Macron merge pe ideea 'Fă ce zice popa, nu ce face popa' - Franța apără 'pe față' Ucraina, dar 'pe la spate' își vede interesul. Cum 'hrănește' Parisul războiul

În timp ce declaraţiile preşedintelui Emmanuel Macron din ultimul timp irită tot mai mult Kremlinul, Franţa a plătit Rusiei peste 600 de milioane de euro în acest an pentru gaz natural lichefiat (GNL), arată noile date. Această sumă reprezintă cea mai mare creştere în rândul ţărilor UE faţă de anul trecut, scrie POLITICO.

Noile date dezvăluie că Franţa şi-a crescut discret plăţile de gaz către Rusia, chiar în timp ce preşedintele Emmanuel Macron se poziţionează foarte vocal ca unul dintre cei mai aprigi apărători ai Ucrainei.

În primele trei luni ale acestui an, livrările de gaze naturale lichefiate ruseşti către Franţa au crescut mai mult decât către orice altă ţară din UE, comparativ cu anul trecut, potrivit datelor analizate pentru POLITICO de think tank-ul Centre for Research on Energy and Clean Air (Centrul pentru Cercetări în domeniul Energiei şi Aerului Curat, CREA - n.r.). În total, Parisul a plătit peste 600 de milioane de euro Kremlinului pentru livrările de gaz de la începutul anului, arată datele - ceea ce a dus la apeluri pentru ca Franţa să-şi reducă achiziţiile în creştere.

"Nu se poate ca Franţa, pe de o parte, să spună că trebuie să fim duri cu Rusia şi, pe de altă parte, să o plătească cu bani mulţi", a declarat sub acoperirea anonimatului un diplomat dintr-o ţară UE citat de POLITICO, scrie news.ro.

Tranzacţiile tot mai mari cu gaze ale Parisului cu Rusia vin în contextul în care Macron a încercat să adopte o linie mai dură în sprijinul Kievului, la doi ani după ce Moscova şi-a lansat invazia la scară largă asupra vecinului său. Luna trecută, liderul francez nu a exclus posibilitatea de a trimite trupe în Ucraina şi a îndemnat aliaţii să nu fie "laşi" în apărarea Kievului, marcând o schimbare bruscă de ton comparativ cu apelurile sale anterioare de a nu-l "umili" pe preşedintele rus Vladimir Putin.

Franţa insistă că achiziţiile sale de gaze sunt necesare pentru a menţine aprovizionarea gospodăriilor din Europa şi mai susţine că este blocată de un acord pe termen lung cu Rusia, din care ar fi dificil din punct de vedere juridic să iasă.

Dar criticii spun că Parisul ar putea face mai mult pentru a reduce achiziţiile blocului, argumentând că inacţiunea sa se datorează parţial rezistenţei din partea companiei naţionale de energie a Franţei, TotalEnergies, scrie POLITICO. TotalEnergies a semnat cu Rusia contracte pe termen lung, care o obligă să cumpere GNL din Rusia.

În orice caz, importurile scot la iveală eforturile slabe ale UE de a stopa veniturile obţinute de Rusia din combustibili fosili - care reprezintă aproape jumătate din bugetul Kremlinului - în timp ce Moscova găseşte modalităţi din ce în ce mai creative de a eluda măsurile existente, iar sancţiunile UE se bâlbâie.

La câteva luni de la asaltul total al Rusiei asupra Ucrainei în 2022, UE a prezentat un plan pentru a pune capăt dependenţei blocului de importurile fosile de la Moscova până în 2027. Până în prezent, a fost în mare parte un succes. Deşi unele state din UE continuă să cumpere combustibil nuclear şi o parte din petrolul şi gazele trimise prin conducte de Rusia, blocul şi-a redus dependenţa de gazul de la Moscova cu două treimi şi a impus o interdicţie generală asupra importurilor de cărbune şi petrol pe cale maritimă.

Însă eforturile similare de a elimina gazele naturale lichide au eşuat. Deşi combustibilul a reprezentat doar 5% din consumul de gaz al UE de anul trecut, ţările UE au plătit Moscovei peste 8 miliarde de euro pentru exporturile sale, potrivit noului raport al CREA publicat joi.

Franţa este departe de a fi singurul vinovat. Cel puţin nouă ţări din UE continuă să cumpere GNL rusesc, arată datele din transportul maritim. Dar Parisul conduce în statisticile UE atât în ceea ce priveşte volumele absolute importate în 2024 - 1,5 milioane de tone în total -, cât şi în ceea ce priveşte creşterea achiziţiilor în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

Belgia, Spania şi Ţările de Jos - cei mai mari trei cumpărători de GNL de la Moscova după Franţa - au spus că ar sprijini măsurile de reducere a acestor achiziţii, dar susţin că toată lumea trebuie să acţioneze împreună, altfel va fi inutil.

"Singura cale de urmat este o abordare comună cu privire la modul de reducere sau de interzicere a importurilor", a declarat luna trecută ministrul spaniol al energiei, Teresa Ribera, în cadrul unei reuniuni a miniştrilor energiei din UE. "Avem nevoie de acest lucru cât mai curând posibil", a arătat ea.

În cadrul aceleiaşi reuniuni, Lituania a propus chiar o interdicţie totală a GNL rusesc.

Dar Parisul a rămas în mare parte tăcut în ceea ce priveşte luarea de măsuri. De fapt, ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire, a apărat achiziţiile continue ale Parisului. Încetarea dependenţei Franţei de gazul de la Moscova ar trebui să se facă "treptat, pentru a evita un impact prea brutal pe piaţă" şi creşteri de preţuri, a declarat el în faţa parlamentarilor, în această lună.

