Rată de supravieţuire redusă la tinerii diagnosticaţi cu cancer, comparativ cu copiii. Avertismentul medicilor

„Categoria de pacienţi oncologici adolescenţi şi adulţi tineri este o categorie aparte în oncologie şi cu multe particularităţi legate de vârstă, legate de patologie, legate de modalităţile de tratament şi, din păcate, nu în ultimul rând, particularităţi legate de supravieţuire, de şanse de supravieţuire, de posibilităţi de tratament raportat la copii şi adulţi.

Această categorie de vârstă în toate statisticile epidemiologice comunicate până acum au o rată de supravieţuire mai mică comparativ cu copiii, categoria 0-14 ani şi comparativ cu adulţii, pacienţi cu vârstă mai mare, de 25, 29 de ani şi chiar mai mult. Acest fenomen a interesat pe toată lumea, care sunt cauzele, şi mai ales ce putem face.

Sunt multe cauze care pot fi implicate în şansele mai mici de supravieţuire a acestei categorii de vârstă, care ţin de diagnosticul tardiv, în stadii avansate, în primul rând. Pe de altă parte, a posibilităţilor de tratament şi locaţiei unde se face tratamentul oncologic, într-o secţie de copii ataşată secţiei de oncologie pediatrică sau într-o secţie de adulţi. În funcţie de legislaţia fiecărei ţări şi viziunile fiecărui sistem medical lucrurile stau într-un fel sau altul. Niciunul nu este favorabil acestei categorii dacă nu există compartimente dedicate lor, cu toate facilităţile, din toate punctele de vedere”, a explicat conf. Dr Monica Dragomir.

Alte cauze pentru care rata de supravieţuire este mai mică în cazul adolescenţilor şi adulţilor tineri, faţă de ce se întâmplă în cazul copiilor: gradul de prezenţă în studiile clinice şi accesul la terapii moderne, ţintite.

„Un alt motiv pentru care rata de supravieţuire a adolescenţilor şi a adulţilor tineri este mai mică este că ei nu au loc întotdeauna în studiile clinice care se desfăşoară la copii sau la adulţi sau, dacă ne referim la pacienţii cu vârstă sub 18 ani, înainte de 18 ani ei nu au acces la medicaţia eficientă, modernă, medicaţia nouă, terapii ţintite, imunoterapii care s-au dezvoltat în ultimii ani pentru cancere pe care ei le experimentează, cancere identice cu cele ale adultului. Şi asta pentru că medicamentele respective nu sunt înregistrate nicăieri şi pentru categoria de vârstă sub 18 ani, aşa zis out of label”, a precizat dr. Dragomir.

Mai mulţi copii cu vârsta de peste 15 ani, diagnosticaţi în ultima perioadă cu cancer. Ei sunt menţinuţi apoi în tratament şi monitorizare la Institutul Oncologic Bucureşti şi după vârsta de 18 ani. În paralel se înregistrează o creştere a ratei de supravieţuire în cancerele copilului, în ansamblu, explică dr. Dragomir.

„Raportându-mă la adresabilitatea către Institutul nostru, am avut mulţi pacienţi, mai mulţi poate în ultima vreme cu vârstă peste 15 ani. Menţinem în tratament şi monitorizare pacienţi care depăşesc 18 ani, dar sunt diagnosticaţi puţin mai devreme de a împlini această vârstă care e considerată standard între copil şi adult în sistemul nostru sanitar.

