11:53
Comentarii Adauga Comentariu

Elevii de 7 care reușesc în viață și alte creaturi fantastice

Mărturisesc că, pe măsură ce trec anii, îmi pierd tot mai mult răbdarea și tactul în fața luărilor de poziție tranșante, sigure pe ele și inevitabil superficiale care apar periodic în presă, cu mare succes și pe rețelele sociale, care ne spun exact care sunt problemele sistemului de educație din România și care sunt soluțiile lor. Trăim vremuri neprielnice pentru oamenii cu dubii. Spus pe scurt, trăim vremuri sofistice și asta ne ocupă tot timpul, mai exact timpul în care am putea găsi ceva soluții reale la problemele noastre. Înclinația sofistică, definită mai degrabă de preocuparea de a obține victorii retorice și strategice decât de a înțelege complexitatea lucrurilor, este prezentă în mai toate discuțiile publice de la noi, pe orice temă, dar poate că nicăieri nu este mai evidentă intoleranța la nuanțe și voința de (supra)simplificare decât în cazul discuțiilor despre educație. Polemicile publice tot mai dese și mai intense pe această temă (și e salutar că ele există) sunt, în acest moment, un tărâm ambiguu și predilect al falselor dileme: avem oare generații geniale, care ne depășesc în toate privințele, sau mai degrabă cohorte de snowflakes incapabili să treacă strada nesupravegheați? Învățământul românesc a fost în deceniile de dinainte de Revoluție un pisc sau o catastrofă? Sunt profesorii actuali niște eroi neînțeleși și nerespectați de societate sau niște impostori care mănâncă nemeritat salarii de la stat? Mai dăm „laptele și cornul” sau anulăm programul? Școli profesionale sau nu? Învățământ privat sau public? Învățarea se face „cu bucurie” sau cu admonestări? Teorie sau practică? Cooperare sau competiție? Memorare sau gândire? Aș putea continua foarte mult timp. Dar ar fi timp pierdut. Din aceste (false) dileme nu putem ieși. Nimănui nu-i trece prin cap că ar putea exista câte un dram de adevăr în fiecare alternativă, nimănui nu-i trece prin cap să își întemeieze diagnosticele pe analiză și observație atentă, nimănui să gândească așezat soluții, cu gândul la consecințele pe termen lung și la obective (cât mai) clar definite. Îmi veți spune, poate, că toate acestea sunt doar înfoieri de Facebook și că nuanțele ar trebui să existe în discuțiile dintre experți, că ei sunt cei care ar trebui să ia hotărâri informate și limpezi. Ar fi însă o iluzie, mă îndoiesc că lucrurile mai pot fi separate atât de net: cea mai mare parte a populației României deține conturi de Facebook și pune presiune pe politicile educaționale și luările de poziție ale oficialilor, cele mai importante spații publice deliberative sunt platformele on line, experții (mai mult sau mai puțin autodeclarați) se exprimă cu predilecție în mediul virtual, iar cei care decid (printre care miniștri ai educației) au arătat deseori în ultimii ani că nu sunt deloc insensibili la reacțiile și umorile „virtualului”. Textul de mai jos este o încercare de exemplificare a acestor tendințe prin analiza unoi articol care a făcut vâlvă în ultimele zile, fiind masiv distribuit, inclusiv de mulți colegi profesori, mai exact articolul Cel mai mare succes în viață îl au tinerii cu 7 sau 8, scris de domnul Ovidiu Atanasiu, antreprenor cu inițative în educație, psiholog și trainer, articol apărut acum câteva zile pe platforma Contributors. (1) Voi încerca să preiau critic și să analizez fiecare dintre ideile domnului Ovidiu Atanasiu, asigurându-mi cititorii că am citit cu bună credință și cu onestitate fiecare rând.

