Sângele ar putea să ne îmbătrânească creierul şi să crească riscul de demenţă / Explicația oamenilor de știință

Creierul nostru se schimbă mai rapid în diferite momente ale vieţii, ca şi cum ceasul vieţii ar ticăi mai repede decât de obicei. Copilăria, adolescenţa şi bătrâneţea foarte înaintată sunt exemple bune în acest sens. Însă, în cea mai mare parte a vieţii adulte, acelaşi ceas pare să ticăie destul de regulat. O tură în jurul Soarelui, un an mai în vârstă.

Cu toate acestea, poate exista o etapă a vieţii în care ceasul creierului începe să accelereze.

Experţii în sănătate spun că, creierul începe să se schimbe fără ca noi să observăm neapărat acest lucru.

S-ar putea ca aceste schimbări să fie cauzate (parţial) chiar de ceea ce se află în sângele nostru, explică Sebastian Dohm-Hansen Allard, doctorand, în anatomie şi neuroştiinţe, şi Yvonne Nolan, profesor de neuroştiinţe la University College Cork, din Irlanda, într-un articol publicat marţi, în revista The Conversation.

Această etapă de îmbătrânire a creierului din peroada de viaţă de 40-50 de ani, sau „vârsta mijlocie“, poate indica sănătatea noastră viitoare, spun ei.

Psihologii care studiază modul în care facultăţile noastre mintale se schimbă odată cu vârsta constată că acestea se diminuează treptat, începând cu vârsta de 20-30 de ani.

Cu toate acestea, atunci când se evaluează memoria oamenilor cu privire la evenimentele de zi cu zi, schimbarea în timp pare să fie deosebit de rapidă şi instabilă la vârsta mijlocie. Adică, chiar şi în rândul persoanelor sănătoase, unii se confruntă cu o deteriorare rapidă a memoriei, în timp ce pentru alţii, aceasta se poate chiar îmbunătăţi.

Acest lucru sugerează că, în această perioadă, creierul ar putea trece printr-o schimbare accelerată, spre deosebire de cea treptată. S-a constatat că mai multe structuri ale creierului se schimbă la vârsta mijlocie.

Hipocampusul, o zonă esenţială pentru formarea de noi amintiri, este una dintre ele. Acesta se micşorează pe parcursul unei mari părţi a vieţii adulte, iar această micşorare pare să se accelereze în perioada vârstei mijlocii.

Modificările bruşte ale dimensiunii şi funcţiei hipocampusului în timpul vârstei mijlocii ar putea sta la baza schimbărilor de memorie precum cele menţionate mai sus.

În cele din urmă, ceea ce permite creierului să îşi îndeplinească funcţiile sunt conexiunile dintre celulele creierului – materia albă. Aceste conexiuni se maturizează lent pe parcursul vârstei adulte, în special cele care leagă zonele creierului care se ocupă de funcţiile cognitive, cum ar fi memoria, raţionamentul şi limbajul.

Interesant este că, în timpul vârstei mijlocii, multe dintre ele trec printr-un punct de cotitură, de la creşterea în volum la pierderea acestuia, ceea ce înseamnă că semnalele şi informaţiile nu mai pot fi transmise la fel de repede. Timpul de reacţie începe să se deterioreze cam în aceeaşi perioadă.

Prin intermediul conexiunilor materiei albe, zonele creierului comunică între ele şi formează reţele interconectate care pot îndeplini funcţii cognitive şi senzoriale, inclusiv memoria sau vederea. În timp ce reţelele senzoriale se deteriorează treptat de-a lungul vieţii adulte, reţelele cognitive încep să se deterioreze mai repede la vârsta mijlocie, în special cele implicate în memorie.

La fel cum oamenii foarte conectaţi din societate tind să formeze grupuri între ei, regiunile creierului fac acelaşi lucru prin conexiunile lor. Această organizare a comunicării cerebrale ne permite să îndeplinim unele dintre sarcinile complexe pe care le-am putea considera de la sine înţelese, cum ar fi planificarea pe care-o facem zilnic şi luarea de decizii.

Creierul pare să atingă punctul maxim în această privinţă în momentul în care ajungem la vârsta mijlocie, spun autorii articolului.

Unii chiar s-au referit la vârsta mijlocie ca fiind un „punct de excelenţă” pentru anumite tipuri de decizii, dar apoi „membrii” reţelei încep să se destrame.

Pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte, cazurile de demenţă vor creşte în mod inevitabil, scriu cei doi.

Populaţia globală cu vârsta de 60 de ani şi peste se va dubla aproximativ până în 2050 şi, din păcate, odată cu aceasta, va urma o creştere considerabilă a numărului de cazuri de demenţă.

Ştiinţa s-a concentrat mult timp asupra persoanelor în vîrstă, când efectele dăunătoare ale îmbătrânirii sunt cele mai evidente, dar, până atunci, poate fi adesea prea târziu pentru a interveni.

Vârsta mijlocie ar putea fi o perioadă în care putem detecta factorii de risc timpurii ai viitorului declin cognitiv, cum ar fi în cazul demenţei. În mod critic, fereastra de oportunitate pentru a interveni poate fi, de asemenea, încă deschisă, scriu cei doi autori ai articolului.

Pentru detectarea schimbărilor care au loc în creierul adult de la vârsta mijlocie fără a fi nevoie de scanări RMN cerebrale costisitoare, spun ei, conţinutul sângelui ar putea să indice îmbătrânirea creierului.

Cu timpul, celulele şi organele umane se deteriorează încet, iar sistemul imunitar poate reacţiona la acest fenomen de îmbătrânire prin declanşarea procesului de inflamaţie.

Moleculele inflamatorii pot ajunge apoi în fluxul sanguin, şi la creier, şi pot interfera cu funcţionarea normală a acestuia şi, eventual, pot afecta cogniţia.

Într-un studiu din 2019, realizat în, oamenii de ştiinţă de la Johns Hopkins şi de la Universitatea din Mississippi au analizat prezenţa moleculelor inflamatorii în sângele adulţilor de vârstă mijlocie şi au reuşit să estimeze viitoarele modificări cognitive peste 20 de ani. Acest lucru evidenţiază o idee emergentă importantă: vârsta în termeni de măsuri biologice poate oferi mai multe informaţii cu privire la sănătatea noastră viitoare decât vârsta exprimată în numărul de ani trăiţi.

De asemenea, vârsta biologică poate fi adesea estimată cu ajutorul unor teste uşor disponibile şi rentabile, utilizate în clinică.

Îmbătrânirea din timpul vârstei mijlocii ar putea avea mai multe consecinţe pentru sănătatea viitoare a creierului nostru decât se ştie, mai scriu autorii, care sugerează că ticăitul grăbit al ceasului biologic ar putea fi încetinit din afara creierului.

De exemplu, spun ei, exerciţiul fizic conferă o parte din efectele sale benefice asupra creierului prin intermediul mesagerilor transmişi prin sânge, care ar putea acţiona pentru a se opune efectelor timpului. Dacă aceştia ar putea fi exploataţi, ar putea înceti îmbătrânirea, concluzionează autorii articolului.

Cercetări publicate recent, pun accent, de asemenea, pe cunoaşterea vârstei biologice prin testele de sânge, ceea ce ar putea acum ajuta la calcularea riscului de îmbolnăvire al unei persoane.

(Fluierul)