Ceea ce am spus mai devreme, că şansa de supravieţuire este mai mică, a fost demonstrat şi în studiul epidemiologic al Registrului Naţional de Cancer, ultimul studiu de supravieţuire care a fost făcut public pe 15 februarie cu ocazia zilei de avertizare asupra cancerului pediatric ne-a adus nişte date nemaipomenit de bune, creşterea supravieţuirii în cancerele copilului în ansamblu, este o creştere semnificativă dacă ne referim la interval, care este foarte scurt, mă refer la intervalul 2014 – 2017 versus 2010 – 2013, deci la copii avem o supravieţuire la categoria 0-14 ani de la 69 la 74%, 5 procente este nemaipomenit pentru un interval de doar patru ani, iar comparativ, la adolescent, 15-19 ani creşterea a fost sensibil mai mică. A pornit de la mai puţin, 65%, şi a crescut doar până la 68%, deci diferenţa este sesizabilă şi demonstrată pe statisticile noastre şi pe statisticile epidemiologice ale Registrului Naţional de Cancer, care este o abordare a oncologiei pediatrice extrem de serioasă, reprezintă un standard al Societăţii Internaţionale de Oncologie Pediatrică Europene iar registrul nostru de hemato-oncologie pediatrică datează din 2010, are recunoaştere naţională şi internaţională, iar datele şi studiile epidemiologice sunt validate de colegi din reţeaua europeană a registrelor de cancer”, a explicat dr. Monica Dragomir.

Cum sunt împărţite tipurile de cancer la copii şi la adolescenţi, din punctul de vedere al experienţei medicilor de la Institutul Oncologic Bucureşti. La copii domină leucemiile, limfoamele, tumorile cerebrale. La adolescenţi, cancerele osoase înregistrează un vârf de incidenţă. Cancere similare adultului, după vârsta de 20,24 de ani.

“Patologia la adolescent şi adult tânăr şi pot să extind comentariul către 29 de ani, este hibridă, între patologie specifică copilului, dar într-un număr şi procent mult mai mic, asociată cu patologie specifică adultului. La copii domină leucemii, limfoame, tumori cerebrale, tumori specifice copilului, neuroblastom, nefroblastom. Toate acestea există şi la adolescent, adult tânăr, dar în procente mai mici. În ansamblu cam 45, sub 50%.

Un procent de 5-10% este ocupat de tumorile germinale care au ca localizări testicul, ovar. Ele ocupă cam locul 2 la categoria aceasta de vârstă. Un vârf de incidenţă la adolescent îl au cancerele osoase, osteosarcom, sarcom Ewing, de asemenea frecvente sunt limfoamele Hodgkin, leucemiile într-o măsură mai mică comparativ cu copilul, şi un procent cam de 40-45% este reprezentat de carcinoame, este un termen generic al mai multor cancere specifice adultului, mă refer la carcinoame de sân, digestiv, plămân, col uterin şi aşa mai departe.

Deci deja adolescenţii după 20, 24 de ani au într-un procent destul de mare cancere similare adultului”, a explicat Dr. Dragomir.

Cauzele apariţiei cancerelor, în funcţie de vârstă. Ce spune Conf. Dr. Monica Dragomir despre riscul familial de cancer, bolile congenitale care predispun la cancer, dar şi factorii de risc precum alimentaţia incorectă şi fumatul

„Această repartiţie a afecţiunilor oncologice este constatată de foarte multă vreme şi fără implicaţii directe ale factorilor de risc. Dar dacă ne referim la factori de risc cauzali, aici este extrem de dificil de a susţine teorii. Categoric există categoria de pacienţi cu risc familial de cancer care înseamnă risc de a face un cancer atât la vârsta copilăriei, cât şi la vârsta adultă. Asta presupune rude, mai ales rude de gradul 1 cu cancere, se moşteneşte riscul de cancer, nu cancerul, şi sunt cunoscute multe situaţii, statusuri genetice care implică risc de cancer.

Pe urmă, sunt o serie de boli congenitale, afecţiuni ereditare care predispun pentru cancer, dar acestea reprezintă un procent foarte mic, nu merită atenţie foarte mare.