Articolul se vrea o trecere în revistă a hibelor sistemului românesc de educație, este scris pe un ton intransigent și exasperat și pretinde a spune cu claritate lucrurilor pe nume. Astfel, autorul ne spune că, „deși bussines-ul are nevoie de”tigri”, noi producem „iepurași” pe bandă rulantă”. Elevii își privesc profesorii „ca pe niște zei” și sunt descurajați să exprime ideile și părerile. Ei învață supunerea și umilința și vor trăi toată viața cu handicapul major al neîncrederii în sine. După părerea mea, o schemă prea simplă, în care autorul crede însă cu toată tăria și, prin urmare, de aici încolo, se va strădui să înghesuie întreaga realitate, oricât de bogată ar fi, în acest tipar. Desigur, există aici ceva adevărat și care trebuie luat în seamă. Sistemul românesc chiar e prea teoretic, uneori profesorii sunt slab pregătiți și își dau aere autoritariste, deși înclin să cred că acești profesori sunt tot mai puțini. Adeseori, conformismul chiar este încurajat fie și pentru simplul motiv că e strategia cea mai utilă într-o clasă cu peste 30 de elevi. (În treacăt fie spus, mi se pare foarte iritantă această continuă cruciadă împotriva conformismului, dublată, de regulă, de o apologie foarte necritică a creativității. Conformismul nu e nici pe departe exclusiv un pericol, conformismul este, la speciile sociale cel puțin, o excelentă strategie de supraviețuire. La primate (la absolut toate, adică și la om) conformismul este o puternică înclinație înnăscută, adânc întipărită în ADN. Conformismul cultural asigură trecerea unor tipare validate de la o generație la alta și, alături de scris, este una dintre cele mai de succes „invenții” din istorie. Studiile arată că adolescenții nu au o înțelegere inferioară a riscului în raport cu adulții- cum se crede îndeobște-, ci marea majoritate a problemelor grave pe care le au (excese de toate felurile, de la fumat la tendința de a întreține prematur relații sexuale) vine în bună măsură din gradul uriaș de conformism pe care-l manifestă în grupurile de peers. (2) Profesorul bun nu respinge dogmatic o tendință atât de adâncă, ci o folosește ca pe o resursă prețioasă. Atunci când creăm în clasă o microcultură (tehnică foarte utilă, zic cercetările), personalizăm sălile, ne facem propriile ritualuri etc, folosim tendința înnăscută spre conformism. Atunci când grupăm în help-groups elevii mai avansați cu cei rămași în urmă (iarăși, o abordare de succes), ne folosim de înclinația spre conformism. De altfel, în mediul antreprenorial se cunosc foarte bine și se folosesc substanțial beneficiile conformismului.) Revenind, aș spune că nu știu exact unde a văzut în ultima vreme autorul elevi care să fie paralizați de admirația pentru profesori. Eu nu. Am văzut în schimb destui care, departe de a-și privi profesorii ca pe niște zei, îi privesc cu indiferență, condescendență sau mai rău (e adevărat că mai rar în școala mea). Întâmplător sau nu, mai degrabă nu, acești elevi sunt de regulă cei care au pierdut sau n-au avut niciodată vreun respect pentru învățare și munca serioasă. Trebuie spus în schimb că profesorii sunt adeseori cei la care copiii merg cu încredere atunci când au o problemă (vezi cazul elevei care a devenit mamă în clasa a-12-a (3)) și, uneori, chiar acești profesori îi învață să fie demni și verticali. Nu, umilința și conformismul nu se învață doar în școli, se învață și pe străzi, se învață la locul de muncă (sunt convins că, în mediul de bussines sunt apreciați exclusiv creativii, nimeni nu suportă conformiștii și umilii), se învață la fiecare concurs pe un post unde nepotul cuiva sus pus va lua întotdeauna o notă mai mare ca tine. Mai am o veste. Absolvenții sunt arareori niște mielușei lipsiți de încredere în capacitățile proprii. În lipsa unor statistici clare, mă voi raporta la elevii mei care, aproape fără excepție, s-au descurcat destul de bine în viață. Cei mai mulți au făcut facultăți în străinătate, lucrează și, acolo unde și-au dorit, au întemeiat familii solide. Ar fi poate util să ne întrebăm de ce acești copii aleg de cele mai multe ori să părăsească țara decât să rămână aici, cum de acești „mielușei” reușesc să se descurce foarte bine în străinătate și nu în țară. Acesta nu este profilul unor timizi complexați. În treacăt fie spus, tânărul care abandonează școala ca să meargă pentru mici furtișaguri și escrocherii în stăinătate nu de spirit antreprenorial duce lipsă, ci de valori morale solide. Iar de lipsa acestor valori morale nu poate fi făcută niciodată responsabilă exclusiv școala. Ni se spune, de asemenea, că „distanța dintre teorie și practică este aproape sinucigașă”, lucru cu care aș putea fi de acord dacă nu ar apărea imediat și o falsă dilemă care să deturneze sensul argumentului. Astfel, aflăm că„bussines-urile vor oameni cu abilități clare, în timp ce sistemul de educație din România investește în cultura lor generală”. O dată pentru totdeauna: cultura generală nu se află în opoziție și nici nu s-a aflat vreodată cu abilitățile clare și specializate. E greu de crezut că oamenii capabili să-și argumenteze părerile și plini de încredere în ei înșiși sunt cei care fug de cultura generală ca dracul de tămâie. Nu cumva elevul dezinvolt, autocritic, creativ și calificat pe care-l dorește autorul este exact elevul cultivat? Sunt de acord că există prea multă teorie și prea puțină practică și că trebuie gândite politici care să configureze sistemul spre acordarea unor șanse de calificare (mai) specializată elevilor. Dar există studii care arată că specializarea timpurie nu este indicată și că, mai mult, elevii care dobândesc temeinic competențe de ordin general sunt cei care vor avea mai târziu cele mai mari șanse de reușită. (4) Chestiunea este, din câte știu, disputată, dar este limpede că mult mai mulți factori trebuie luați în considerare în proiectarea unei sistem de specializare decât strict nevoile mediului antreprenorial. Până una-alta, elevul căruia i se spune că școala nu-i oferă decât teorie inutilă este elevul care are mari șanse s-o disprețuiască și să rateze competențe esențiale pentru lumea de mâine.

