciudățeniile pământului: Cum suntem obligați să mâncăm un singur soi de banane, deși există peste 1.000

Întâlnirea Forumului Mondial al Bananelor de săptămâna trecută de la Roma nu a făcut multe titluri. Dar ceea ce era în discuție acolo are implicații serioase pentru toată lumea. Fructul galben omniprezent este canarul proverbial din mina sistemului nostru alimentar modern, arătând cât de fragil este. Iar situația actuală a bananei ar trebui să servească drept invitație pentru noi toți să devenim campioni ai diversității alimentare, scrie theguardian.com.

Când cureți o banană, ești la capătul receptor al unui lanț de aprovizionare aproape miraculos de 10 miliarde de dolari. Unul care trimite cantități aparent nesfârșite de fructe tropicale la jumătatea lumii pentru a fi printre cele mai ieftine și mai ușor disponibile produse pe holurile supermarketurilor. Dar, incredibil, nu există un plan de rezervă încorporat sau o plasă de siguranță dacă singura varietate de care depinde cea mai mare parte a comerțului global începe să eșueze. Cel mai frapant punct menționat la forumul din acest an a venit într-un comentariu aparent inofensiv din discursul de deschidere al evenimentului. Directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, dr. Qu Dongyu, s-a întrebat de ce, cu peste 1.000 de soiuri cunoscute de banane, lumea depinde în mare parte doar de una singură, o specie numită Cavendish. Acest lucru trebuie să se schimbe, a spus el, sugerând că toți suntem parte a problemei.

Majoritatea oamenilor nu se întreabă de ce fiecare banană pe care au mâncat-o vreodată arată la fel. Cei mai mulți dintre noi nu vor încerca niciodată un java albastru din Indonezia, cu textura sa moale și untuoasă și aroma de înghețată de vanilie, sau banana chinezească, care este atât de aromată încât i s-a dat numele go san heong, adică „o poți mirosi de la muntele următor”. Cererea de soiuri cu costuri reduse și cu randament ridicat a dus la monoculturi vaste de un singur tip de banane la nivel global, iar acest lucru este valabil și pentru multe alte culturi comercializate. Omogenitatea în sistemul alimentar este o strategie riscantă, deoarece ne reduce capacitatea de adaptare într-o lume în schimbare rapidă.

Spre deosebire de bananele sălbatice, care cresc din semințe, fiecare Cavendish este o clonă, urmașul unei felii de ventuze ale plantei care crește sub pământ. Aceasta înseamnă că nu are cum să evolueze, așa că nu se poate adapta la noile amenințări care apar în mediu. Boala Panama, cunoscută și sub denumirea de ofilirea fusarium, se răspândește prin monoculturi de banane Cavendish în Asia, Australia, Africa și, cel mai recent, în America Latină și Caraibe, sursa a 80% din bananele comercializate la nivel mondial. Doar câțiva spori purtați chiar pe îmbrăcăminte este tot ce este nevoie pentru a contamina o plantație, iar cultivarea Cavendish pe acel teren nu mai este o opțiune. O soluție în fața acestei boli devastatoare este utilizarea modificării genetice sau a genei.

James Dale, profesor la Universitatea de Tehnologie din Queensland, a petrecut decenii lucrând la o versiune modificată a lui Cavendish, concepută pentru a fi „foarte rezistentă” la varianta bolii Panama care atacă Cavendish. Dar Dale crede că nu este un glonț magic. Răspunsul pe termen lung, crede el, este de a aduce o mai mare diversitate în sistemul alimentar.

Monoculturile nu există în natură, a spus Dale, și trebuie să învățăm din asta. În sistemul alimentar global exista o diversitate mult mai mare. Dar prin introducerea unui număr mai mic de culturi foarte productive, această diversitate s-a pierdut. Ca răspuns la aceasta, oamenii de știință de la principalele centre de cercetare a culturilor din Marea Britanie, Institutul Național de Botanică Agricolă (NIAB) din Cambridge și Centrul John Innes din Norwich, lucrează pentru a aduce diversitatea înapoi în câmpuri folosind genetica din soiuri de patrimoniu care au fost împinse în pragul dispariţiei de către soiurile moderne.

Oamenii de știință se uită la alte culturi precare, cum ar fi cafeaua, care este alcătuită din soiuri care au apărut din doar o mână de plante trimise în întreaga lume în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Criza climatică face ca viitorul speciilor de cafea de care depindem – arabica și robusta – să pară sumbru. Acesta este motivul pentru care botaniștii de la Kew au identificat alternative viabile și delicioase din cele peste 120 de alte specii de cafea din întreaga lume. Cea mai promițătoare este Coffea stenophylla, o specie găsită în Sierra Leone care aproape a dispărut în anii 1950.

La nivel de politică, există motive pentru a fi optimist. La Cop15, care a avut loc în decembrie 2022 la Montreal, 196 de țări s-au înscris la Cadrul global pentru biodiversitate. Angajamentul principal este de a salva 30% din natură pe uscat și pe mare până în 2030, o parte din care include acțiuni urgente pentru „oprirea dispariției speciilor amenințate”. Mai puțin cunoscut este faptul că aceste specii amenințate le includ și pe cele domestice, referindu-se la aproximativ 7.000 de plante pe care oamenii le-au folosit pentru hrană de-a lungul mileniilor.

Și există inițiative ale fermierilor precum Wildfarmed, care experimentează cu o gamă mai largă de soiuri de grâu. Făina își găsește deja drumul spre strada principală prin comercianții mari cu amănuntul și lanțurile de pizza la nivel național. Între timp, în estul Angliei, Hodmedod's, o afacere înființată de trei cercetători în domeniul alimentației și agriculturii, se uită înapoi la ceea ce a fost cultivat în Marea Britanie în timpul epocii fierului și revigorează soiuri neglijate de cereale și leguminoase, inclusiv mazăre carlin și grâu emmer.

Dar dacă Qu Dongyu are dreptate că o mare problemă este lipsa de „acceptare de către comercianții cu amănuntul și consumatorii diferitelor soiuri”, cu toții trebuie să intensificăm. Trebuie să facem cunoscut faptul că vrem o mai mare diversitate. Acest apel de raliu ar putea fi la fel de simplu ca cumpărarea unei varietăți de fasole sau mazăre pe care nu le-am încercat până acum, un tip neobișnuit de grâu sau chiar – dacă ar apărea una în magazin – o altă banană.

(Fluierul)