20:31 2024-04-10
science - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
_ Studiul privind producția de ulei de palmier care dăunează climei din Indonezia arată un impuls pentru industrializare
_ Studiu asupra climei- producția dăunătoare de ulei de palmier din Indonezia arată un impuls pentru industrializare
Înțelegerea motivelor guvernelor este crucială pentru consolidarea acțiunii climatice. Indonezia, a patra țară ca populație din lume, are cele mai mari păduri tropicale după Brazilia și Bazinul Congo. Dar a curățat zone uriașe în ultimii 20 de ani pentru a produce ulei de palmier, care este folosit în biscuiți, ciocolată, lumânări, produse cosmetice și supe instant.
Boom-ul uleiului de palmier, dăunător climei, a adus imediat multe locuri de muncă și un nou studiu, publicat în Journal of the Association of Environmental and Resource Economists, examinează un motiv mai larg al guvernului: un impuls pentru industrializare.
Studiul a fost realizat cu contribuții din partea climatului din Berlin. institutul de cercetare MCC (Mercator Research Institute on Global Commons and Climate Change). „Protecția climei în Sudul Global nu cade din cer”, spune Nicolas Koch, șeful Laboratorului de Evaluare a Politicii la MCC și unul dintre autorii studiului.
„Dacă doriți să o avansați. , trebuie să înțelegeți mecanismele economiei politice care determină guvernele să impulsioneze în mod deliberat procese de dezvoltare care sunt problematice dintr-o perspectivă globală. Aici aruncăm lumină asupra problemei spinoase a efectelor pozitive ale boom-ului uleiului de palmier indonezian asupra dezvoltării economice generale. Și, din păcate, găsim câteva.”
Studiul se bazează pe date parțial confidențiale despre 1.150 de mori de ulei de palmier din Indonezia – aproape întregul sector – precum și despre cele 20.000 de companii mijlocii și mari din indonezia mai largă. sector de producție. Folosind metode statistice sofisticate, investighează măsura în care deschiderea de noi mori de ulei de palmier a influențat industrializarea în afara lanțului de aprovizionare cu ulei de palmier.
Pentru a filtra relația cauză-efect, echipa de cercetare lucrează cu un grup de tratament și un grup de control, așa cum ar face-o într-un laborator. Aceștia compară dezvoltarea întreprinderilor industriale din regiunile cu investiții noi la fabrică și cele fără investiții pentru perioada 2005-2015 și exclud concluziile logice false prin intermediul verificărilor de robustețe.
Investiția într-o astfel de fabrică este de obicei în jur de 100. milioane de dolari SUA și este însoțită de cultivarea palmierului de ulei, originar din Africa de Vest, pe aproximativ 10.000 de hectare (circa 24.700 de acri) de teren. Constatarea centrală a studiului este că are efecte considerabile: în medie, crește vânzările cu 15% în întreaga industrie a regiunii corespunzătoare, în afara lanțului valoric al uleiului de palmier, iar atât productivitatea muncii, cât și productivitatea totală a factorilor cresc cu 13% .
Un motiv major pentru aceasta este infrastructura rutieră construită în cursul investiției, de care beneficiază și restul economiei. Deși salariile pentru muncitori cresc la nivel local, ceea ce tinde să încetinească dezvoltarea industrială, acest efect este mult atenuat de migrația în interiorul Indoneziei și, prin urmare, nu este un factor.
La fel de atent ca studiul filtrează efectul de impuls al Boom-ul uleiului de palmier din punct de vedere statistic, nu se poate deduce în niciun caz că Indonezia s-a descurcat bine cu această strategie în ceea ce privește societatea în ansamblu. În primul rând, echipa de cercetare subliniază că investițiile în drumuri noi, de exemplu, ar fi avut și efecte pozitive asupra economiei fără boom-ul uleiului de palmier. S-ar putea foarte bine ca un alt tip de dezvoltare economică în zonă să fi promovat și mai mult industria.
În al doilea rând, impactul climatic al defrișării pădurilor tropicale din Indonezia afectează și țara însăși. „Este îndoielnic dacă guvernul a acționat cu adevărat în interesul național”, spune cercetătorul MCC Koch. „Această întrebare ar trebui să fie explorată printr-o analiză cuprinzătoare cost-beneficiu, care să ia în considerare și daunele sociale și ecologice ale climei din Indonezia.”
Comentarii:
Adauga Comentariu