Aflăm apoi că școala îi transmite elevului că „dacă nu ești de 10, nu ai nicio șansă în viață”.

Realitatea este că toți tinerii determinați, curajoși și cu inițiativă reușesc să-și trăiască mai bine viața”, ni se spune asigurator. Realitatea e că relația dintre inițiativă, curaj, determinare și reușită este mult mai problematică și că hazardul joacă un rol deranjant de mare. (5) Dar, chiar admițând că lucrurile stau așa și că există în genere o presiune competițională prea mare pusă pe elevul român, mă văd iarăși nevoit să subliniez că lucrurile sunt infinit mai complexe. Îmi amintesc, de pildă, cum, acum vreo zece ani, aflându-mă, în calitate de corector, la o olimpiadă județeană, am asistat la reacțiile a două profesoare în momentul în care au văzut ce note luaseră elevii pe care îi pregătiseră. Una dintre ele, profesoară la un colegiu național, multiplu premiată la olimpiade, văzând că eleva ei luase locul 2 pe județ, nu și-a ascuns dezamăgirea. „Dar e o notă excelentă”, am încercat eu. „Nu contează ce notă e atât timp cât nu e prima notă.” În același timp, o a doua colegă, profesoară de o viață la un liceu industrial, mi-a șoptit, cu ochii înotând în lacrimi, referindu-se la elevul ei. „Copilul ăsta nu știa să scrie corect acum doi ani. Și a luat peste 7.” Acest mic episod este un epitom al complexității despre care vorbim când vorbim despre sistemul de educație. Din nou, nu știu exact unde a văzut/auzit autorul textului profesori care să le spună copiilor că numai cei cu 10 vor reuși. Poate că se întâmplă asta în școlile de elită, mă îndoiesc că poate fi o regulă. Eu am întâlnit mult mai des profesori care laudă progresul și profesori care se bucură mult mai mult de oaia rătăcită decât de vâfuri. Dar, dacă e să admit că se propagă prea des mesajul ăsta, nu cumva îl găsim mult mai frecvent în presă decât în cancelarii? (A numărat cineva câte articole despre școlile unde se intră și se iese doar cu 10 s-au scris și anul ăsta după examenele naționale? Câte topuri s-au făcut? Cât de des s-au echivalat școlile „bune” pur și simplu cu școlile multipremiate? Nu cumva elevul de 10 e mult mai des visul părintelui decât al profesorului?) De curiozitate, mi-ar plăcea să știu dacă în mediul de bussines sunt recompensați mai degrabă angajații de 7 sau cei de 10. În fine, un sistem care-și notează cu 7 sau 8 elevii de succes nu evaluează chiar dezastruos.

