VIDEO | În România se află primul oraș modern al Imperiului Otoman: A servit drept sursă de inspirație pentru Jules Verne

Cu două secole în urmă, Medgidia se evidenția ca un centru economic vital. Situat la intersecția unor importante căi comerciale, orașul era cunoscut pentru comerțul cu grâne și animale. În perioada otomană până în secolul al XIX-lea, așezarea era denumită Kara-Su și reprezenta un hub economic puternic. Se spune că de două ori pe an, în acest loc avea loc un târg numit Panaghir, adică iarmaroc. Chiar și în prezent, există o zonă numită Dealul Panaghirului, unde se desfășura acest târg, cofnorm click.ro.

Kara-Su, tradus literal ca "apă neagră", este o denumire turcească care reflectă realitatea geografică a regiunii. Numele a fost atribuit din cauza bălților formate în urma inundațiilor provocate de apa din zona denumită tot Kara-Su, și datorită culorii specifice a acestei ape.

Chiar dacă sultanul Abdul Medgid nu a pășit niciodată în Dobrogea, el a sprijinit tătarii care emigraseră din Crimeea și a înființat localitatea Medgidia, care încă îi poartă numele.

„Sultanul otoman Abdul Medgid, care avea și titlul de calif, ceea ce însemna că era liderul lumii musulmane, i-a ajutat să emigreze pe tătarii din Crimeea, care erau supuși presiunilor și acuzați de autoritățile țariste că ar fi colaborat cu armatele otomane și aliate otomanilor în Războiul Crimeei.

În acest proces de emigrare, sultanul otoman Abdul Medgid a decis să îi sprijine pe tătari. Una dintre formele prin care a făcut acest lucru a fost de a fonda o localitate și a le facilita așezarea în aceasta. Este vorba despre vechea așezare Kara-Su, care, începând cu 2 septembrie 1856, când a fost emisă iradeaua sultanului Abdul Megdid, un act special în administrația otomană, s-a decis crearea de condiții și primirea refugiaților, emigranților din Crimeea. Acesta este considerat actul fondator al orașului Medgidia, pentru că, începând din acel moment, așezarea Kara-Su a fost cunoscută cu denumirea de Medgidie sau Medgidia", după cum declara istoricul Kemal Karpat.

„Important în acest act este că se cere, în mod detaliat, să se acorde atenție felului în care se va dezvolta așezarea. Se solicita ridicarea unei moschei în centru și lângă ea, a unei clădiri administrative. De asemenea, se specifica felul în care să fie dezvoltate străzile, care să fie drepte și perpendiculare. Toată această atenție acordată detaliilor a făcut din Medgidia, «primul oraș modern din Imperiul Otoman», după cum afirma istoricul Kemal Karpat.

S-a cerut dezvoltarea de străzi perpendiculare, astfel că și astăzi dacă mergem în Medgidia vom observa că partea veche a orașului, zona în care se află Primăria, Moscheea Abdul Medgid și principalele clădiri, străzile sunt perpendiculare. Ele au fost ulterior tăiate de niște construcții începute în perioada comunistă, fie că vorbim despre blocurile ridicate în acea zonă sau de crearea piațetei din fața Primăriei Medgidia”, a precizat profesorul Metin Omer.

De-a lungul istoriei sale, orașul Medgidia a servit drept sursă de inspirație pentru numeroși scriitori. În romanul său de aventuri intitulat "Kéraban încăpățânatul", celebrul Jules Verne și-a condus personajul principal prin zona Kara-Su, o referire la Medgidia. În povestea sa, Kéraban, un negustor turc din Istanbul, a evitat să plătească taxa pentru a traversa podul peste Bosfor și a decis să înconjoare Marea Neagră, ajungând astfel și în Medgidia.

„Orașul dobrogean apare și în scena unor romane naționale. Cel mai recent este al scriitorului Cristian Teodorescu, născut în Medgidia. El a publicat romanul «Medgidia orașul de apoi», în care am putea spune că localitatea nu este doar o scenă a romanului, ci și personaj, pentru că autorul prezintă într-un mod foarte pitoresc modul în care aceasta se transformă. Dintr-un oraș cosmopolit în perioada interbelică, Medgidia a început să decadă când regimul comunist i-a distrus toată această frumusețe. «I-au răpit aura», cum spune autorul.

Mai este scenă într-un roman interbelic, intitulat «Kara Su», denumirea veche a orașului Medgidia, scris de Ilie Valerian, care este pseudonimul scriitorului Valeriu Ionescu. Romanul a apărut prin 1936, iar subiectul principal este dragostea dintre o localnică tătăroaică și un inginer sosit de la București pentru a realiza niște lucrări la calea ferată. Este prezentată comunitatea musulmană din Medgidia, dar autorul scrie și despre celelalte etnii și, în general, despre viața din oraș”, a spus profesorul Metin Omer.

(Fluierul)