Un purtător de cuvânt al Ministerului francez al Economiei a declarat pentru POLITICO că majorarea achiziţiilor de gaz rusesc s-a datorat parţial grevelor care au "perturbat puternic" fluxurile normale de anul trecut. De asemenea, Parisul "discută în mod regulat" cu aliaţii săi din UE despre eforturile de reducere a importurilor de combustibili fosili din Rusia, a adăugat purtătorul de cuvânt, argumentând că un "nivel ridicat" de gaz trece prin Franţa şi ajută la aprovizionarea altor ţări, precum Italia. Guvernul "studiază posibilităţile de aprovizionare alternativă fără a pune în pericol securitatea energetică europeană", a adăugat purtătorul de cuvânt, subliniind că Parisul susţine o eliminare completă până în 2027.

Gigantul energetic francez TotalEnergies deţine o participaţie de 20% în proiectul Iamal LNG, care operează o instalaţie de lichefiere în nord-vestul Siberiei, deţinută majoritar de compania energetică privată rusă Novatek. Conform unui contract pe termen lung, firma franceză este obligată să continue să cumpere în fiecare an cel puţin 4 milioane de tone de GNL de la instalaţie până în 2032. Directorul general al firmei, Patrick Pouyanné, a calificat public drept "nerezonabilă" o interdicţie a UE privind interzicerea GNL rusesc înainte de 2025 sau 2026, când noi proiecte de GNL vor fi puse în funcţiune la nivel mondial, inclusiv în SUA.

Această reticenţă poate fi observată şi în alte părţi. În Olanda, unde TotalEnergies este, de asemenea, legată printr-un contract pe termen lung cu Iamal LNG, guvernul a trimis mai multe solicitări prin care a cerut firmei să îşi reducă în mod voluntar importurile începând cu 2022, potrivit unui oficial olandez. Dar "nu ne-au răspuns niciodată", a spus oficialul. Un purtător de cuvânt al TotalEnergies a refuzat să comenteze discuţiile sale cu guvernul olandez, dar a declarat pentru POLITICO că firma respectă legile UE şi "nu face lobby împotriva sancţiunilor".

Ministerul francez al Economiei a declarat că problema GNL rusesc "nu se referă nici la contractul sau activităţile TotalEnergies, ci la oportunitatea şi riscurile impunerii de noi sancţiuni pentru întreaga Uniune Europeană". Dar experţii nu cred asta.

Analistul Phuc-Vinh Nguyen de la Institutul Jacques Delors din Paris a prezentat o argumentaţie pe mai multe niveluri. În primul rând, există importuri alternative, în al doilea rând, industria franceză foloseşte acum în mod constant mai puţin gaz începând din 2022 şi, în al treilea rând, nivelurile naţionale de stocare sunt mai mari decât cele de anul trecut. Luate împreună, acest lucru scade riscurile de penurie de aprovizionare.

La nivelul UE, de asemenea, blocul ar putea înlocui importurile ruseşti cu livrări de pildă din SUA, a declarat Aura Sabadus, analist senior al pieţei de gaze la firma de informaţii de piaţă ICIS.

Dezbaterea are loc în contextul în care Comisia Europeană, executivul UE, începe pregătirile pentru un nou pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, al 14-lea. Dar este puţin probabil ca GNL să figureze în acest pachet, în ciuda cererilor repetate ale ţărilor baltice şi ale Poloniei. Ungaria se opune în mod tradiţional măsurilor privind gazele naturale, iar sancţiunile trebuie să fie aprobate de toţi cei 27 de membri ai UE. "Mă îndoiesc că vom obţine unanimitate în această privinţă", a recunoscut un înalt oficial al Comisiei Europene. Cu toate acestea, ţările UE vor putea în curând să interzică în mod legal firmelor ruseşti să cumpere capacităţi în terminalele lor de GNL, a adăugat oficialul.

Dar rezolvarea contractelor pe termen lung cu firmele ruseşti reprezintă o altă problemă delicată pentru UE. Aceste acorduri forţează adesea firmele energetice să plătească pentru o cantitate fixă de gaz chiar dacă nu mai cumpără în continuare încărcături fizice din Rusia, a declarat Doug Wood, care prezidează comitetul pentru gaze din cadrul lobby-ului Federaţia Europeană a Traderilor de Energie. Cu toate acestea, Wood este de acord că firmele energetice şi-ar putea reduce importurile de gaz rusesc la această limită minimă.

Alternativ, guvernele UE ar putea impune un plafon de preţ pentru importurile de GNL rusesc, a sugerat raportul CREA. Un plafon de preţ al UE stabilit la 17 euro pe megawatt-oră ar putea reduce veniturile Moscovei din GNL cu aproximativ o treime pe baza cifrelor de anul trecut, potrivit analizei.

În esenţă, însă, orice soluţie va necesita o acţiune comună - cel puţin din partea celor mai mari ţări importatoare din UE - pentru ca fluxurile de gaz rusesc să nu fie pur şi simplu redirecţionate, a declarat Wood. Acest lucru ar însemna ca şi Franţa să intervină şi să ajute.

"Aşa că vom vedea acum, în timp: este (sprijinul tot mai puternic al Franţei pentru Ucraina) o retorică solidă sau una goală?", a comentat diplomatul UE cu care a stat de vorbă POLITICO.

(Fluierul)