Orice copil are un talent, școala îi scoate rapid din cap orice talent. Desigur, aflăm apoi că„toți copii au talent la ceva. Nu există copil care să nu aibă preferințe, care să nu simtă plăcerea de a face ceva anume. Unii la muzică, unii la desen, alții la vorbit, alții la a scoate esențialul din orice sau în a observa lucruri. Nu contează în ce domeniu ai talent, contează doar să-l hranești, să-l antrenezi. Școala din România deturnează iremediabil tinerii de la dezvoltarea talentelor lor și îi aliniază egal într-un sistem cu cerințe specifice, clare, uniforme.” Iarăși, ar fi multe de spus. În primul rând că nici cu talentele (termen sub umbrela căruia autorul adună indistinct abilități complexe, deprinderi, capacități cognitive etc) lucrurile nu sunt chiar așa simple. (6) Pe de altă parte, ideea că un sistem poate să rămână sistemic (adică să opereze după niște tipare cu mulțimi foarte mari de indivizi), reperând, hrănind și dezvoltând talentele fiecăruia este, evident, o utopie care n-a fost efectiv realizată vreodată nici în democrațiile liberale – sisteme politice care își propun idealuri de acest tip – nici în cadrul veunui business real. Merită remarcat că nici bussines-urile, în special cele masive, corporate, care aduc mai mult cu sistemele publice, nu folosesc și nu dezvoltă calitățile concurente ale oricărui angajat, ci exact pe acelea care sunt utile afacerii, inhibându-le cu grijă pe celelalte, ceea ce nu este rău, este doar realist. Desigur, este loc de dereglementare în sistemul românesc, de mai multă flexibilitate, de o mai atentă cultivare și orientare a copiilor în funcție de abilitățile detectate, dar de aici până la utopia atât de candid prezentată e cale lungă. Aș adăuga și că o problemă a cerințelor educaționale din sistemul românesc e tocmai faptul că nu sunt prea specifice și clare, nu invers Sunt, însă, total de acord cu ideea că ele trebuie să fie adaptate particularităților educabililor.

