Viktor Orban profită de candidatura Suediei la NATO ca să ocupe un loc central în Europa (The New York Times)

Dar intervenția lui Orbán, care nu preciza nicio dată anume în vederea votării și care reitera faptul că decizia finală nu i-ar aparține, deși el este cel care controlează de fapt parlamentul, a lăsat fără răspuns o întrebare legată de faptul că, de mai multă vreme, Ungaria a tot îngreunat extinderea NATO.

De ce “să ne complicăm cu Suedia?”, întrebase cu aproape un an în urmă Támás Harangozo, un parlamentar din opoziție, în momentul când partidul lui Orbán, a cărui majoritate se conformează invariabil instrucțiunilor acestuia, a renunțat brusc să mai voteze aderarea Suediei la NATO.

Întrebarea a căpătat o mai mare relevanță în această săptămână, când parlamentul Turciei a votat în sprijinul aderării Suediei la NATO. Asta a făcut ca Ungaria să rămână ultimul mare obstacol în calea eforturilor de a întări securitatea Europei ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina.

Orbán a spus deseori că dorește ca Suedia să adere la NATO, dar parlamentarii săi nu se arată entuziasmați, el punând repetatele amânări ale Ungariei în privința aderării Suediei pe seama dreptului parlamentarilor de a-și exprima o decizie proprie.

Nu este prea clar dacă afirmațiile de miercuri ale lui Orbán, postate în mediile de socializare, au lăsat să se înțeleagă că parlamentul – care este în vacanță și care nu ar urma să reintre în activitate până pe 15 februarie - va vota rapid aderarea Suediei. Orbán a fost singurul care s-a opus unui ajutor alocat Ucrainei în valoare de $52 miliarde.

Până acum, poziția fermă a Ungariei în privința Suediei reaminește de poziția adoptată luna trecută, cu ocazia unei reuniuni, la Bruxelles, a liderilor europeni pe tema Ucrainei. Liderii vor încerca din nou să-l convingă pe Orbán atunci când se vor reîntruni, pe 1 februarie.

Oficialii unguri au susținut mereu că nu vor bloca Suedia, dar au oferit diverse, și uneori contradictorii, motivații pe tema amânării. Printre acestea s-au numărat diferențele de program, dorința de a evita izolarea Turciei, o serie de plângeri legate de faptul că Suedia a difuzat imagini în care Ungaria apare într-o lumină proastă, precum și o serie de afirmații pe care oficialii din Stockholm le-au făcut cu ani în urmă, pe vremea când se aflau în opoziție.

O tulburare a situației s-a datorat și hotărârii lui Orbán de a rămâne în relații bune cu președintele Rusiei, Vladimir V. Putin, și de a păstra fluxul spre Ungaria al gazelor naturale rusești. În timp ce alți lideri europeni au păstrat o anume distanță față de Putin și au renunțat la importurile rusești, în luna octombrie, Orbán l-a asigurat pe Putin că Ungaria “nu a dorit niciodată să se confrunte cu Rusia”.

Spre deosebire de Turcia, care a spus clar că, dacă va reveni asupra deciziei, va cere ca Suedia să ia măsuri împotriva disidenților turci de acolo, sau care a legat admiterea (Suediei) în NATO de un acord de armament convenit cu Statele Unite, Ungaria nu a prea precizat ce anume dorește.

La doar câteva ore după ce, marți, Turcia a dat de înțeeles că va aproba candidatura Suediei, Orbán a adresat o “invitație” premierului suedez de a vizita Budapesta pentru „a negocia” viitorul alianței militare conduse de Statele Unite, din care mai fac parteși alte mari puteri militare, precum Franța șii Marea Britanie.

Demersul a provocat o ripostă rapidă din partea ministrului suedez de externe, Tobias Billstrom, care a spus că nu vede niciun motiv ca să negocieze cu Ungaria - unul dintre cei mai puțin importanți membri din punct de vedere militar, dar totodată unul care asigură efectiv echilibrul organizației.

