Un studiu revoluționar sugerează că stelele care se deplasează cel mai rapid ar putea fi pilotate de extratereștri

De-a lungul anilor, farfuriile zburătoare au devenit un simbol al ficțiunii științifico-fantastice, prezente în filme de succes precum *Arrival* sau *Signs*. Însă, în loc să se deplaseze în OZN-uri, civilizațiile avansate ar putea naviga prin galaxie pilotând stele, potrivit unui nou studiu.

Dr. Clement Vidal, filosof la Vrije University din Bruxelles, sugerează că stelele care se mișcă cel mai rapid în galaxie ar putea fi controlate de extratereștri inteligenți.

Distanțele uriașe dintre stele fac ca orice călătorie interstelară să fie extrem de riscantă și consumatoare de timp. Așadar, în loc să părăsească confortul sistemului lor solar, unele civilizații ar putea prefera să ia întregul sistem solar cu ele.

Dacă o rasă extraterestră ar descoperi o metodă de a forța o stea să ejecteze materie într-o anumită direcție, ar putea crea un "motor stelar", capabil să atingă mii de kilometri pe secundă. Deși pare o idee futuristă, Dr. Vidal susține că astfel de stele există deja în Calea Lactee.

Cercetările indică faptul că o astfel de tehnologie le-ar permite extratereștrilor să-și deplaseze întregul sistem solar prin galaxie, evitând riscul de a fi izolați în spațiul vast dintre stele.

Există două motive principale pentru care o civilizație avansată ar fi nevoită să se deplaseze prin galaxie.

În lucrarea sa, care încă nu a fost revizuită de experți, Dr. Vidal scrie: „Două motivații universale ale evoluției fac ca o călătorie interstelară să fie necesară pentru orice civilizație de lungă durată: **supraviețuirea** și **reproducerea**.”

De exemplu, o civilizație extraterestră ar putea părăsi planeta natală pentru a scăpa de un dezastru, cum ar fi o supernovă iminentă, sau pentru a colecta resurse din alte părți ale galaxiei.

Indiferent de motiv, orice civilizație care încearcă să exploreze spațiul se va confrunta cu „tirania ecuației rachetei”. Această ecuație arată că viteza necesară pentru o rachetă crește exponențial cu greutatea încărcăturii, făcând călătoria fie foarte rapidă și ușoară, fie lentă și grea.

Dr. Vidal argumentează că, din moment ce o călătorie între stele ar putea dura generații, extratereștrii ar prefera probabil să călătorească lent, dar cu tot sistemul lor solar.

Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să controleze direcția de emitere a radiațiilor sau emisiilor din steaua lor, transformând-o într-un motor stelar.

Un nou studiu sugerează că extratereștrii ar putea transforma o stea într-un motor, determinând-o să ejecteze materie din straturile exterioare în explozii bine sincronizate. Astfel, sistemul stelar ar putea fi condus prin spațiu prin controlul precis al acestor pulsații.

Această tehnologie ipotetică ar putea explica existența unor stele care se mișcă cu viteze neobișnuit de mari în galaxia noastră, concluzionează cercetătorii.

Controlul unei stele pentru a o transforma într-un „motor stelar” ar putea fi realizat fie prin crearea unor câmpuri magnetice asimetrice, fie prin încălzirea intensă a anumitor părți ale stelei.

Anterior, oamenii de știință au analizat posibilitatea ca stelele cu viteze extrem de mari, cunoscute sub numele de „stele hipervelocitate”, să fie controlate de civilizații extraterestre. Până acum, niciuna dintre aceste stele nu a arătat mișcări neobișnuite care să indice un control inteligent.

Propunerea Dr. Clement Vidal se diferențiază prin faptul că sugerează investigarea sistemelor stelare binare, în special cele cunoscute sub numele de „pulsari-păianjen”, și nu a stelelor singulare.

Aceste sisteme includ o stea mică care orbitează foarte aproape de o stea neutron extrem de densă. Pulsarii-păianjen își primesc denumirea de la femelele păianjen *văduvă neagră*, care își consumă partenerii masculi după împerechere. În cazul pulsarilor, steaua neutron distruge treptat companionul său prin vânturi intense de particule energetice, care dezbracă stratul exterior al stelei mai mici.

- Pulsarii „Redback” au o stea companionă cu o masă între o zecime și jumătate din masa Soarelui nostru.

- Pulsarii „Black Widow” au o stea companionă cu mai puțin de 5% din masa Soarelui.

Aceste sisteme ar putea fi transformate în motoare stelare dacă o civilizație extraterestră și-ar amplasa echipamentele aproape de steaua neutron. Gravitația intensă a acesteia ar putea fi folosită ca o sursă puternică de energie.

Astfel, companionul ar putea fi evaporat în pulsații cronometrate cu precizie, generând un impuls care să propulseze întregul sistem binar prin spațiu.

Prin ajustarea sincronizării acestor pulsații, extratereștrii ar putea controla direcția de deplasare:

- Activarea pulsului la același moment ar menține direcția constantă.

- Întârzierea ușoară a pulsului ar putea schimba direcția și traiectoria sistemului.

Pentru a schimba unghiul orbitei, extratereștrii ar putea modifica direcția echipamentului lor, ajustând astfel cursul sistemului stelar.

Dr. Vidal susține că există stele care îndeplinesc aceste criterii specifice. Printre exemplele promițătoare se numără:

- Pulsarul „Black Widow” PSR J0610-2100

- Pulsarul „Redback” PSR J2043+1711

Aceste sisteme includ o stea neutron densă și o stea companionă cu o orbită strânsă.

Un alt exemplu este pulsarul „Black Widow” PSR J1959+2048, care, conform cercetătorilor, ar putea fi un motor stelar folosit de o civilizație extraterestră pentru a încerca să ajungă mai aproape de o altă stea.

Anul trecut, Observatorul de raze X Chandra al NASA a descoperit cinci pulsari-păianjen în clusterul globular Omega Centauri. Dr. Vidal consideră că teoria sa este suficient de plauzibilă pentru a justifica investigații suplimentare.

Studierea semnelor tehnologice (tehnosemnături) ar putea ajuta cercetătorii să identifice urme ale civilizațiilor avansate. Pulsarii-păianjen care se mișcă rapid ar putea fi candidați promițători pentru investigații viitoare, chiar dacă șansele ca aceștia să fie folosiți ca motoare stelare sunt reduse.

„Consider că pulsarii-păianjen evidențiați și predicțiile legate de motoarele stelare reprezintă puncte de pornire promițătoare, care necesită atenție, observații, modele teoretice și investigații ulterioare.”, concluzionează Dr. Vidal.

(Fluierul)