Poate cel mai exasperant dintre poncifurile repetate ad infinitumeste cel despre copiii care „trebuie” să memoreze, fiind descurajați să gândească. Iarăși vin și spun că nu am întâlnit (efectiv nu am întâlnit în toți anii în care am fost profesor și metodist) vreun profesor care să inhibe gândirea atunci când a întâlnit-o sau care să ceară explicit elevilor să memoreze în loc să gândească. Poate că există, nu spun nu, în fond nu am chiar atât de mulți ani în sistem și mai am și dezvantajul că am predat toată cariera mea într-un singur loc. Însă aș vrea să adaug că memorarea nu este în sine o abominație, chiar dacă, de-a lungul epocilor, presiunea mnezică asupra speciei a scăzut constant (mi-aș dori mult să fi cunoscut un papuaș bătrân capabil să memoreze mii de specii de plante). Memorarea exersează de facto mintea, iar neuroștiințele (pe care e atât de trendy să le invocăm mereu) spun că un hipocamp activ stimulează și activitățile cerebrale conexe. De altminteri, am putut observa frecvent faptul că elevii cei mai profunzi și mai creativi sunt, de regulă, și cei care știu cele mai multe lucruri, chiar dacă utilitatea lor nu este întotdeauna evidentă (după părerea mea nu există întrebare mai insinuant stupidă decât „și la ce-mi va folosi în viață?”) Nu este deloc greșit ca, în anumite contexte de învățare, elevului să i se ceară să memoreze. Greșit ar fi ca memorarea să fie recompensată maximal în sine, dar mă îndoiesc că asta se întâmplă de regulă. De asemenea, ideea că memorarea e inutilă atât timp cât informația există undeva pe net, este o altă idee falsă, fals evidentă care se bazează pe neînțelegerea elementară a felului în care funcționează mintea umană. Creierul nu este un computer, iar memoria nu este un hard care poate fi înlocuit cu succes cu un hard-ul extern. Fiecare informație memorată este procesată și integrată, chiar și minimal, dat fiind că memoria umană (și cea biologică, în general) este activă și nu pasivă, cum este cea digitală. Fiecare informație memorată este evaluată, integrată și reorganizează de facto corpul organic al informațiilor stocate, iar atunci când ea este suficient de atipică, poate mobiliza procesul de evaluare prin gândire a corpului informațional. De aceea, vederea unei oi care paște nu ne-ar face niciodată să gândim la fel de mult ca gândirea unei oi care zboară. Oricât ar părea de straniu pentru unii, memorarea poate stimula efectiv gândirea într-o manieră cum puține alte lucuri o pot face. Dacă lipsește ceva, dacă există ceva ce dăunează realmente gândirii, acel ceva e mai degrabă lipsa obișnuinței și disponibilității de a reflecta. Obișnuința de a opri ori de câte ori este nevoie fluxul minții pentru a ne gândi la ceea ce am învățat, la ceea ce ni s-a întâmplat, la experiențele pe care le-am avut. Nu e o deprindere care lipsește strict elevului român, ea este rară în sine într-o lume care premiază viteza și reacția rapidă, în care tehnologiile își reduc în permanență vitezele de operare (3G, 4G, 5G…) și generează cascade tot mai complexe de evenimente. Propun ciititorilor o temă de gândire: se presupune în general că a te adapta lumii tot mai rapide în care trăim presupune să găsești soluții tot mai repede, de aici și prețul mare pus pe creativitate. Dar dacă soluția, mai contraintuitivă și mai filosofică, ar fi mai degrabă să încetinim, să ne acordăm răgaz, să gândim? Regret s-o spun, dar elevul stupid și incapabil să gândească, dar care are 10 pe linie în baza memorării, este o creatură mai degrabă imaginară. Nu voi nega însă că există o supralicitare a memorării în raport cu alte operații psihice în școala românescă. Motivele nu sunt, însă, legate întotdeauna de obtuzitatea prezumtivă a profesorului, chiar dacă unele țin de „sistem”, mai exact de cerințele lui nerealiste. De exemplu, dacă va trebui ca elevul să scrie un eseu filosofic sau literar în contextul în care există un mare număr de autori care trebuie parcurși, iar profesorului nu i se dă timp să crească corect abilitățile acestea, el are de ales pur și simplu între a-și lăsa elevul să pice la examene sau a-i oferi această cale, desigur, profund reprobabilă și neonestă intelectual, de a-i da o șansă să treacă. Ar merita să ne întrebăm cum schimbă lucrurile faptul că acest ipotetic elev nu are probabil obișnuința lecturii, a reflecției, a muncii susținute și a efortului de durată, atitudini care, orice s-ar spune, nu sunt nicăieri în lume formate numai de școală. Înainte de a indica în sistemul de învățământ un singur vinovat, ar trebui poate să ne întrebăm dacă societatea în ansamblu încurajează gândirea, dacă familile sunt medii stabile și fertile care să încurajeze reflecția, dacă principiile sociale după care funcționăm sunt cele corecte. Și, spre liniștea tuturor, nu, elevii nu memorează tot mai mult. Dimpotrivă. Anul acesta am întâlnit primele clase de gimnaziu în care unii elevii nu știau data revoluției române.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro


Continuați să citiți...

(Hotnews)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

BOMBĂ ActiveNews: "Președintele Klaus Iohannis este membru al Organizației Progresiste 'European Council of Foreign Relations' un Think-Tank fondat de GEORGE SOROS". Fluierul.ro a descoperit că ECFR e condusă de Carl Bildt MEMBRU AL GRUPULUI BILDERBERG

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Întrebare pentru Cioloș și Iohannis, Ponta și Dragnea, pentru Băsescu, Isărescu, Roman, Năstase și Iliescu? De ce după 5 zile de Olimpiadă, Ungaria cu o populație jumătate cât a României are 6 medalii, 4 de aur și noi avem ZERO. CAM AȘA ÎȘI BAT JOC DE NOI.

