16:29 2024-04-10
intpolitic - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
_ O alianță păcătoasă - De ce nu va putea Occidentul să strice relațiile Rusiei cu China
O alianță păcătoasă - De ce nu va putea Occidentul să strice relațiile Rusiei cu China
Chiar dacă China și Rusia s-au apropiat semnificativ una de cealaltă, oficialii din Washington nu s-au lăsat impresionați. “Au un mariaj de conveniență”, le-a declarat secretarul se stat al SUA, Antony Blinken, senatorilor, în martie 2023, în timpul vizitei de stat efectuate la Moscova de Xi Jinping. “Nu sunt prea sigur dacă este vorba de o convingere. Rusia este partenerul cel mai puțin important în această relație”. Și totuși, acest scepticism ignoră o realiate importantă și sumbră: China și Rusia sunt acum mult mai ferm aliniate decât în orice altă perioadă începând din anii ’50.
Întărirea acestei alinieri dintre Rusia și China reprezintă unul dintre cele mai importante rezultate de ordin geopolitic ale războiului lansat de Putin împotriva Ucrainei. Eforturile conștiente ale lui Xi și ale lui Putin denotă această reorientare, dar asta reprezintă totodată rezultatul colateral al adâncirii dezacordurilor dintre Occident și ambele țări. Oficialii occidentali nu pot ignora această axă, ei sperând în van că Kremlinul va accepta să devină vasal în Zaporijia sau ar încerca să stabilească o limită între cele două puteri. În schimb, Occidentul va trebui să se pregătească pentru o perioadă prelungită de confruntări simultane cu cele două imense puteri înarmate nuclear.
Într-o declarație comună de pe 4 februarie 2022, Putin și Xi au calificat relațiile dintre țările lor drept un “parteneriat fără limite”. Această formulare a atras mult atenția Occidentului, mai ales după ce Putin a invadat Ucraina cu doar 20 de zile mai târziu. TotușI, adâncirea parteneriatului nu s-a născut în februarie 2022. După agraavarea relațiilor ruso-chineze, survenită între anii ’60 – ’80, China și Rusia s-au apropiat din mai multe motive pragamatice. Ambele țări doreau ca diferendele lor de ordin teritorial să țină de trecut și, până în 2006, frontiera lor de peste 4000 km. a fost, în sfârșit, clar delimitată. Asemănările economice dintre cele două țări au făcut ca ele să se apropie și mai mult. Rusia dispunea de mari resurse naturale, dar avea nevoie de tehnologie și de bani or, China avea nevoie de reurse naturale și dispunea de bani pe care să-I cheltuiască, dar și de tehnologie. Or, având în vedere că Rusia devenea tot mai autoritară sub conducerea lui Putin, începând din anul 2000, Beijingul și Moscova au făcut echipă în Consiliul de Securitate aal ONU apelând la puterea lor ca membre permanente ca să respingă multe dintre pozițiile și normele susținute de țările occidentale, inclusiv folosirea unor sancțiuni împotriva regimurilor totalitare și agresiunile campaniei SUA în niște puncte fierbinți, precum Siria.
China și Rusia își manifestau deopotrivă neîncrederea în Statele Unite, considerând Washingtonul drept o hegemonie mondială de ordin ideologic, care dorește să împiedice Beijingul și Moscova să-și ocupe locul de drept în stabilirea ordinii mondiale și care, mai rău, dorește să le înlăture regimurile. S-a agravat totodată și compatibilitatea ideologică dintre partidul-stat al Chinei și autoritarismul crescând al Rusiei. În plus, liderii din Beijing și din Moscova s-au abținut să critice represiunile semnalate pe plan intern și tratamentul aplicat minorităților naționale – două probleme puse de obicei pe tapet de omologii occidentali.
După ruperea relațiilor Rusiei cu Statele Unite în urma invaziei din Crimeea, survenită în 2014, Kremlinul s-a orientat spre Est ca să contracareze efectul sancțiunilor economice occidentale și să facă economia Rusiei mai rezistentă în fața presiunilor occidentale. Rusia, a cărei industrie de apărare a supraviețuit mai ales datorită exporturilor de armament în China, din anii ’90, și-a sporit exporturile de armament mai modern spre vecinul din sud, cum ar fi rachetele sol-aer S-400 și avioanele de război Su-35, investind totodată în extinderea conductelor, a căilor ferate, a porturilor și a podurilor transfrontaliere care trimit resurse naturale rusești pe piețele chineze și asigură transportul în Rusia al produselor chinezești.
