COMENTARIU Lelia Munteanu: Evreul cu cel mai înalt rang în conducerea americană: „Israelul nu poate spera să reuşească ca un paria căruia i se opune restul lumii"

Hamas şi palestinienii care susţin şi tolerează direcţiile  lor funeste.

Israelienii de dreapta radicali din guvern şi societate.

Preşedintele Autorităţii Palestiniene Mahmud Abbas.

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu".

„În acest moment, există patru obstacole majore în calea a două state şi până când acestea nu vor fi eliminate din ecuaţie, nu va exista niciodată pace în Israel şi Gaza şi Cisiordania. Cele patru obstacole majore sunt:

Liderul majorităţii din Senatul Statelor Unite, Chuck Schumer, născut în Brooklyn, într-o veche familie de evrei provenind din Galiţia (în vestul Ucrainei de astăzi), cu o carieră politică de susţinător al Israelului, a rostit joi un discurs incendiar în Camera Superioară a Congresului.

Democratul Schumer, un apropiat al preşedintelui Biden, a pus degetul pe rană: "Acestea sunt cele patru obstacole în calea păcii şi, dacă nu reuşim să le depăşim, atunci Israelul şi Cisiordania şi Gaza vor fi prinse în aceeaşi stare de fapt violentă pe care au experimentat-o în ultimii 75 de ani".

Soluţia imediată nu poate fi decât a alegerilor anticipate în Israel, respectiv înlocuirea Guvernului Netanyahu de extremă dreaptă.

„La cinci luni de la acest conflict, este clar că israelienii trebuie să facă un bilanţ al situaţiei şi să se întrebe: trebuie să schimbăm cursul? În acest moment critic, cred că un nou scrutin electoral este singura modalitate de a permite un proces decizional sănătos şi deschis cu privire la viitorul Israelului, într-un moment în care atât de mulţi israelieni şi-au pierdut încrederea în viziunea şi direcţia guvernului lor. De asemenea, cred că majoritatea publicului israelian va recunoaşte necesitatea schimbării şi cred că organizarea unor noi alegeri, odată ce războiul începe să se încheie, le-ar oferi israelienilor ocazia de a-şi exprima viziunea pentru viitorul postbelic. Desigur, Statele Unite nu pot dicta rezultatul alegerilor şi nici nu ar trebui să încercăm. Asta trebuie să decidă publicul israelian – un public despre care cred că înţelege mai bine decât oricine că Israelul nu poate spera să reuşească ca un paria căruia i se opune restul lumii. Ca democraţie, Israelul are dreptul de a-şi alege proprii lideri (...) şi ar trebui să lăsăm jetoanele să cadă acolo unde pot. Dar lucrul important este că israelienilor li se oferă posibilitatea de a alege. Trebuie să existe o nouă dezbatere despre viitorul Israelului după 7 octombrie".

Imediat s-a făcut auzită vocea liderului minorităţii, senatorul republican Mitch McConnell, cu o replică aberantă: „Nu vă înşelaţi, Partidul Democrat nu are o problemă anti-Bibi, are o problemă anti-Israel". Şi a adăugat o precizare care denaturează cel mai evident adevăr al ultimelor 163 de zile de război în Gaza, care au dovedit că Administraţia Biden nu poate impune nimic Executivului de la Ierusalim: „Israelul nu este o colonie a Americii ai cărei lideri servesc după plăcerea partidului la putere în Washington". În siajul retoricii lui Mitch McConnell s-a plasat reacţia furibundă a Likud, partidul premierului -  „Israelul nu este o republică bananieră, ci o democraţie independentă şi mândră care l-a ales prim ministru pe Netanyahu". De o oţărâtă promptitudine şi reacţia pe reţeaua X a ambasadorului israelian la Washington, Michael Herzog.

Relevant este că preşedintele Biden pare să-şi pierdut şi ultima fărâmă de răbdare, odată cu îngrijorarea că îşi pierde o parte din electorat (progresiştii, arabo-americanii, votanţii tineri oripilaţi de numărul civililor morţi în Gaza). În fond, cu mai puţină vehemenţă, în urmă cu câteva zile, liderul de la Casa Albă exprima cam aceeaşi idee pe care a dezvoltat-o Chuck Schumer de la tribuna Senatului: premierul Netanyahu „răneşte Israelul mai mult decât ajută Israelul".

(Fluierul)