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

INCREDIBIL. Prof. univ. dr. Corvin Lupu: Dezvaluie planul prin care Ceausescu a fost tradat: "In 1989 depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca"

Ion Cristoiu: De ce au eșuat negocierile pentru formarea unei alianțe care s-o sprijine pe Gabriela Firea la localele din 27 septembrie 2020

Gigantul tehnologic Huawei rămâne fără cipuri pentru procesoare. Sancțiunile americane obligă compania să oprească producția

L-AU STRESAT PÂN-A MURIT. Organizatorul Mitingului Ciobanilor a murit la o săptămână dupa ce a fost trimis în JUDECATĂ de DNA. Sibiu: Președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România a decedat

DEMISIA. Iohannis: "Mi s-a propus să fiu membru" în organizația condusă de un Bilderberg și finanțată de Soros. "Sunt bucuros să spun că-mi doresc acest lucru"

IN TIMP CE UN ROMAN MUNCESTE O LUNA PENTRU UN SALAR MINIM NET DE 777 lei. Guvernul a aprobat cadrul legal pentru majorarea sumei gratuite acordate unui solicitant de azil: 1.185 lei pentru sezonul rece, si 1.117 de lei pentru sezonul cald.

COMENTARIU Adrian Onciu: Linșajul domnului Puiu. Cristi Puiu

COMENTARIU Marius Oprea: De ce "Mafia țigănească", și nu Mafia romilor? De ce escortă a jandarmeriei, la un mort?

Peste 61.000 de români CER "Opriți Jaful. Vreau să las moștenire copiilor mei această țară!". NATIONALIZAREA RESURSELOR, OPRIREA CONCESIONĂRILOR PE NIMIC ȘI INTERZICEREA VÂNZĂRII TERENURILOR LA STRĂINI - e cea mai semnată Petiție de pe PetițieOnline.net.

Miracol medical: Un chinez a supraviețuit după ce i s-a înfipt în cap o cheie franceză de 15 centimetri

Polițiști agresați la o intervenție în județul Dâmbovița. Agresorii i-au tăiat cu coasa

VIDEO. Momentul exploziei din Beirut, surprins de o cameră în slow-motion

"SOLUȚIA" LUI SOROS LA CRIZA COVID. Soros vrea ca țările UE să elibereze Titluri de Stat Perpetue pentru ca popoarele UE să plătească VEȘNIC, 5 miliarde de euro dobândă în FIECARE an. Asta l-a dus mintea de speculant pe SOROS.

De ce toată massmedia mondială e împotriva lui Donald Trump?

UPDATE-6 - ALO ANTENA 3 ? UNDE SUNT BANII DONATI? SOMAM INCA ODATA ANTENA 3: IMPARTITI IMEDIAT TOTI BANI DIN CONT, IN MOD EGAL, VICTIMELOR: morti si raniti.

Nicole Cherry, apariţie sexy la plajă. Topless FOTO

De azi, masca devine obligatorie în mai multe locuri aglomerate din Paris. Reacția unui medic român, specialist ATI, care lucrează în capitala Franței

670 - 800 e.n. INSCRIPȚIA Jupânilor CREȘTINI BIZANTINI Boilă și Butăul și tezaurul lor miraculos din obiecte de aur găsit în Banat la Sâmnicolaul Mare

Daniela Crudu, sex la Burlăciţa. Ce decizie au luat şefii show-ului după apariţia IMAGINILOR XXX

Cioloș: 10 august și dosarul aferent agresiunilor din acea zi este o rană, cu o încărcătură dureroasă

Claudia se numără printre medicii care au părăsit România pentru un trai mai bun. Mărturia ei

Dezastru în Grecia. Potopul a ucis cel puțin 7 oameni, între care și un bebeluș

Poliția britanică a înțeles că "Minority Report" e doar science fiction. Încercarea de a prezice crimele print-un algoritm a eșuat

Germania: Ministrul de finanțe Olaf Scholz, desemnat candidatul social-democraților la funcția de cancelar

Munca de la birou s-a mutat pe plajă. Angajații care vor munci remote până la sfârșitul anului.

Cristi Puiu a reacționat la comentariile lui CTP, după controversa de la TIFF: Doamne-ferește, bine, scuipă tu!