Dacă ne referim la marea masă a pacienţilor diagnosticaţi, ei în afară de un risc familial de cancer nu asociază o predispoziţie pentru cancer. Haideţi să ne referim la alimentaţie, stil de viaţă, fumat care toate sunt implicate în etiologia cancerelor la adult, cancere digestive, cancer bronho-pulmonar, sunt influenţate de aceşti factori de risc, recunoscuţi de toată lumea. Sigur că dacă ne referim la copil, adolescent, o alimentaţie sănătoasă şi corectă este o atitudine bună, mişcare, mai mult timp în aer liber mai puţin în faţa calculatorului, este benefic pentru sănătate, dar nu putem implica carcinogenii asociaţi factorilor de risc cunoscuţi a fi implicaţi în etiologia cancerului în apariţia unui cancer la vârstă tânără, pentru că perioada lor de acţiune este de 15-20 de ani.

Stilul de viaţă sănătos cu care trebuie să ne obişnuim copiii de la cea mai fragedă vârstă pentru a căpăta obiceiuri sănătoase foloseşte pentru a evita apariţia unui cancer în perioada adultă, dar nu-i putem implica în apariţia cancerului la copil şi adolescent”, a detaliat Dr. Dragomir.

Mesajul medicului Monica Dragomir pentru pacienţi şi pentru familiile acestora: depistare precoce, comunicarea foarte bună a simptomatologiei tânărului respectiv către cei apropiaţi astfel încât pacientul să poată primi din timp ajutor de specialitate.

“Dacă ne referim la cancerele care apar la adolescent şi adult tânăr, cred că efortul trebuie făcut nu pentru prevenţie, pentru că nu avem cum să prevenim lucrurile astea, decât indirect, ci în depistare precoce, diagnostic precoce. Asta înseamnă ca pacientul să sesizeze repede că ceva nu este în ordine şi, foarte important, să comunice familiei. Pe de altă parte, familia să se adreseze medicului la cel mai mic semn care e în neregulă şi nu trece, chiar dacă pare banal, astenie, durere de cap, o umflătură, un ganglion, mers la medic şi revenit la medic pentru că şi medicul poate să minimizeze importanţa semnului respectiv până când acesta trece.

Şi poate un mesaj care ar fi bine să ajungă la urechile tuturor care la un moment dat se gândesc că s-ar putea să aibă o afecţiune malignă: consultul de oncologie pediatrică a devenit destul de frecvent, trebuie să fie solicitat des, fără frică. Adică poţi gândi pozitiv, ”Merg la oncolog ca să îmi confirme că nu este cancer”, nu trebuie să gândim...”Nu mă duc, că dacă e cancer”, dacă vezi aşa lucrurile, poate că e mai simplu. Eu recomand ca simptomatologia fără rezolvare rapidă să implice o prezentare intr-unul din centrele mari de oncologie pediatrică din ţară”, a explicat dr. Dragomir.

Dr. Monica Dragomir a vorbit despre necesitatea înfiinţării de compartimente special pentru adolescenţi şi adulţi tineri, asociate secţiilor de oncologie pediatrică, lucru care nu există în toate centrele din ţară. Înfiinţarea acestora poate creşte rata de supravieţuire la această categorie de vârstă şi este prevăzută în planul naţional de oncologie pediatrică.

„Am vorbit despre posibilitatea unui diagnostic precoce, dar cum putem creşte rata de supravieţuire în cancerele adolescentului şi adultului tânăr? Şi prin înfiinţarea de compartimente dedicate acestor categorii de vârstă, asociate secţiilor de oncologie pediatrică din centrele mari. La Institutul Oncologic Bucureşti facem acest lucru de mult timp, dar e posibil să existe disponibilitate şi condiţii şi în alte centre mari, respectiv Cluj şi Iaşi.

Din fericire, înfiinţarea acestor departamente a fost înţeleasă şi de factorii de decizie. În prezent, cu mare bucurie spun că avem un plan naţional de oncologie pediatrică deja statutat prin Ordin de ministru, care este deja în curs de implementare, iar punctul 6 din acest program prevede înfiinţarea compartimentelor de adolescent şi adult tânăr”, a explicat pentru News.ro Conf. Dr. Monica Dragomir, şef secţie oncologie pediatrică la Institutul Oncologic Bucureşti.

(Fluierul)