Bolile misterioase care i-au răpus pe cei mai cunoscuți lideri ai României

La fel ca orice muritor de rând, marile personalități ale istoriei și culturii române au suferit de boli cronice. Unii dintre aceștia au avut probleme foarte grave de sănătate, imposibil de diagnosticat corect în perioada în care au trăit și care, în cele din urmă, le-au adus moartea. Iar bolile care i-au măcinat pe Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu sau Carol I al României au rămas până astăzi un adevărat mister, scrie „Adevărul”.

În anul 1504, marele voievod Ștefan cel Mare a murit, după o domnie de 47 de ani, cea mai îndelungată domnie din istoria medievală a Principatelor românești. Avea 71 de ani și, așa cum spun cronicile, a decedat după o lungă suferință. A fost unul dintre cei mai puternici voievozi din zona est-central europeană de la jumătatea secolului al XV-lea, un suveran care a adus Moldovei prosperitate și stabilitate politică.

„În anul 1504, în 2 iulie, marţi, ora 1, după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ştefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrâneţe şi podagră. Natura îl făcuse norocos, isteţ şi viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în oraşul Baia şi lovit el însuşi în trei locuri la spate. Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni şi alungă cu ruşine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostaşi. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert. Tot el zdrobi, mai de multe ori, şi respinse pe tătarii de dincolo de Volga şi pe cei din Crâm. O, bărbat triumfal şi victorios, care biruişi pe toţi regii învecinaţi! O, om fericit, care te bucuraşi de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: drept-prevăzător, isteţ, biruitor al tuturor duşmanilor! Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”, scria cronicarul polon Miechowski.

Nici până astăzi nu se știe cu exactitate cauza morții lui Ștefan cel Mare, ci doar că a suferit în ultimii ani ai vieții.

„Domnul Moldovei e chinuit de o boală lungă şi a ajuns la grele bătrâneţe”, îi scria regele Ungariei Vladislav, pe 9 noiembrie 1503, dogelui Veneţiei.

Se presupune că avea podagră sau gută. „În anul 1504, în 2 iulie, marţi, ora 1,00 după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ştefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrâneţe şi podagră”, scria cronicarul polonez  Miechowski.

Guta este o afecțiune ce se caracterizează prin acumularea acidului uric, cristalizându-se în articulații și în jurul acestora. Apare la încheieturile picioarelor, la degetul mare, dar, fără tratament şi regim alimentar, se poate generaliza la toate încheieturile. Era agravată de consumul excesiv de carne de vânat și vin. Tocmai de aceea era considerată o boală a aristocrației.

Se știe că Ștefan cel Mare era mare amator de vin și cu siguranță așa cum apare în portretele sale votive din mănăstiri și un mare iubitor de ospețe. Guta, netratată, poate duce la imobilizarea la pat, dar nu provoacă decesul.

Alții spun că de vină ar fif fost o rană veche dobândită la primul asediu al Chiliei în 1462, care s-ar fi deschis mai târziu. Acesta ar fi, pentru unii, un semn clar că domnitorul Moldovei a făcut, la bătrânețe, diabet de tip II și poate de aceea și-ar fi pierdut și piciorul. Rana care s-a redeschis și care nu se mai închidea, ducând la amputație, este cel mai probabil semn al diabetului.

La acea vreme, boala nu era cunoscută, așa că Ștefan s-a stins, cel mai probabil, fără niciun fel de tratament eficient. Este posibil să fi avut și gută, dar și diabet, acesta din urmă dovedindu-se fatal.

Alexandru Lăpușneanu a domnit în Moldova secolului al XVI-lea și a fost faimos pentru cruzimea pedepselor sale, îndreptate împotriva tuturor celor bănuiți de trădare. Lăpușneanu a trăit în vremuri tulburi, de anarhie, iar cruzimea era, se pare, singura armă la îndemână. Alexandru Lăpușneanu a fost făcut faimos mai ales de Costache Negruzzi, prin nuvela cu același nume.

În ciuda piramidelor din capete și a prevederii excesive, Lăpușneanu a sfârșit în chinuri. Acesta era bântuit de o boală misterioasă pentru medicii acelor vremuri, fiind chinuit și de glaucom, o boală a ochilor care provoacă, în cele din urmă, orbirea.

La problemele de vedere se adăugau și alte probleme de sănătate. Din corp îi curgea puroi, avea probleme cu picioarele și de multe ori era doborât la pat, chemând medici de peste tot pentru a-i ușura chinul.

„Alexandru Lăpuşneanu, domn, al Moldovei între 1552 şi 1568, a fost un sanghinar de pomină, un bolnav care suferea când de picioare, când de ochi, din care cauză mereu avea nevoie de medici ca să-l îngrijească”, informau autorii volumului „Medicina şi farmacia în trecutul românesc" (1900).

Se presupune că la îndemnul boierilor ultimii medici chemați l-ar fi ajutat să treacă în lumea de dincolo și cu doze mici de otravă, care au agravat și mai mult boala voievodului.

Carol I de Hohenzollern a fost primul rege al Regatului României, un monarh în timpul căruia țara noastră și-a obținut independența, dar a făcut și pași mari pe drumul modernizării. A fost unul dintre cei mai prolifici și longevivi lideri ai poporului român.

Regele Carol I a murit pe 10 octombrie 1914, la Sinaia, la ora 5.30 dimineața, la vârsta de 75 de ani. Conform mărturiilor vremii și ale medicului Mamulea, monarhul se plângea că nu poate respira, iar mai apoi ar fi pus capul pe pernă, după un oftat prelung, și ar fi decedat.

„Dormeam încă adânc când mă deşteptă telefonul. Suna îndelung şi cu vădită enervare. Ce s-o mai fi întâmplat? Alerg la aparat. “Dl. Prim-Ministru vă roagă să poftiţi imediat la dânsul, Majestatea Sa Regele a murit subit”, nota I.G. Duca.

Este puțin cunoscut publicului larg faptul că regele României a fost chinuit de o boală supărătoare, o perioadă îndelungată. Pentru a o trata sau ameliora, mergea la băi, la Bad Gastein, o stațiune balneară din Alpii austrieci. Aproape în fiecare an, urma o cură strictă.

Nu se știe exact ce boală îl supăra pe rege, dar se zvonea că ar fi avut probleme cu ficatul. De altfel, în ultimii ani slăbise destul de mult și nu mai avea putere. Aproapiații săi spuneau că era chinuit de dureri abdominale.

Și un alt rege al României, Ferdinand I, supranumit de popor Ferdinand Întregitorul sau cel Loial, a fost secerat de o boală nemiloasă, care l-a chinuit. Astfel, conform însemnărilor medicilor care l-au tratat, Regele Ferdinand I a suferit de cancer la colon.

(Fluierul)