Specialiștii de la Universitatea din California: "Am crezut că era doar un virus respirator: Am greșit"

Proteste în Spania. Manifestanții au cerut abolirea monarhiei după plecarea fostului rege

Coronavirus/ A fost actualizată lista țărilor cu risc epidemiologic; Spania - în zona galbenă

ORA 20.30: Valentin Stan, exclusiv la "Marius Tucă Show"

Studiu. Cercetătorii americani au testat 14 măști – Tipul de mască care a obținut cele mai slabe rezultate

Coronavirus în lume LIVE UPDATE 10 august. La nivel global s-au înregistrat 19,591,000 de cazuri, Suedia sau Bulgaria nu au cazuri noi

Tupeu nemărginit al lui Isărescu "Băncile n-au plătit impozit pentru că n-au avut profit" Păi dacă l-au sifonat împrumutându-se cu dobânzi aiurea de până la 19% la Banca mamă cum să-l aibă? Asta ai uitat s-o zici, Iuda?

Hyundai vrea să devină lider global în vânzarea mașinilor electrice. Coreeni au așteptări mari de la noua gamă de vehicule Ioniq

IGPF: Circa 99.900 de persoane - prin punctele de frontieră; nu s-a permis intrarea a 114 cetățeni străini

CITATUL ZILEI

Actualizarea listei cu țările din Zona Galbenă. Persoanele care vin din Spania vor fi carantinate la domiciliu: măsura intră în vigoare de azi

Comisar european pentru sănătate: Vaccinul împotriva coronavirusului ar putea fi gata în acest an

Studenții, îndemnați să poarte măști de protecție în timp ce fac sex pentru a opri răspândirea coronavirusului

GCS: 1.519 amenzi aplicate în ultimele 24 de ore pentru nerespectarea măsurilor în contextul pandemiei de COVID-19

Coronavirus 10 august: Cinci județe au înregistrat ZERO noi cazuri de infectare în ultimele 24 de ore. București rămâne în topul infectărilor

Doi jucători de la Atletico Madrid au COVID-19. Spaniolii trebuie să joace în sferturile Champions League cu RB Leipzig

Romania: 779 new cases of COVID-19 reported. 29 people have died in the last 24 hours

Fotbal: Adversare accesibile pentru U Craiova, FCSB și FC Botoșani în primul tur preliminar al Europa League

Mai mulți migranți au fugit dintr-un centru de carantină COVID -19 din Mehedinți. Sunt căutați de polițiști și jandarmi

Explozia din Beirut. Premierul Libanului vrea să demisioneze

Tarom se pregătește de restructurări. Câte posturi vor fi tăiate

Galați: Doar o treime din paturile ATI destinate bolnavilor COVID-19 în stare critică sunt ocupate

Ministerul de Finanțe a împrumutat luni de la bănci 201 milioane lei cu o dobândă anuală de 3,96%

Cum îi sperie spaniolii pe asimptomatici

Hutt River, cea mai veche micronațiune din Australia, a dispărut din cauza coronavirusului

Poliția Capitalei: Șoferi drogați sau beți, fără permis, prinși în urma unor controale

Premierul britanic Johnson critică migrația peste Canalul Mânecii

Botoșani: Bărbat reținut de polițiști după ce și-a ucis concubina cu toporul

Fotbal/Coronavirus: Atletico Madrid își reia antrenamentele după testările negative

Au trecut doi ani de la protestele violente din Piața Victoriei. Dan Barna: Dosarul 10 august, "un fel de cartof fierbinte aruncat dintr-o mână în alta"


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8 Pag.9 Pag.10 Pag.11 Pag.12 Pag.13 Pag.14 Pag.15
Pag.16 Pag.17 Pag.18 Pag.19 Pag.20 Pag.21 Pag.22 Pag.23
Pag.24 Pag.25 Pag.26 Pag.27 Pag.28 Pag.29 Pag.30 Pag.31
Pag.32 Pag.33 Pag.34 Pag.35 Pag.36 Pag.37 Pag.38 Pag.39
Pag.40 Pag.41 Pag.42 Pag.43 Pag.44 Pag.45 Pag.46 Pag.47
Pag.48 Pag.49 Pag.50 Pag.51 Pag.52 Pag.53 Pag.54 Pag.55
Pag.56 Pag.57 Pag.58 Pag.59 Pag.60 Pag.61

Nr. de articole la aceasta sectiune: 3634, afisate in 61 pagini.



ieri 05:33 CITATUL ZILEI