Drept rezultat, în Rusia, comerțul bilateral dintre cele două țări a crescut de la 10%, înaintea anexării Crimeii, la 18%, înainte ca Putin să-și declanșeze invazia totală din Ucraina, în 2022. Totuși, UE a rămas în Rusia un partener mai important, dat fiind procentul de 38% din comerțul celor două părți, UE fiind totodată și cel mai mare investitor și furnizor de tehnologie și rămânând o destinație-cheie pentru exporturile de petrol și gaze. În ceea ce privește China, în 2022, Rusia reprezenta numai 2,5% din comerțul său, nereușind să se înscrie în topul primilor 10 parteneri comerciali ai țării. China a considerat că relațiile sale comerciale, financiare și tehnologice cu Statele Unite și Europa sunt mult mai importante pentru dinamica economiei chineze decât echivalentul relațiilor sale cu Rusia./.../
Într-adevăr, adâncirea acestui parteneriat e una dintre cele mai importante consecințe ale tragediei ucrainene. Se prea poate ca Moscova și Beijingul să nu încheie niciodată o alianță oficială, dar evoluția relațiilor lor pe viitor va afecta tot mai mult lumea, contracarând Occidentul.
Ca să poată face față acestor probleme, politicienii occidentali vor trebui să renunțe la ideea provocării unei breșe între Beijing și Moscova. Sub președinția lui Trump, Consiliul Securității Naționale a avansat ideea revenirii la Kissinger, abordând Rusia, partenerul mai slab, dar fără rezultat. În timp ce fostul secretar de stat Henry Kissinger a curtat China comunistă pe vremea Războiului Rece, oferind Beijingului o normalizare a relațiilor cu Statele Unite, în momentul de față, oficialii americani nu pot să ofere acum un acord de acest fel nici Moscovei și nici Beijingului. Orice speranță de a ea îndepărta nu poate rămâne decât la nivelul de intenție. Desigur, relațiile ruso-chineze nu sunt lipsite de tensiuni și s-ar putea chiar ca aceste teniuni să se fi agravat, având în vedere că China devine tot mai sigură de ea, fiind tentată să se arate drept șef față de ruși într-un mod mult mai dur – un demers peste care Moscova nu va trece ușor. Totuși, deocamdată, Beijingul și Moscova au demonstrat o remarcabilă abilitate în gestionarea diferendelor dintre ele.
În cazul în care tandemul China – Rusia va rămâne, liderii occdentali vor trebui să elaboreze o strategie pe termen lung care ar ajuta la menținerea păcii, răspunzând de toate situațiile în care ar trebui să concureze simultan cu China și cu Rusia. Pentru început, Occidentul va trebui să găsească atât față de Moscova, cât și față de Beijing, echilibrul corect între rezistență și încurajare, ca să evite niște situații tensionate și periculoase care pot apărea accidental, din cauza unor neînțelegeri sau din cauza unei lipse de comunicare. Guvernele occidentale trebuie să aibă în vedere efectele de plan doi ale măsurilor economice dure pe care le aplică Rusiei și Chinei, cântărind și modul în care asemeneaa măsuri de contracarare ar putea destrăma și mai mult pânza globalizării.
Și, deși nu trebuie să tolereze dezinformarea promovată de ruși și de chinezi sau tentativele de a obstrucționa funcționarea instituțiilor internaționale, țările occidentale trebuie să facă în așa fel, încât asemenea instituții, precum Națiunile Unite și birourile aferente, să rămână din nou funcționale chiar și în prezența Beijingului și a Mscovei. Atunci când examinează căile de protecție a securității europene și asiatice, stoparea schimbărilor climei, gestionarea unor tehnologii artificiale problematice și problemele întâmpinate de arhitecura financiară la nivel mondial, strategiii occidentali trebuie acum să țină cont de realitatea unei tot mai dure axe chino-ruse.
Articol de Alexander Gabuev, pentru Foreign Affairs, în traducerea Rador Radio România
Comentarii:
Adauga Comentariu