Admiterea unor noi membri necesită acceptul unanim al tuturor membrilor NATO or, cu peste un an în urmă, toate statele membre și-au dat acceptul, cu exepția Ungariai și Turciei. În aprilie, admiterea Finlandei a reprezentat o înfrângere strategică pentru Putin, dar lovitura dată Rusiei a fost atenuată de Ungaria și Turcia, care au împiedicat aderarea „mână în mână” a Suediei și Finlandei.

Orbán are timpul de partea lui, el așteptând alegerile pentru Parlamentul European din luna iunie, alegeri care ar putea întări niște forțe naționaliste care îi împărtășesc poziția față de Ucraina șI simpatia față de Rusia. Săptămâna trecută, Parlamentul (European, n. red.), în prezent dominat de niște forțe de centru ostile lui Orbán și Putin, a adoptat o rezoluție prin care condamnă “eforturile deliberate și sistematice ale guvernului ungar de a submina principiile de bază ale UE”.

Orbán s-a arătat de multă vreme încântat să biciuiască ceea ce, în derâdere, el afirmă că ar fi niște „elite veșnic de veghe”. Relațiile sale proaste cu o bună parte din Europa și cu Administrația Biden nu fac decât să îi întărească atuul pe care mizează acasă, respectiv, acela de a fi un neobosit susținător al intereselor naționale ungare.

Anul trecut, suținut de canalele de televiziune și de alte organe de presă pe care le controlează, partidul său, Fidesz, a obținut pentru a patra oară o victorie la nivel național.

Poziția sa în țară, altminteri de neasemuit, și hotărârea sa de a semăna neîncredere în afara granițelor l-au transformat într-un adevărat far pentru politicienii naționaliști, mai ales pentru cei din Statele Unite, unde Donald J. Trump l-a lăudat, transformându-l într-un interlocutor imposibil de ocolit pentru oficialii europeni, îngrijorați de capacitatea sa de obstrucție.

Printre cei care, în această săptămână, au încercat să intre în legătură cu el s-a numărat și ministrul britanic de externe, David Cameron, care, marți, a declarat că a discutat cu Orbán despre “importanța aderării rapide a Suediei la NATO, o aderare care i-ar pune pe aliați mai în siguranță, ar întări NATO, întărind totodată și siguranța zonei euro-atlantice”. El nu a spus și dacă a înregistrat vreun progres.

Miercuri, Orbán a primit un telefon din partea secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, care, în mediile de socializare, a declarat că “se așteaptă ca ratificarea să aibă loc imediat după întrunirea parlamentului“.

Ajunge ca Ungaria să fie o jucărie ieftină pentru politicienii plictisiți și dacă secretarul general al NATO nu ar fi stat de vorbă cu suedezii în loc să-i convingă pe unguri, am fi trecut de mult peste tot "circul", a spus președintele Parlamentului ungar, într-un interviu acordat portalului ungar Index.

`Dacă pot folosi un argou militar, nu suntem slujitorii nimănui. Cred că există o gravă neînțelegere în mintea suedezilor', a explicat László Kövér, menţionând că nu există nicio înţelegere cu turcii cu privire la cine și când va ratifica aderarea Suediei la NATO.

"Parlamentul Ungariei este independent și putem decide singuri când trebuie făcut un astfel de pas. Nu suntem influențați de modul în care turcii îşi gestionează propriile lor probleme", a subliniat oficialul ungar.

De altfel, László Kövér nu simte că ar fi vreo urgență pentru Legislativ, din moment ce nu există o situaţie de urgență. Președintele Parlamentului a adăugat că nici el însuși nu sprijină aderarea Suediei, însă s-ar bucura dacă "aliații noștri plini de speranță" i-ar oferi șansa de a-și schimba poziția.

"Ajunge, pur și simplu, ca țara noastră să fie o jucărie ieftină pentru politicienii plictisiți cărora nu le vine în minte ceva sau vor să distragă atenția de la ceva, atunci îşi șterg pantofii plini de noroi de Ungaria. Pentru a fi clar: am fi trecut peste tot acest circ cu mult timp în urmă dacă domnul Stoltenberg ar fi depus doar jumătate din efort pentru a convinge politicienii suedezi decât să investească în a ne trimite mesaje", a declarat László Kövér.

(Fluierul)